4,695 matches
-
de umăr, muzicianul se Îndepărtă și intră În clădire. Nu se Întoarse Înapoi, nici măcar când, ajuns În prag, se opri pentru o clipă. Femeia se uita la el și-și strângea cu putere geanta. Taxiul plecă. Violoncelistul intră În casă murmurând iritat, E nebună, nebună, nebună, singura dată când mă așteaptă cineva la ieșire ca să spună că am cântat bine, se nimerește să fie o scrântită, și eu, ca un prost, s-o Întreb dacă n-o s-o mai văd, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
dați o explicație mai completă, poate vom putea continua conversația sâmbătă, N-o să vă văd până atunci, Nu. Legătura se Întrerupse. Violoncelistul se uită la receptorul pe care-l avea Încă În mâna umedă de emoție, Trebuie să fi visat, murmură, asta nu e o aventură care să mi se Întâmple mie. Puse receptorul În furcă și Întrebă, acum cu glas tare, pianul, violoncelul, biblioteca, Ce vrea femeia asta de la mine, cine e, de ce apare În viața mea. Trezit de zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să fac cu ea, Nu trebuie să vă gândiți, rupeți-o și gata. Femeia se ridică În picioare. Plecați deja, Întrebă violoncelistul. Nu se ridicase, stătea cu capul plecat, Încă mai avea ceva de spus. Nu v-am atins niciodată, murmură el, N-am vrut eu să mă atingeți, Cum ați reușit, Pentru mine nu e greu, Nici măcar acum, Nici măcar acum, Cel puțin o strângere de mănă, Am mâinile reci. Violoncelistul ridică capul. Femeia nu mai era acolo. Bărbat și câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
avea să fie numit opus o mie doisprezece, lucrări aproape tot atâtea câte au fost cele ale creației. Pasajul dificil a fost depășit fără ca el să-și dea seama de performanța pe care o realizase, mâini fericite făceau violoncelul să murmure, să vorbească, să cânte, să scoată răgete, iată ce Îi lipsise lui rostropovici, această sală de muzică, acest ceas, această femeie. Când termină, mâinile ei nu mai erau reci, ale lui ardeau, de aceea mâinile se dădură mâinilor și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
înspre ea, cu spatele încovoiat și gura contorsionată, respiră greu prin nările ei fine, până când se prăbușește peste el, roșie toată, sleită de puteri, mami, chiar nu poate să se ridice. Cum adică, întreb eu speriată, te doare ceva? El murmură, nu mă doare absolut nimic, însă nu îmi simt picioarele, nu le pot mișca, iar vocea lui se topește într-un scâncet, nu pot. Trag pătura de pe el, picioarele lui lungi se odihnesc nemișcate pe saltea, acoperite de un puf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai doare, și îmi va zâmbi, vrea să fie sărutat, și printr-o mișcare fermă îmi va ajuta capul să găsească drumul, care mereu pare mai lung decât este, dintre buzele mele și prezența sa tot mai rară. Vreau apă, murmură el, au trecut deja câteva ore de când te tot rog să îmi aduci apă, iar eu mă grăbesc să umplu paharul pe care mai apoi i-l întind, dar el nu își mișcă brațele, slăbite și uscate stau nemișcate pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în brațele lui, privind pe furiș peste umărul lui, albă ca zăpada din vârful muntelui, toate cămășile lui se albiseră de la laptele regurgitat de ea, sugea de la mine laptele călduț și îl împrăștia pe el, reunindu-ne astfel, buzele lui murmură ceva în urechea ei, gângurește cu ea pe limba copiilor, o face să-i danseze în brațe, un dans de lapte și miere, așa au fost primii ei ani alături de noi. În prima iarnă, stăteam cu toții într-o cameră, dormeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în spinare lovitura singurătății, el nu mai este alături de noi, se află deja într-o altă lume, văd cum este întins pe pat, cum este acoperit cu pătura, îl aud spunând, draga mea, mergeți acasă, vreau să dorm, iar Noga murmură, dar, tati, cine va rămâne cu tine, vreau să stau cu tine, și el suspină, nu vreau decât să dorm, nu am nevoie de nimeni ca să pot dormi, dacă îmi va trebui ceva, voi telefona, iar eu, care îmi doream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pumni dezaprobatori mă izbesc în coaste, tavanul se lasă peste mine certându-mă cu furie, peste câteva clipe ne va acoperi ca o pătură de beton, strivindu-ne, îmi ridic mâinile, încerc să-l împiedic, să nu se prăbușească, Noga murmură, ce faci, mami, iar eu mă cutremur, privesc tavanul și îl văd ridicându-se la locul lui, apoi mă scufund iar, în fața ochilor mei tulburați se învârt amețitor rezultatele analizelor lui, detalii și lucruri mărunte înfricoșătoare, care se vor transforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
