2,816 matches
-
Încetul cu încetul, salonul s-a umplut de oameni și de zgomote. Chiar înconjurați de lume, antrenați de ceilalți, indienii păreau, în mod inexplicabil, straniu, absenți. Mîncarea (și mai ales vinul excelent) mi-a dat destul curaj să-mi asum naivitatea întrebărilor care-mi stăteau pe buze. Fuseserăm invitați să purtăm un dialog cu reprezentanții lumii Kogi, doi indieni care nu părăsiseră niciodată înălțimile muntoase din Columbia înainte de această călătorie.4 "Ce v-a surprins cel mai mult de cînd sunteți
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
era nevoie de mai mult de trei ore în Jeep sau de o zi întreagă pe jos, în cazul indienilor. Cum să reziști "civilizației", cum să treci dincolo de nevoia de Jeep, a fost întrebarea care mi s-a sădit cu naivitate în suflet și în trup, în timp ce-i priveam pe acești indieni urcîndu-și muntele. Descoperind progresul, acești oameni își dau seama că au nevoi nesatisfăcute. Revelarea acestora ne arată cine suntem. Organizați pentru a nu munci, nepăsători și neprevăzători, mulțumiți de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
arhaice, nebune, periculoase. Lumea modernă se crede, ca și celelalte, de neînlocuit. Imposibil să nu fie fructul unei evoluții îndelungate, ultima etapă a înaintării haotice a umanității către progres. Cel care susține, cu mare doză de convingere dar și cu naivitate, imposibilul care fundamentează lumea modernă este Francis Fukuyama. Monarhia e de multă vreme depășită, fascismul a fost nimicit, comunismul s-a discreditat, numărul dictaturilor de pe planetă e în scădere; cum dorința de libertate și de prosperitate economică e în creștere
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
eliberarea iobagilor de sub exploatarea grofilor unguri și a Curții de la Viena, frățietatea provinciilor românești, repusă în discuție la revoluția de la 1848 ș.a.), pe care însă le afundă în declamații, imprecații, asimilări sanctificatoare, fără a face diferență între manifestarea mândriei și naivitățile găunoase (Franklin și Beaumarchais stau de vorbă la un pahar de Bordeaux și admiră insurgența lui Horea). Lipsite de adâncime, personaje-etalon precum Horea și Avram Iancu transportă un întreg arsenal de locuri și situații comune parafate politic. V. supralicitează acțiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
scopurile propuse. Unii politicieni, ziariști și chiar analiști spun că acest individ are ceva diabolic care îl ajută în tentativele sale reușite, de a face rău românilor. Eu n-aș spune acest lucru. Forța reușitelor lui Traian Băsescu constă în naivitatea adversarilor săi, lipsa armelor cu care să-i contracareze loviturile, de multe ori înșelătoare. Cu acest personaj controversat, plin de venin, nu se poate ajunge la un modus vivendi. Cred, că nici propria familie, care s-a mărit în momentul
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
ocupă un loc central. Modelul explicativ al lui Williamson presupune Însă un funcționalism simplist conform căruia sistemul social tinde Întotdeauna și În mod natural, vital spre eficiență (și implicit sociabilitate); teoria sa a fost criticată (Granovetter, 1985; Rowlinson, 1997) pentru naivitatea sa și nerespectarea principiilor analizei funcționale enunțate de R.K. Merton (1957). Într-o concepție mai elaborată, D.C. North (1990) consideră că instituțiile pot stimula sau bloca realizarea tranzacțiilor economice producând fie eficiență, fie stagnare economică. Ele se pot dovedi, așadar
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
inferioritate. Uneori “edificiul” este mult prea fragil și se destramă vizibil sub influența invidiei și a trădării sau doar pentru că prietenul respectiv “nu mai prezintă interes”. Însă există și un alt gen de prieteni a căror influență te marchează negativ. Naivitatea, poate chiar dorința de-a părea altcineva în ochii celorlalți, plasează adolescentul într-un anturaj dubios, de care este greu să te desprinzi mai târziu. Viciile, cum sunt drogurile sau băutura, huliganismul și dezordinea, sunt “principii” de bază în astfel
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Magdalena Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92813]
-
o Cătălină astrală trăiește într-o lume uranică și vorbește „în imagini”, ca o poetă ce răspunde la singurătatea cosmică a unui poet hyperionic și așteaptă o atingere „stelară” (Sybila). Chiar dacă o asemenea viziune eminesciană răsturnată are o nuanță de naivitate, ea reușește să susțină un dialog între „formele vremelnice” și cele eterne, între contingent și transcendent, între fenomene efemere și lucrarea veșnică a artei. De la stările proiectate fantasmagoric sub semnul unui romantism „defect”, pe fundalul căruia se dă lupta între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
