2,953 matches
-
țiganul care și-a luat ziua bună de la căciula ce-i căzuse pe baltă, a ordonat babei să pregătească mâncările, numai iute, cât se poate de iute, căci îi era zor să se cotorosească 149 mai curând de niște așa musafiri supărăcioși și nepoftiți. Înainte însă ca baba să plece, eu avui vreme să-i suflu în ureche ca să fie mâncările bune, dacă vra ca și bacșișul să-i fie bun; șireata de babă îmi făcu semn din ochiul cel galbăn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
el își luă într-o bună dimineață inima în dinți și se însură cu o femeie care, spre norocul lui, s-a întâmplat să fie vrednică, de treabă, bună gospodină, și care l-a deprins să nu-și mai hrănească musafirii cu alune, ceea ce nu l-a împedecat să-și îndoiască, ba chiar să-și întreiască averea. De atunci i-a fost casa, casă, și masa, masă. Colțata cea de babă a fost înlocuită cu slugi ca oamenii și, după câțiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
față de al meu. Dânșii au început să-l miroase, să-i arate dinții, să-i caute ceartă din senin și, dacă nu intervenea Millu cu oarecare gesturi de picioare întovărășite de energicele cuvinte: În lături, cotarle!153 Așa vă primiți musafirul?", desigur ar fi avut loc o încăierare care nu cred să se fi sfârșit în avantajul cânelui meu, dat fiind că el era un fel de cuconaș de târg alintat, deprins pe saltele, pe când cialalți erau niște mitocani de la țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se fi sfârșit în avantajul cânelui meu, dat fiind că el era un fel de cuconaș de târg alintat, deprins pe saltele, pe când cialalți erau niște mitocani de la țară, neciopliți, iuți de colți și care nu vroiau să recunoască rangul musafirului. Negreșit, momentele cele mai plăcute pentru un vânător care a calcat chilometri întregi prin arșița soarelui și a mers mai ales în plin, sunt acele de la masă. Parcă ai conștiința că meriți să mănânci bine, fiindcă te-ai purtat bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de-acum nu mai am ce face cu dânsa. De vreme ce boierii au învățat să cânte mai bine decât noi, ce pâne mai pot eu câștiga cu dânsa! Ie-ți cobza înapoi, moș Barbule, și mai zi ceva, să le treacă musafirilor aleanul de la inimă, îi răspunse Șendrea. Se vede că știa el ceva. La dreptul vorbind, mulți dintre noi aveam la vârsta aceea câte un dor ascuns la inimă, care se răcorea prin cântec și se topea în pahar. A ținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aprindă multe inimi. Domnișoarele, ca să nu fiu lingușitor, voi zice că sămănau cu mama lor, pe când era tânără. Iată-mă, deci, într-o casă aproape necunoscută unde, afară de familia de gazdă și de mine, mai erau o sumă de alți musafiri poftiți și nepoftiți care de obicei se adunau sările acolo. Mă învârteam între bărbați și femei, mai ales între femei, cu mânile în buzunare, dându-mi aere de om în tot locul și căutând să plasez și eu cuvântul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un lac pe parchet. Vă închipuiți ce momente grele, nesuferite pentru mine, au fost acele pănă când să vie un servitor să-mi șteargă surtucul și să curețe lacul de pe jos. Vederat lucru, eram prigonit de soartă, căci dintre toți musafirii numai mie mi se întâmplau asemene pacoste, bune să mă facă de râs înaintea unor oameni totdeauna dispuși să petreacă pe socoteala cuiva. Sunt câteodată situații din acele caraghioaze care fac din tine un obiect de țintă a tuturor privirilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
trăsnet înfricoșat, prelung, de mii de ori repetat care a zguduit în adâncuri și ceriul și pământul. Atunci munții, luna, stelele s-au oprit în loc de spaimă, plăieșii, arcașii, pușcașii au dispărut în tainițele lor ca prin farmec, iar noi câteșipatru musafiri ai ruinelor am sărit arși în picioare neștiind ce se petrece. ............................................................................................................................... O piatră enormă se desprinsese de pe vârful unui turn și căzuse alături de noi cu un zgomot cumplit al depărtare de câțiva pași numai. Vai ș-amar dacă ne atingea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
