2,984 matches
-
necontenit printre stâncile artificiale, deși azi e prima zi mai calmă și crabii au ieșit din găurile lor submarine să se bucure de soare, la liziera unde apa mării linge pietrele. De dimineață a fost nor, destrămat acum într-o negură care estompează orizontul. În timpul primului înot, soarele, difuz încă prin perdeaua de nori, viza fața ternă a mării cu nuanțe fugitive de albastru, verde și vieux-rose. Acum, totul a virat spre verde profund - dar culorile acestea de o supremă tan
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dar Mihai nu era sigur că o făcuse cu adevărat. și în cazul acesta o percheziție în casa de la Câmpulung le punea pe tavă la dispoziția Securității, strânse cu grijă într un pachet și așezate în ordine cronologică! „Jur-împrejur, cumplite neguri cenușii Mistuie o lume întreagă, ce-n gol se năruie surd. Iar eu tot mereu mai adânc mă afund, Dar nu găsesc razim, nu găsesc loc Să-mi agăț mâna întinsă zadarnic. Aștept... Nu știu nici eu ce aștept. Dar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fie din lene, fie din plăcerea naturală de a consuma formule simpliste de genul: „Viața și opera...” Dar există o țară - unde nu putem ajunge cu aceste comodități didactice devenite mecanism bine uns de cale ferată -, o țară de dincolo de negură unde Goriot și Balzac, Otilia și Călinescu, Sadoveanu, vânătorii săi și săpătorii săi de fântâni, Rebreanu, țăranii săi „proști” și dezertorii săi sunt - într-o mare și limpede lumină solară - una și aceeași ființă vie, adevărată, frumoasă cu corp și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
săi de fântâni, Rebreanu, țăranii săi „proști” și dezertorii săi sunt - într-o mare și limpede lumină solară - una și aceeași ființă vie, adevărată, frumoasă cu corp și idei, palpabilă până la biografie, halucinantă până la vrăjitorie. În această țară aflată dincolo de negura blocului meu de gheață, unde cărțile sunt oameni, unde bibliotecile sunt altceva decât cimitire pentru gând și faptă, acolo nu e nici o nerușinare în a-l vedea pe Cehov la fel de important cât unchiul Vania; acolo, muritorul Tolstoi e egal în
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
individului cu generalul, a concretului cu abstractul, a teoriei cu practica se poate răspunde la înalta chemare a partidului nostru comunist.“ (Contemporanul, 22 noiembrie 1974) PĂUN George „[Ă] Ne vom aduce-aminte cât vom fi, C-a fost un veac de neguri și furtună Când glasului i-a fost oprit să spună Câți au murit ca TU să poți trăi! Ne vom aduce-aminte cât vom fi, Ce preț a fost plătit de fiecare, Câți și-au dorit un loc, al lor, sub
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
din politică o „cloacă”, o baltă de noroi în care cei mai mari „porci” să se bălăcească în voie. Iar astăzi, după 50 de ani de comunism, cetățeanul român percepe prin definiție că politic înseamnă automat și excrocherie! „Noapte și negură” era altădată directiva naziștilor pentru a-și atinge scopurile demonice. „Ceață și negură” este astăzi deviza neocomuniștilor , care pentru a-și face în voie măgăriile, au tot interesul ca societatea să fie cât mai slab pregătită și informată. Astăzi în
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
porci” să se bălăcească în voie. Iar astăzi, după 50 de ani de comunism, cetățeanul român percepe prin definiție că politic înseamnă automat și excrocherie! „Noapte și negură” era altădată directiva naziștilor pentru a-și atinge scopurile demonice. „Ceață și negură” este astăzi deviza neocomuniștilor , care pentru a-și face în voie măgăriile, au tot interesul ca societatea să fie cât mai slab pregătită și informată. Astăzi în societatea românească se petrec tot felul de excrocherii și ticăloșii, în urma cărora țara
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
totul nesemnificativă. Și totuși din aceste informații oficiale, nesincere, putem deduce că aici în zona în care și-au dus existența bunii și străbunii noștri, se desfășura o activitate susținută în credința moștenită de aceștia dela înaintașii lor, încă din negura veacurilor. Primul nume de preot pe care-l găsim în documente oficiale este al popii Mateiu ce apare abia în urbariul întocmit cu ocazia conscripției din anul 1721 - 1722. Numele de familie nu e consemnat, așa cum nu erau consemnate numele
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