penitențe, numai de s-ar face bine, și atunci somnul mă răpește într-o călătorie sălbatică, neînfricată și violentă ca o furtună de nisip, aruncându-mă epuizată înapoi pe pat, sub privirile uimite ale lui Noga, mami, dormi? Iar eu murmur cu gura plină de praf, nu, stau aici, cu tine. Crezi că tati doarme acum, întreabă ea, iar eu spun, da, sigur doarme, culcă-te și tu, copila mea, dar ea întreabă, ce se va întâmpla dacă tati nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
boala mea, cu pijamale și pături din casă în casă, pentru ca Yotam cel micuț să nu se molipsească, și așa nu se simte prea bine, și Udi vine să mă viziteze după școală, se întinde pe patul înfierbântat, iar eu murmur, lasă-mă acum, sunt bolnavă, el pleacă jignit fără să spună o vorbă, aud apoi hârșâitul tălpilor ce răsună în toată casa și iar mă chinuie gândurile, asta îți dorești, să trăiești într-o astfel de singurătate, asta ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
înfierbântat vinul, încât te-ai năpustit asupra mea în timp ce dormeam, atât de înfometată erai, unde a zăcut foamea aceasta de-a lungul atâtor ani? Eu zâmbesc, ce știi tu, poate că îți mângâi trupul în fiecare noapte în timp ce dormi, el murmură, unde ar fi norocul ăsta, și iar hohotul de râs lipsit de griji, îl auzeam de fiecare dată după ce făceam dragoste, amărăciunea din gâtul lui se topea, radiind deodată plin de iubire. Draga mea, îmi mângâie el spatele și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ridic deodată, am uitat de Noga, am uitat să o întreb pe mama dacă a pus capăt postului, și Udi mă privește uimit, ce s-a întâmplat, credeam că ai adormit. Trebuie să știu dacă Noga a mâncat de dimineață, murmur eu emoționată, iau telefonul cu un gest brutal, dar la mama nu răspunde nimeni, iar la școală nu îndrăznesc să sun, și Udi spune iritat, de fiecare dată când te simți bine, cauți până în fundul pământului după un nou motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
peisajul, ici și colo se mai poate zări câte o rază sclipitoare de lumină, trimițându-mi mici semnale, pe care nu știu să le descifrez, Udi mă trage de păr către el, mă sărută pe gât, pe buze, iar eu murmur, încetează, uite că vine o femeie, și el spune, minunat, ni se poate alătura, femeia își dezvelește sfioasă un picior și zâmbește, are părul ondulat și trupul zvelt și măsliniu, apoi se aruncă repede în apa întunecată, dar mie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în mijlocul irisului său brun licărește o pată verde, ca o oază în deșert. Dacă aș fi fost un bărbat necunoscut, ai fi depus mai mult efort, se plânge el în șoaptă, aș vrea să depui mai mult efort, iar eu murmur, fac destule eforturi, de ce trebuie să fac eforturi în permanență, iar el spune, lucrul acesta mă doare, faptul că nu mă dorești cu adevărat, parcă mi-ai face o favoare ca să mă simt eu bine, în timp ce în capul tău se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe o fetiță pe care o duci la culcare după baia de seară, ochii mi se închid deja, dar el bufnește în râs, acesta nu a fost decât începutul, trebuie că mai ai multe alte surprize pentru mine, iar eu murmur, chiar așa? El spune, sigur că da, trebuie să te revanșezi față de mine într-o singură noapte pentru toți anii aceștia de indiferență, eu mă întorc pe burtă, hai să dormim puțin înainte și să mâncăm ceva, dar el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Mă ridic în șezut deodată și privesc în jurul meu, cine șoptește aici, Udi a adormit deja, cine îmi toarnă pe furiș otravă în urechi, în momentul în care el a adormit, conștiința mea revine pentru a mă tortura, trezește-l, murmură pătura în șoaptă, nu ai auzit că este interzis să lași un copil să adoarmă după ce a primit o palmă, ar putea să nu se mai trezească, te părăsește acum, în somn, nu se va mai întoarce la tine, vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