femei, foarte puțin preocupați de frumusețea peisajului, dar foarte grăbiți a-și lua locul împrejurul mesei. Ne-am așezat și noi la un capăt de masă, hotărâți a vorbi numai românește și a ne explica cu chelnerii prin semne. Toți musafirii erau germani sau locuitori din Șvițera germană, nici un bărbat frumos, nici o femeie frumoasă; toți aveau figuri zbârcite, ochii spălăciți, nasuri roșii sau vinete ca patlagelele; toți erau scurți de picioare, pântecoși, plini de bere și cartofle 207; parcă a tunat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
eunuci În lungi livrele de catifea neagră și grea, megalici și obezi, deși lactovegetarieni, cu glas de femei și fețe Încrețite de babe, dar cu superbe echipaje cu cai negri sau bălani, după pofta mușteriului, mândria ora șului și uimirea musafirului european: m-am nimerit, mai acum cincisprezece ani, cu o blondă cu obrajii de trandafiri, În ultima caretă, de nunți și Înmormântări, mânată de bătrânul birjar poreclit, nu știu de ce, „Christos“, care știa să-mi spună atât de multe despre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
resemnatul patruped favorit al lui Buffon. (Am cunoscut prin 1930, În casa unui prieten locuind la Chitila - cu nevasta lui așa de bună gospodină, cu fetele lui atât de frumoase și cu priceperea și dragostea lor de a-și ospăta musafirii -, pe un fiu natural al lui Ferdinand, guard silvic, În uniformă impecabilă, pe domeniul lui Bibescu de la Mogoșoaia. Era o reproducere fidelă a lealului rege În toată amănunțimea lui, la fizic și la intelect, În mers, În atitudini și În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În costumul ei de amazoană, tolerată și Îndemnată de Mihai Berceanu, peze venghiul ei de soț și reformator moral al viitoarelor generații - care, observând stupoarea cu care priveam pe fereastră și bănuind - după clinchetul pintenilor și după larma voioasă a musafirilor săi și inamici ai țării - scena la care priveam, s-a repezit să mă tragă de mijloc la o parte, zâmbindu-mi dulce și interpe lându-mă cu ipocrite pretexte. În vremea asta, ceilalți reformatori din cercul nostru, mai puțin atenți
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lui atitrat al revistei, autohtonist și tradiționalist, și chiar peste capul și Înțelegerea bietului cititor. Dar verva abundentă și necio plită a memorialistului este uneori atenuată de tristețea despărțirii sale prea timpurii de unii colaboratori și prieteni. Cum și de musafirii nocturni, străvezii și spectrali, veniți lângă patul lui ca să protesteze cu glasul lor tăcut. - Noroc de pana lui cu vârful de iridium inuzabil, capabilă să scrie tot binele și tot răul despre morți și despre vii, printre care: Emil Isac
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
silvestre personificând forțele sălbatice ale naturii - era Întărâtat pe atunci de carnea albă și ațâțătoare, prin farmecul ei lenevos și lasciv, a prietenei și colaboratoarei noastre; eu mai păstrând și astăzi aci, În fața mea, ca un presse-papier În aten ția musafirilor mei de treabă, o piatră lunguiață și rotunjită În chip și măsură potrivită de phallus, pe care se mai poate Încă descifra scrisul de acum treizeci de ani al lui Emanoil Bucuța: Coram populo. Calambur ieșit dintr-o obsesie sexuală
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pri veau acum la nepoatele și nepoții lor morfolindu-se ca dracii În chiar mobilierul, vechi și de stil, În care acești străbuni au gândit și au scris românește (astea le știu de la prietenul meu vechi Y, văr și, poate, musafir În pielea goală al acestor tinere boieroaice din cea mai ilustră spiță muntenească; nici strămoșii cu bărbi și giubele În mobilierul lor de epocă nu-s vreo Închi puire, căci i-am văzut cu ochii mei la Înmormântarea uneia dintre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe care lumea prea cumsecade nu Îndrăznește să o cunoască. De aceea bărbații se simt foarte bine ei Între ei, iar feme ile la fel. Iar când vreuna sau vreunul cade pe neașteptate În cercul opus, dăunează atmosferei ca un musafir nepoftit primit cu tăcere și răceală. [...] În redacția revistei Ideea Europeană (1919) - cu odăița ei din fund mobilată sobru de tot, numai cu o foarte Îngustă dor meuză, care, așa Îngustă cum era, numai că nu putea vorbi; odăiță Încălzită
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
găsea aceste locuri. Familia Onicescu era invi tata lui duminica.“ Mi-am adus aminte cu acest prilej că aceeași apreciere o făcuse și Cora Irineu În jurnalul ei: „Beldie are specialitatea locurilor interlope.“ Octav Onicescu a continuat: „Odată aveam niște musafiri la masă. Venise un unchi al tatălui meu, de 90 de ani, din Roman. Împreună cu noi era și dna Roiu, o prietenă a soției. În duminica aceea Însă a venit Beldie cu mașinuța lui de douătrei locuri și ne-a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