substanțiale venituri. După cum am mai arătat, primele joagăre menționate în documente sunt cele din Valea Laitei pe care cârțoroșenii le-au vândut scoreienilor pentru un cal și cele câteva câble de cereale. Joagărele existau însă pe văile satului încă din negura veacurilor. Odată rezolvată problema lemnului pentru construcția locuinței, acesta a fost folosit pentru alte trebuințe. Din lemn și-a realizat carul, ca să nu mai ducă producția agricolă din câmp, acasă cu spinarea, din lemn și-a construit plugul, grapa, cozile
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ce iubesc satul și istoria lui, într-un caiet ce se oferă cercetării oricui ar vrea să-l citească la Muzeul Badea Cârțan de aci din Oprea. Să spicuim mai departe și să vedem ce lucruri interesante ne aduce din neguri de istorie nenea Matei Moraru, care de mult a trecut la cele veșice, odihnindu-se sub o cruce de piatră din cimitirul bisericii din Streza, mulțumit că n-a plecat înainte de a ști că a lăsat celor de după el atât
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mele viață lungă, sănătoasă și să mă întreacă în toate. Și cu asta închei . 30 noemvrie 1981 Cele povestite de cei doi bătrâni ai satului, Constantin Folea și Matei Morar, reușesc să ne dea o imagine destul de clară în ciuda tuturor negurilor ce au trecut peste sat de un secol și mai bine, de la abolirea iobăgiei până la momentul marii uniri din 1918, eveniment de importanță capitală în viața României și a românilor, a tuturor cetățenilor de pe tot cuprinsul ei. Către finele perioadei
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
De ce condamni pe alții? Am luat spusa lui ca pe o glumă puțin acidă și am argumentat că, prin includerea amintirilor în multe dintre scrierile mele, le-am asigurat perpetuarea peste veacuri. Evocări de la Șendriceni Multe amintiri care au străbătut negura anilor ce s-au scurs și-au găsit locul în eseurile cuprinse în prezentul volum. Ele pun în lumină aspecte relevante privind modul cum erau pregătiți normaliștii de la Șendriceni pentru profesia de învățător. Viața de zi cu zi timp de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
să-ți alegi profesia pe care o vei îmbrățișa cu drag, urmând apoi liceul de unde vei învăța tainele ei. Este un moment destul de important în care datorită vârstei optezi pentru o meserie care de foarte multe ori se pierde în negura vremii, nepracticând-o decât o perioadă, datorită unor evenimente surpriză ce-ți schimbă drumul înspre altă direcție. Meseria pe care am ales-o la momentul respectiv a fost una din cadrul unui liceu cu profil mecanic; m-am înscris astfel la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Suceava - 27 august 1965, București) păstrez 18 scrisori, 15 vederi din țară și străinătate și 13 telegrame. Ceea ce mă surprinde, la relectura lor, e bunăvoința și prietenia pe care autorul Cordunului, al Prăpădului Solobodei, al Turmelor, al Avizuhăi și al Negurii, un maestru al evocărilor, poet, dramaturg, traducător, membru corespondent al Academiei, mi le-a acordat de la început. Eram numai un student care credea că are aptitudini de prozator. În afara diferenței enorme de statut, mai era și diferența de vîrstă: ne
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Huși care trebuiau să se prezinte sub arme: „1) Marin Tănase; 2) Vasile Arteni Tănase; 3) Neculai T. Canianu; 4) Ion N. Leahu (dusu la casarmă); 5) Gheorghe Zamfir Theodor; 6) Ițic sin Avram; 7) Theodor Simion Marcu; 8) Neculai Negură (dusu casarmă); 9) Ion Andrei Țonea; 10) Ion Ivanciu Mitu (dusu la casarmă); 11) Gheorghe Proțapu (idem); 12) Constantin Racoviță (idem); 13) Theodor Gh. Ciudin (idem)”. De data aceasta, „recolta” fusese ceva mai bună măcar datorită faptului că despre cei
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cu câteva icaros-uri, unul după celălalt. Sebastian cânta și el, apoi Cindy acompaniindu-se la charango Sunt în continuare cu o minte foarte clară, îl simt pe Udita drept „punct solid” în adunare și mă relaxez ascultând muzica stranie în negura nopții. Udita scoate câteva sunete armonioase ușoare din când în când și Eric îl invită să cânte și el un icaros dacă dorește. Udita dă curs invitației cântând cu voce înceată, șoptită, și simt cum atmosfera capătă altă consistență. Unul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de ei și de casă... N-am suflat o vorbuliță despre adevăratul motiv al sosirii mele inopinate. Obosiți, ei de muncă, eu de drum, ne-am culcat cu gândurile noastre. Dimineața, o duminică cu soare și cu mult zbucium și negură în suflet! Stau de vorbă cu ai