3,535 matches
-
Lancrăm, emulul din Homiceni intenționează să oficieze o poezie a misterului cosmologic, la care participă în gesturi avântate. Dintre formele sale de manifestare la miracolele firii nu lipsesc, desigur, beția senzorială, uneori împărtășită ("și ne întrebam după iubire/ dacă totuși neantul/ nu începe cu sarea din ochiul tău/ cu bezna din vintrele mele"; "sănii cu ochi de beții") și mai ales țipătul ("țipă vraja-n ochiul greu/ Doamne-i țipăt ochiul meu"; Doamne țipă apa-n unde/ Ochiul țipăt mi-i
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
predecesori... minori cărora le este, repet, profund îndatorat Minulescu, Topârceanu ori Păstorel: "În noaptea-aceea Luna avea chipul lui Crist,/ un chip pe care vlaga l-a părăsit de mult;/ stam singur la fereastră cercând ca să ascult/ cum tresărea cu stele neantul de-ametist.// În noaptea-aceea cerul, ca Marea Marmara,/ se răscolea de valuri sosite din abisuri,/ iar Luna, ca un fruct de grele compromisuri,/ o-nchipuiam drept capul răpus al lui Marat.// Părea că sunt cu Luna, pluteam cu ea și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
contorsionat, diferit, hărăzit cu dureroasa conștiință a singularității în suferință: "eu sunt un labirint/ un cuvânt sinucigaș"), într-un condamnat situat în permanență pe un cumplit Drum spre eșafod. La capătul căruia pare a se întrezări, în plus, golul total, neantul însuși. Unicitatea ființei apare atunci amenințată de spectrul dispariției, al trecerii spre un dincolo perceput, de dincoace, ca unul al negării totale, al dizolvării. O certitudine subsecventă este moartea, prezența-absență, numită, într-unul din Poemele în balans, "Neîndurătoarea"; poetul știe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pielea întinsă a sufletului/ cu o peniță bine ascuțită/ înmuiată într-un sânge gâlgâitor/ ca izvorul când vine dimineața// de ziua Mamei a sosit Abadon". Deși poetul simte în permanență "chinuitoarea apăsare/ teascul vișiniu al pustietății", el întoarce împotriva chemării neantului armele redutabile ale oricărui poet autentic, iar atenția lectorului este adesea dirijată înspre acest gen de metafore-simbol ale rezistenței ori supraviețuirii. Din acest motiv putem descoperi, de pildă, frecvent în textele antologice din Noduri... imaginea-nucleu a poeziei vitale, plină de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cardinale opuse ale conștiinței: "Mă aflam închis într-un ou,/ în perpetuă rostogolire prin mine însumi/ în Marele Întuneric,/ unde Răsăritul și Apusul erau doi frați siamezi/ Un fel de soare negru mă locuia/ Un fel de pasăre augustă a neantului (...)// Într-o arenă fără gladiatori/ într-un câmp cu flori sălbatice,/ străpuns de lăncile asfințitului// Astfel mă amintesc:/ incongruent, bălăcindu-mă în congruențe,/ nufăr al muțeniei,/ custode al scrierilor apocrife,/ hidalgo al speranței". Biologicul, organicul pur este scena acelorași lupte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a purității, atât de caracteristică operei lui Zola în general. Această unitate profundă a proiectului zolist îi permite autorului să urmărească o mitologie, al cărei suport este femeia. În opera lui Zola femeia este rând pe rând țap ispășitor, divinitate, neant, monstru diabolic; femeia senzuala insufla neîncredere. Nana este un astfel de exemplu "idole redoutée" [Zola, Nana, p.441], dar și animal gata să devoreze bărbatul. Baronesa de Frémines întruchipează farmecul malefic feminin, caracteristic sfârșitului de secol: "La voix qui sortait
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
le resimte și pasiunile pe care le provoacă, Pariziana este un personaj shakespearian. Valorile realizării individuale ale femeii pariziene au subminat religia feminină a dragostei în folosul unei iubiri mai puțin condiționate, mai putin omniprezențe și al falsității sentimentelor împărtășite. Neantul emotiv și incapacitatea de atașament afectiv duc la solitudinea să metafizica. Pariziana de la sfârșitul secolului este mai îndrăzneață în pasiunea să: ea schimba și inversează rolurile în geometria baletului intim, devenind agent activ al scandaloaselor povești de amor, de adulter
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
analiza lexicului versurilor scrise de poeții noștri ce constituie, firește, scheletul analizabil și cuantificabil al structurii tematice, s-au identificat, fără pretenția de exhaustivitate, motive și teme (precum singurătatea eului, exacerbarea durerii, peisajul nocturn, iubirea năvalnica ce atrage dorința de neant etc.) de factură romantică, prelucrate în maniera specifică sensibilității moderne. Cuantificarea termenilor recurenți a avut rolul de a verifica și dovedi ascendente ale operei sicilianului în Canturi, ascendente ce ne fuseseră inițial sugerate de contactul scriitorului modern cu orientări și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