războiului de succesiune al Austriei 272. Franța nu a impus nimic, deși ar fi fost în măsură să anexeze Țările de Jos austriece. Ea a recunoscut soțului Mariei-Tereza de Habsburg dreptul la coroana imperială, Ludovic al XV-lea considerând cu naivitate că în acest fel va pune capăt războiului de succesiune. După negocierile de pace, contele de Saint-Séverin, care reprezenta curtea de la Versailles, nu a cerut nimic pentru Franța: "Maiestatea Sa preacreștină are grijă să facă pacea nu o pace negustorească
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
libertății" (I. Kant, "Ce sunt Luminile?")337. La orizontul acestei revendicări se profilează problema republicană: sub conceptul "Republică", și nu sub cel de democrație, a fost gândit un regim care își datorează instituțiile și legile numai voinței autonome a cetățenilor. Naivitatea lui Kant în acest punct constă numai în aceea că a gândit că această libertate era "inofensivă". De fapt, filosofia Luminilor nu putea fi decât o luptă împotriva autorităților și a prejudecăților. Ascultarea discursurilor acestei epoci însemna un risc. În
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
va avea alt efect decât să provoace misticismul și reîntoarcerea romantică a sentimentului. În fond, voința de a gândi "prin sine" nu este prin ea însăși o garanție suficientă a raționalității 338. Raționalismului Luminilor i se poate reproșa o oarecare naivitate: de a nu-și fi interogat suficient limitele proprii și de a nu fi reflectat asupra propriilor presupuneri. Este limpede că acest raționalism participă la susținerea credinței și că această credință se substituie în progresul istoric vechii escatologii. Oare "gânditorii
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de unde ridicăm această hartă a poeziei argheziene se așează sub constelația și în rarefierea lirismului absolut, depărtat cu mai multe poduri de raze de zodia celeilalte poezii: genul hibrid, roman analitic în versuri, unde sub pretext de confidență, sinceritate, disociație, naivitate poți ridica orice proză la măsura de aur a lirei. Versul căruia ne închinăm se dovedește a fi o dificilă libertate: lumea purificată pînă a nu mai oglindi decît figura spiritului nostru. Act clar de narcisism. Desigur, ca tot absolutul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
la pîndă, și fricoasă de a fi păcălită. Ca toți cei tiranisiți și înșelați, ea bănuiește în acele activități care se afirmă ca inutile ori ca caraghioasă născocire de stăpîn trîndav, ori cine știe ce teatrală înșelătorie pusă la cale de tiran. Naivitate și inocență poate avea obijnuita jumătate a speciei noastre doar numai în credința ei că are dreptate să lupte fără preget și cu orice preț. Încolo, un practicism absolut o stăpînește. De aceea este și are să fie un subiect excelent
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
se străduiește să demonstreze că rata sinuciderii e stabilită, În principal, de „cauze sociale”, iar contribuția subiectivă, personală, individuală ar fi cu totul neglijabilă. Firește, o astfel de aserțiune poate fi lesne amendată, iar autorul ei declarat de-o irecuperabilă naivitate: sinuciderile au, aproape Întotdeauna, cauze personale. Or, a admite teoria lui Durkheim ar Însemna că sinucigașul Își ia viața din motive care Îi rămân, În mod esențial, străine! El ignoră cu nonșalanță contribuțiile medicale, Îndeosebi existența ciclotimiei, boală În care
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nu i-a forțat nimeni. Această oribilă suficiență. Ideile lor merg de la sine. Regimul bun e cel de pe urma căruia profită. Aici, liberalismul. Dincolo, socialismul. Ce le-ar mai fi plăcut să fie naziști și să dea Europa Germaniei. Între altele, naivitatea prodigioasă a lui Benda. Acela Îi dă pe mâna călăului. Dar În Franța nici urmă de călăi, decât poate pentru cei mai vechi dintre francezi. Și bine că-i așa, pentru că oricum sunt niște senili. Amestecul stupefiant de antisemitism și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
autenticității originale, Înlocuindu-l cu o sinceritate de gradul al doilea. Neverificabile, pentru că provin dintr-o zonă În care actul confesiv a fost abolit (nimic mai nedemonstrabil, mai lipsit, În absolut, de logică decât jocul ideii), reflecțiile teoretice alterează, relativizează naivitatea presupusă a jurnalului. Intrate Într-o concurență neloială, obligate să se plieze unei materii care, În general, nu are nimic de-a face nici cu intimitatea și nici cu confesivul, jurnalele se cantonează Într-o titulatură determinată de elementul temporal