privirilor sale, când sunt gata, îi spun, cobor să beau o cafea, să îți aduc ceva? El nu răspunde, mă uit la el cu coada ochiului, și-a acoperit ochii cu brațul, stă cu gura deschisă, adu-mi o lămâie, murmură el, am o greață teribilă și mă doare capul. Nu este decât o migrenă, răsuflu eu ușurată, vechiul meu dușman, migrena, dar este de preferat un dușman cunoscut, decât un invadator străin, cât de bine cunoșteam durerea orbitoare a ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întoarcem la hotel, îți aduc apă și ceva de mâncare, el se ridică, se sprijină de mine cu toată greutatea și înălțimea, dar refuză să înainteze, eu îl implor, Udi, trebuie să bei ceva, îți va face bine, dar el murmură, îmi este interzis să mă întorc la hotel cu tine, așa cum îmi este interzis să beau sau să mănânc, iar eu spun, sigur, sigur, așa cum îi răspunzi unui copilaș, dar imediat îmi revin, ce ai spus? Cine îți interzice? El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mișcă, nu reușesc să opresc, mașinile din jurul meu răcnesc ca niște lei înfometați, tăindu-mi calea din toate părțile, nu am altă posibilitate decât să merg înainte, iar eu întreb cu voce strangulată, mai există și alt drum, iar el murmură, trebuie să mai existe un drum, îmi este interzis să mă întorc pe drumul pe care am venit, iar eu oftez, deja nu mai știe ce spune, privesc prăpastia de sub noi, într-o zi luminoasă și senină părea mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lua tata în excursie, iar după masă se baricadează în camera ei, se uită la televizorul acela vechi, a cărui lumină roșie îi colorează fața artificial, în purpuriu. De ce nu inviți la tine o prietenă, o întreb eu, iar ea murmură, nu vreau să îl deranjez pe tata, și eu știu că nu acesta este motivul, vizitele încetaseră cu câteva luni înainte. Atunci, du-te tu la ele, înainte ieșeai mai des, ce s-a întâmplat cu Șhira, cu Meirav, du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu firicelele de praf, ai văzut vreodată mercurul răspândindu-se pe podea, iar eu spun încet, am văzut, de n-aș mai fi văzut. Ce se va întâmpla dacă te relaxezi, mă întreabă ea, de ce anume te temi, iar eu murmur, este clar, nu? Să nu îmi pierd controlul, să nu rămân fără nimic, chiar fără lucrurile de care să mă tem, ea încuviințează sarcastic, da, așa se întâmplă în civilizația Vestului, dar învățătorii cei mai de seamă cred că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
transform într-o broască, dacă acest lucru o va salva, îmi lipesc privirile de ușa toaletei, geamul ei a fost spart într-o ceartă antică, fiind înlocuit cu un carton gros, ca pe vremea războiului. Deci ce e de făcut, murmur eu, poate să nu mă mai duc la serviciu și să stau să privesc norii toată ziua, dar cerul arde, nici un nor nu îndrăznește să se apropie de el, de aceea este imposibil să îl privești cu ochiul liber, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă așez și încerc să o ridic, nu pot să cred, Noga, uite ce ai făcut, de sub saltea mă privesc două fâșii maro de talpă groasă, flexibilă, cum ai putut să dormi așa, pe sandalele lui, dar ea roșește și murmură în șoaptă, numai să nu îi spui nimic lui tati, nu uita, iar eu spun, nu-ți face griji, apoi flutur sandalele cu o fericire prefăcută. Le-am găsit, Udi, îl anunț eu, hai să mergem, dar el îmi răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spre biroul lui Hava, îi împing supusă formularele cu semnătura aceea atât de valoroasă, parcă ar fi fost o ofrandă dusă unei zeițe înfometate, sacrificiul unui nefericit, al unui copil micuț. Au fost probleme, se interesează ea satisfăcută, iar eu murmur, deloc, a mers foarte ușor, după care dispar de acolo, înainte ca ea să apuce să îmi citească gândurile rebele despre victoria aceea îndoielnică, mirosind a înfrângere, știu că lentilele ochelarilor ei de citit îmi urmăresc cu amărăciune pașii, ridurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]