radiațiilor lui Hawking: până la descoperirea lui, în 1983, depășirea punctului numit orizontul evenimentelor și trecerea printr-o gaură neagră presupunea dezintegrare, cu pierderea informației stocate. Căderea din lună (adică din Rai) a lui Dan-Dionis are ceva din repeziciunea (nanosecunde) și neantul trecerii printr-o "gaură neagră". Vum! Sunetul unui clopot urieșesc moartea mărei, căderea cerului bolțile se rupeau, jumalțul lor albastru se despica, și Dan se simți trăznit și afundat în nemărginire (Eminescu: 2011, II, 55). Poate că principiul holografic l-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
istoricii viitorimii) nu a privit gestul ca pe un semn de lașitate, ci ca pe o constrîngere a istoriei acea beautiful necessity/ frumoasă necesitate a lui Emerson. Fără "povestitor", eroismul exemplar al martirilor de la Alamo s-ar fi pierdut în neant. Identic, naratorul melvillian supraviețuiește pentru a relata. Ca și căpitanul lui Pequod, el a fost mesmerizat de "Moby Dick". Însă, în timp ce Ahab experimentează o hipnoză a istoricității balenei albe, Ishmael o trăiește pe cea a ficționalității ei. Bibliografie Herman Melville
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lui Iulian Boldea și după nenumărate "semnalări ale criticii de întâmpinare"135, autoarea trasează, totodată, coordonatele premisei sale, care constă în faptul că "tot ceea ce individualizează creația poetică a Anei Blandiana și justifică acest studiu este o dimensiune metafizică a neantului, o metafizică esențial-estetică, în ale cărei coordonate ființa poetică este fascinată de neființă"136. Având ca model studiul lui Marin Beșteliu, Arghezi poet religios, autoarea adoptă o grilă de abordare pliată pe poetica blandiană, punând în discuție propriul univers estetic
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
din ultimele lui pagini de dinaintea dispariției, cum se întrerupe din scris pentru că trebuie să se ducă să prăjească un pește pentru cină... Dar, ca să revin la intrebarea Dvs, cred că răspunsul corect este: în spatele poeziei, este Dumnezeu sau dacă nu, neantul. Toate celelalte întâmplări ale existenței celui ce scrie se petrec în vieți paralele, aproape străine între ele. A.-I.P.: La nici 18 ani, v-ați împletit destinul de cel al lui Romulus Rusan, alături de care aveți o relație specială
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
spaimă a aztecilor. Pentru ei, este imposibil ca lumea, umanitatea să nu dispară cînd îi vine ceasul. Dar mai ales, e posibil ca soarele să se oprească pe cer; în orice moment e posibil ca totul să se întoarcă în neant. E posibil ca mîine soarele să nu mai răsară. Cum să împiedici acest posibil, cum să eviți ca lumea să se oprească? Ca lumea să dureze, ca soarele să răsară în fiecare zi și să-și continue cursa pe cer
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
arogantă: omul se consideră Dumnezeu. Oameni convinși că se află pe pămînt pentru a împiedica lumea să se oprească, și care-și atribuie incredibila misiune de a lupta, zi de zi, împotriva revenirii, după ei oricînd posibilă, a tenebrelor, a neantului: lumea aztecă și-a încredințat o misiune grandioasă. Aztecii sunt, poate, nebuni, dar sunt responsabili. Pentru omul modern este imposibil ca mersul soarelui, apariția lunii, a anotimpurilor, creșterea porumbului să nu fie fenomene naturale; imposibil să fie responsabilitatea sa (știința
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
postulează o distanțare de sine, o luare în calcul a sinelui ca fiind Altul, reflecție ce amintește în bună măsură de un alt filosof francez, Jean-Paul Sartre, cu deosebirea că la Sartre acea "distanță" marchează o ruptură, o zonă de neant, ce induce o "greață" metafizică, în vreme ce la Lévinas reprezintă deschiderea către Celălalt, cu tot potențialul de implicații tragice presupus. Desigur, dincolo de inspiratorii sau afinii, pînă la un punct, Husserl, Heidegger, Sartre, Lévinas aparține acelei tendințe în filosofia modernă care face
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Absurd gata în orice clipă să rupă 'seriozitatea' unei Puteri la care suntem invitați să participăm ; doar ea ne revelează sensul, amploarea și soluția misterului care face din existent un alienat irezistibil îndemnat să sucombe magiei care are drept sursă Neantul, drept motor păcatul și drept vehicul cunoaș terea autonomă. (Benjamin Fondane, Le Lundi existentiel) Fondane stabilește această distincție în prima parte din Conștiința nefericită, cea între o "gîndire filosofică" și o "gîndire existențială", între o "gîndire care se gîndește și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