32 de grade, am făcut iarăși imprudența să merg la Cenaclul „Octavian Voicu“, mai mult pentru a mă Întâlni cu Telu Leonte și Octavian Mareș, pe care doream să-i chestionez În legătură cu biografia lor. N-a fost să fie, Întrucât musafirii buzoieni, scriitorii Nicolae Pogonaru, Lucian Mihăilescu și Emil Niculescu, ne-au reținut atenția, iar, la final, Calistrat Costin m-a invitat la o discuție restrânsă, la sediul Filialei USR. Deși pe parcursul celor peste două ore, cât a durat Întrevederea, n-
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
secretar, să trăiți! a răspuns omul disciplinat, fără să priceapă sensul întrebării. -Bine, pleacă la postul tău, i-a ordonat Cameniță dezamăgit. Era clar, doar el îl zărea pe înger. S-a întors cu o înfățișare de copil temător spre musafirul său nefiresc și a vrut să-l descoase, ce scop are sosirea lui acolo: dar s-a simțit brusc copleșit de persoana îngerului și n-a mai îndrăznit să deschidă gura. Îngerul și-a terminat țigara, s-a ridicat, l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care i-o sădise îngerul în inimă prin simpla lui apariție îi plăcea, așa cum unora le place ceea ce le creează fiori, de pildă să sară cu parașuta în gol, neliniștea aia îi plăcea și îl făcea să-și dorească revenirea musafirului luminos. Cert este că pățania cu îngerul, apariția făpturii de lumină în universul sigur al tovarășului Cameniță, l-a „defectat“ pe acesta. Primul-secretar începea să-și piardă gustul pentru activitățile care altădată îl umpleau de satisfacție, îi dădeau un sens
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
căderea nopții, am apelat la vechiul truc cu farul stricat ca să putem dormi În baraca unui muncitor de la drumuri, un șiretlic foarte util, fiindcă frigul era deosebit de aspru În noaptea aceea. Era atît de crîncen, Încît a apărut și un musafir care ne-a rugat să-i Împrumutăm niște pături, fiindcă el și soția lui, care stăteau cu cortul pe marginea lacului, aproape Înghețaseră. Ne-am dus să bem un mate cu acest cuplu stoic, care trăia de ceva vreme pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
multă vreme. Însă locuia acolo un frate vitreg de-al său, așa că am căzut pe capul acestuia. Primirea a fost magnifică și am avut parte de o masă mare, improvizată, dar ne-am dat seama că am fost primiți ca musafiri doar datorită tradiționalei curtoazii peruviene. Am decis să ignorăm absolut orice, mai puțin ordinele exprese de a o șterge imediat, avînd În vedere că rămăseserăm fără nici un sfanț și adunaserăm În noi o foame de cîteva zile, plus că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
s-a întâmplat la fel, de pildă persoana din serviciul meu trebuia să se prezinte la Câmpina pentru a-și plăti cotizația lunară. Când s-a întors mi-a spus că n-a putut vorbi cu Pr. Dragomirescu, deoarece avea „musafiri” pe împuternicitul din Ploiești și pe dl. Sorin, director la Culte. Mi-am zis, vor trece și pe la mine! Așa s-a și întâmplat! Seara au venit aceiași domni la Sinaia, când eram la slujbă în timpul predicii și m-au
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
am avut privilegiul de a-i fi aproape, locuind sub același acoperiș în cele două case, din București și Bran, Petre Sirin rareori vorbea despre el. Era discret în privința propriei persoane, în schimb, în zilele când casa era plină de musafiri, devenea volubil și nu trebuia rugat mult ca să cânte. Avea o voce plăcută, baritonală. Cânta arii din opere sau operete, dar nu ezita să interpreteze și vechi cântece rusești, romanțe de mult uitate. După moartea lui Mihai Rădulescu, doamna Alice
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
1949 După ce m-am trezit am avut tot timpul impresia că ar trebui să merg undeva, sau că ar trebui să fac ceva, ceva esențial, dar nu știam ce... Nici nu știu de fapt ce voi face astăzi. Vom avea musafiri, dar asta nu e o soluție, ba chiar dimpotrivă. Regatul Spaniilor începe odată cu teroarea maură... La patru după-amiază m-am dus la Florino, unde, de comun acord, am întemeiat principatul de Aragón. 7 noiembrie 1949 Plimbare cu Aranjuez (Atti) pe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]