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cel puțin un obiect real. Eul devine aici un pseudo: aceeași mână scriind cu cerneluri diferite. Ideea aceasta contrazice teoria unui Jean Rousset, pentru care jurnalul intim este un „text fără destinatar”14. Acest lucru poate fi adevărat doar În ceea ce privește naivitatea Începutului. Pentru autorul profesionist, Însă, scrierea jurnalului e strict legată de creația propriu-zisă. Nici În formele sale extreme - dacă nu chiar „extremiste” - (la Tolstoi, de pildă, care În paralel cu „jurnalul oficial”, ținut la Îndemână, pentru a fi consultat de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cele din Teoria supremației (1912), pentru care este propus la Premiul „Adamachi” al Academiei Române, Beția morții (1912) sau Ideal și anarchie (1912) - scrise parcă din același suflu - mărturisesc ambiția autorului de a trasa coordonatele unui sistem filosofic propriu, în ciuda numeroaselor naivități pe care le conțin. În 1915 este admis în Societatea Scriitorilor Români. Încearcă să se afirme, fără prea mare succes, și în domeniul dramaturgiei prin piesele L’Aveu (1916) și Bogdan (1938), scrisă în colaborare. Mai publică volumele de nuvele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
or, pentru întîia oară, omul va privi și va vedea; conștientizarea goliciunii propriului trup este primul semn al vinovăției, sau al minciunii relevate de îndrăzneala celui nevinovat, ca în cunoscuta poveste a hainelor împăratului: "Împăratul e gol!" a strigat cu naivitate copilul; acoperirea cu "frunze de smochin" este cea dintîi tentativă naivă, ce-i drept de mascare a greșelii (de menținere în minciună, cu alte cuvinte) și a rușinii "publice" pe care ea o generează; ascunderea în fața chemării lui Dumnezeu: Iar
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
autorului (Adams 1990:169), mituri apărute în memoria autorului "printr-un proces psihic complicat de auto-amăgiri și reformulări". Totuși, Adams aprobă atitudinea lui Goleman (1985:96) față de autobiografi, printre care se numără și "majoritatea dintre noi" care "ne autoamăgim cu naivitate". Inocența și vinovăția sînt termeni care pot fi atribuiți cu ușurință încercărilor de a-i minți pe alții, însă devin problematici atunci cînd e vorba de auto-amăgire. Unele biografii sînt scrise în mod înșelător, de exemplu cînd se încearcă mușamalizarea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Ackerman (1990:3) relatează că în mijlocul unui grup de metiși din Peru care vorbeau dialectul Quechua și printre care ea a lucrat ironia este un fel de joacă, ce folosește minciuna ca pe un exercițiu al imaginației și care testează naivitatea ascultătorului. Nesinceritatea este o parte importantă a procesului de socializare al copiilor, iar eu n-am auzit niciodată de situații în care membrii acestei populații și-ar fi pedepsit copiii că au spus minciuni. Ackerman (1990:2) relatează că pe parcursul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
colegii lui: cînd cineva afirma ceva, spunea că este la fel de adevărat, de parcă ar fi fost chiar cuvintele domnului Gulliver". (Swift 1941:xxxvii) Nu cumva exagerează el puțin? L-ar lua cineva în serios, în afară de cititorii naivi? Însă poate chiar și naivitatea lor a fost diminuată de scrisoarea lui Gulliver către Sympson în care spunea că unii "Yahoo... îndrăznesc să creadă că jurnalul meu de călătorie este doar o născocire a minții mele" și de referința sa la "acel obicei infernal de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a unei lipse de cultură, caracteristică unor persoane cu un redus bagaj intelectual. E o modalitate binecunoscută de a cataloga ceva fără să fi cercetat Îndeajuns pentru a Înțelege, deoarece, este necesară depășirea accepțiunii comune a termenului de “naiv” și “naivitate”. Așa cum observa V. E. Mașek, acest proces implică “o judecată de valoare ... aceea că naivitatea, ca stare de spirit, nu reprezintă o deficiență, o formă de retrogresiune sau de dezvoltare Întîrziată, ci un dar și o vocație, un “atavism” ce
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
modalitate binecunoscută de a cataloga ceva fără să fi cercetat Îndeajuns pentru a Înțelege, deoarece, este necesară depășirea accepțiunii comune a termenului de “naiv” și “naivitate”. Așa cum observa V. E. Mașek, acest proces implică “o judecată de valoare ... aceea că naivitatea, ca stare de spirit, nu reprezintă o deficiență, o formă de retrogresiune sau de dezvoltare Întîrziată, ci un dar și o vocație, un “atavism” ce readuce În civilizația noastră obosită de fățărnicie, de convenții și norme artificiale, ceva din spontaneitatea
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
nu e ceva care să poată fi Învățat. Cu toate că artiștii naivi prin lucrările lor par a arăta niște caracteristici comune, așa cum observa și Jakovsky, “există alte caracteristici care sînt variabile de la unul la altul. Unele elemente par a proiecta dincolo de naivitatea pură, purtîndu-l pe pictorul naiv În sfera artei Înalte, superioare. Astfel, linia de demarcație, deși flexibilă, rămîne nesigură”. Să nu uităm că Wassily Kandinsky nu vedea pentru viitor decît arta abstractă sau pictura naivă. Lăsînd deoparte pregătirea de specialitate, care
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]