însuși, sumbru, insolent și superb. Conformismul reverențios este revendicat și de o critică relativ nihilistă, care a abdicat de la privilegiul de a impune o ordine și un discurs despre literatură ca manifestare, sub pretext că toate producțiile noi sunt destinate neantului, critică ce se supune servil ciclului comercial al simplei promovări (doar trăim într-o "lume ca supermarket", potrivit acidei formule a aceluiași autor, nu?), favorizînd astfel o epurare considerată salubră. Poate că, într-adevăr, lumea nu mai există pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mediocre. Dar, deodată, ceva se produce, impalpabil, iar marea artă a autorului constă în identificarea și descrierea fină, dar neiertătoare, a momentului în care totul basculează, în care balonul viselor fru moase se sparge și protagoniștii înfruntă frigul abisal al neantului. Enigmatic, alegoric, răvășitor, scormonind întunecimile naturii umane pînă în adîncurile ei cele mai triste, cum ar fi meschina bucurie a lui Marcel, spre exemplu, veșnicul nemulțumit de soartă de a vedea prăbușindu-se universul celuilalt. Sau al celorlalți. Răul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Distanța inversă, de la adult la junior, ar aduce cu siguranță acea necesară detașare și un spor de înțelepciune, prin perceperea derizoriului pe care îl ridicăm la rang de element vital. Roxane își menaja niște zone de tăcere, acel "sas de neant care trebuie cu orice preț creat și protejat în economiile de piață"! Ruperea ritmului și ierarhiilor cotidiene se realizează și la nivelul limbajului, autoarea navigînd cu abilitate printre varii jargoane și coduri, de la cel de birou de analist financiar, la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ea. Nu cunoșteam această stare, a cărei violență mă scutura în spasme. Am avut nevoie să găsesc un refugiu. Exista această cameră goală și i-am zugrăvit interiorul și pereții în negru. Mă izolam acolo, lăsînd un bec aprins. Creasem neantul, ne-ființa. Am știut deîndată că trebuia să păstrez pentru mine această descoperire și am instalat un mecanism de închidere criogenică, convins că nu va servi niciodată. Greșeală dureroasă. Abia o prevenisem pe Emeline de secret că îl și încălca
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
încifrări ontologico-poetice, oprindu-se îndeosebi asupra miezului textului, unde două sintagme de comparație ipotetică "comme si" (si fiind și a șaptea notă din gamă) înconjoară o meditație asupra abisului ("0"). De unde și formula magică a lui Meillassoux: "7" (Dumnezeu), "0" (Neantul, Vidul plin), "7" (noul Dumnezeu: Arta). Adică 707, care este și numărul total al cuvintelor poemului. Un singur vers, regulat și liber totodată, ca o aripă suplă de avion. De altfel, la șaizeci de ani după creația mallarmeană, inginerii de la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai departe, "Gîndul la Dumnezeu nu servește decît pentru a muri" (AG). Se pare, de altfel, că gîndirea unui concept fundamental înlocuiește trăirea, energia cuvîntului formulat sau doar imaginat fiind un fel de interfață între trăire imposibilă sau nesemnificativă și neant. Cioran este perfect loial în paradox ; nu îl inventează, ci îl respiră. Ba mai mult, suntem incapabili să-l contrazicem, pentru că are grijă să o facă el la fiecare pas. Atunci cînd conștiința răului și a eșecului dialogului său cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fi sine însuși. (pp.16,51) Eul devine toposul negativității universale și un hiatus se adîncește în sînul subiectivității. Acest Eu care dorea cu disperare să șteargă orice distanță dintre Eul suprem și sine, se regăsește în vecinătatea incofortabilă a neantului, această non-esență care îl împiedică și să se posede în propria sa plenitudine. Ipostază infinit ironică, cea a experierii neantului prin metafizica prezenței de sine : "8 aprilie 1967. Aniversarea mea. Să trecem peste asta." (p.494) Acest vid nu va
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Eu care dorea cu disperare să șteargă orice distanță dintre Eul suprem și sine, se regăsește în vecinătatea incofortabilă a neantului, această non-esență care îl împiedică și să se posede în propria sa plenitudine. Ipostază infinit ironică, cea a experierii neantului prin metafizica prezenței de sine : "8 aprilie 1967. Aniversarea mea. Să trecem peste asta." (p.494) Acest vid nu va fi niciodată plin. Prizonier al unei absențe și absent din ceea ce ar trebui să fie identitatea sa, Cioran știe că
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Citind-o pe Camelia Grădinaru, chiar dacă, în ceea ce mă privește, această lectură nu a determinat o schimbare spectaculoasă, am avut bucuria să constat, o dată mai mult, că dezbaterea pe un subiect controversat, care balansează, în opinia teoreticienilor, între existență și neant, fiind tratat de comentatori în cheie apoteotică sau, dimpotrivă, nulificatoare, se dovedește cel puțin la fel de productivă ca și una despre valori statornicite. Mărturisesc, așadar, că am fost efectiv încântată de această carte în care am apreciat reculul obiectivant al autoarei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]