mei de una, de alta și pozez a fi bine dispus. Trece ziua și tata, grijuliu să nu întârzii prezentarea la școală, mă-ntreabă când plec la Bârlad. Îi spun liniștit că voi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o dubiță în căutarea altui coleg, despre care m-a informat sora lui - aflată pe aceeași stradă cu mine. Vorbesc cu familia celui căutat și imediat la tren spre Brăila, după noi adrese. La Comăneasca, locul de naștere a colegului Negură Gr. aflu de la o rudă apropiată adresa lui din Brăila. Din fața casei părintești în care crescuse el, pe o bancă am scris cu emoție o scrisoare comunicându-i vestea adunării noastre și la câteva zile și primesc o entuziastă scrisoare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
nostru, al foștilor lui discipoli! Colegul Gheorghe Dobre, cel care făcuse propunerea de reîntâlnire se luptase și el cu un cancer. Până în ultima lui clipă de viață n a uitat de adunarea noastră și mi-a transmis prin colegul Grigore Negură scuzele și regretul că nu poate participa. Am asistat la înmormântarea lui și am ținut și un mic cuvânt de adio, asigurându-l că nu-l vom uita și-l vom socoti prezent în rândurile noastre. Al treilea dispărut era
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o suferință atât de mare! O rană adâncă cu cicatrizare de la suprafață spre interior - spre acel interior unde nu se va vindeca decât la dispariția mea! O mare mângâiere și înțelegere am avut din partea tuturor, dar mai ales din partea colegului Negură din Brăila, însă cu timpul relațiile noastre s-au mai răcit, datorită distanței și vârstei... Oricât ai suferi, existența umană continuă drumul spre finalul fiecărui ins în parte. Nu te poți opri, chiar dacă ai disperarea disperării în inimă și suflet
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
degringoladă. Este pentru prima dată în viața mea când simt că mizeria din jur mă apasă, mă trage înapoi, și mă face să nu întrevăd portițe de evadare, în NIMIC! Este jalnic. Dar doresc din tot sufletul meu să uit negura pentru două săptămâni cât vom sta în Spania. Doresc din tot sufletul să-l ajut pe Liviu să iasă din starea depresivă în care se află și să-l rog să privească din plin minunile unei alte lumi, în care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
capac de cutie de pantofi (ca preludiu la adevărata țintă, un punct) pe care am țintit-o pe rând la o distanță de gentlemani, pe o alee Înverzită, unde se zvonea că avusese loc un duel, demult de tot În negura timpului. În vara următoare, a plecat În Elveția cu mama lui - și curând după moartea lui (În 1919), revizitând același hotel și căpătând aceleași camere ca acelea pe care le ocupaseră ei În acel iulie, ea și-a vârât mâna
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
istoria într-o haină literară, prezentă, dar trupul și inima au rămas istorie. Respectând "adevărul istoric" ce nu este absolut nu mi-am permis să "fantazez" decât în zona petelor albe ale istoriei, unde glasul cronicarilor s-a stins în negura vremurilor, dând aripi imaginației, intuiției, adăugând, cu prudență, ceea ce am gândit că lipsește, completându-l vizionar, cu fapte, întâmplări, gânduri, sentimente care "ar fi putut să fie adevărate". Arta, literatura, îmi acordă această libertate, cu condiția să nu mint, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aroma măreției până la care ar fi putut crește istoria românească." (Lucian Blaga, Spațiul mioritic) Nu putem uita pe alt mare, mare om al nostru, martir, cărturar care cu strădanie multă s-a aplecat asupra letopisețelor, asupra pisaniilor ca să deslușească din negura vremurilor trăirea lui Ștefan Voievod, trecutul zbuciumatei Moldove: Și candela aprinsă deasupra mormântului său s-a stins uneori în zile rele. Mâini de hoți au scormonit în mormântul cel sfânt. Dar amintirea sa a luminat totdeauna în marea biserică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am știut că nu putem fi înfrânți: izbânda a noastră era! Cum o înturnat soarta bătăliei Domnul Ștefan... De nu era Domnul Ștefan, nu știu zău, mușcam noi pământul! Și mândrii ieniceri ai Împărăției, nămoliți până-n albul ochilor, orbecăiau prin neguri ca bezmeticii, mocirliți în sânge, blestemând, horcăind. "Allah! Allah!" mai apucau să bolborosească cu ultima lor suflare scuipând noroi și sânge! Au mușcat țărâna Moldovei să-i țină minte gustul și-n Raiul lui Allah! Și Soliman Hadâmbul, cu rămășițele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]