8,065 matches
-
închipuit că, neavând cu cine să se sfătuiască, ceea ce urma să-mi spună nu era un lucru îmbucurător, ci mai degrabă vreo nenorocire (încă una) care se abătuse asupra nefericitei, căci gesturile precipitate cu care se mișca trădau o vizibilă neliniște. Pătrunzând în bucătărie am văzut-o deja așezată pe un scaun, trăgând dintr-o țigară consumată pe jumătate. Cu aceiași mână în care ținea țigara îmi indică un scaun, semn să iau loc. Ceea ce am și făcut. Îndreptând privirile spre
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
nenăscuți. Și am deschis Cartea Amintirilor, A trăirilor ce și-au cunoscut trupurile, Gurile ce dezlegau tăcerile, plăcerile, Vorbele ce nășteau ecou peste generații, Ecoul lui VREAU, șoapta lui POT, Un tot s-a clădit peste ani și surpat de neliniști. Triști ne sunt ochii ce-și caută dorul, Fiorul în Cartea Amintirilor. Da, atunci s-au hotărât pietrele să tacă... Da, atunci, cu toții ne-am pierdut aripile Când ne-am dorit să uităm zborul Printre pașii mult prea grăbiți, ruginiți
PRIVIREA DIN DUMINICA ÎNVIERII de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347799_a_349128]
-
liniște în sufletul său, când s-a urcat în rapidul de Timișoara Nord - Mangalia, încât nici nu bănuia că acesta o va duce spre cea mai zbuciumată mare ce o va întâlni și aceea nu va fi Marea Neagră, ci Marea Neliniștii din sufletul ei. Necunoscând sentimentul de iubire, nu a cunoscut nici efectele devastatoare ale acesteia. În mintea unei femei ca Ana, aflată pentru prima dată în îmbrățișarea acestui fenomen, se dădea o luptă pe viață și pe moarte. Să se
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
sărbătoarea Învierii Mântuitorului Nostru. Știu că nu este nimeni care să mă ia în brațele lui și care să-mi dea un sărut de noapte bună! Sunt doar eu seară de seară, eu cu mine și cu propriile mele gânduri, neliniști și acest biet calculator care s-o fi plictisit de mult de toate poveștile mele. M-am plictisit eu de mine, darămi-te el! Mai în glumă, mai în serios vorbind, cred ca-nceput să-mi placă această singurătate, si sunt
SINGURATATEA! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347885_a_349214]
-
stare de suflet, un punct de fierbere pentru scris. Mă transfer dincolo de cuvinte pentru a dezvălui ceva din universul existențial: dragostea de frumos și adevăr, înfrățirea omului cu natura, dorul și jalea, setea de viață brăzdata uneori de trăznetele durerii, neliniștea trăirilor scurgerii ireversibile a timpului, contorsionatele trăiri ale adaptării la noul mod de viață pe pământul strămutării... Scriu despre frumusețea operelor scriitorilor noștri și din vacanțele mele, despre frumusețile pământului, adevărate colțuri de Răi în care Bunul Dumnezeu a revărsat
LA MULŢI ANI, DOMNULE GEORGE ROCA !!! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347894_a_349223]
-
pline de arome și răcoare E pace în văzduh, desăvârșită armonie Efluvii de încântare mă inundă: ce să fie? 28 -E dragostea! Din nou îmi dă ocol O simt în aer, o respir, vreau să mă scol Dar, mă cutremură neliniștea trecând Peste nevinovată, uimirea mea arzând! 29 -Să fie Înțeleptul, dragul meu venit? Singurătatea din juru-mi, să se fi risipit? Ah! cum -L aștept! Din slăvile cerești să vină cât mai iute... se aude: cine ești? Creatorul: 30 SUNT Cel
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
națiunea română, un popor, care numără pe pământul comitatelor de douăzeci de ori mai multe suflete, decât nobilimea/.../ Să arătăm că noi suntem fiii unei epoci mai umane și că ni-e rușine de tirania părinților noștri”. ( 2-pg.348) În neliniștea și fierberea generală, pătrund primele știri despre revoluția din Italia-12 ianuarie 1848, la Palermo, de la Paris-22 februarie, Viena- 13 martie și Pesta- 15 martie, Berlin capitala Prusiei- 18 martie. Voința de a-și făuri o altă soartă a cuprins masele
CELEBRAREA REVOLUTIEI XI A GENERATIEI DE LA 1848 de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347256_a_348585]
-
parcă le era jenă să mai discute între ei. Salvarea le veni de la soneria care îi invita să intre la ore, scoțându-i din această situație deranjantă în care se aflau cu toții. Doamnei Zbihli i se putea citi tristețea și neliniștea pe față. Nu era nevoie să-i cunoști motivul ca să-ți dai seama că este o persoană în suferință. Parcă era un bolnav de pancreatită. Era încordată, cu umerii căzuți, tristă, cu cearcăne la ochi ca după plâns, și cu
NORI DE FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347258_a_348587]
-
luminii, o alta a păcii și una a tăcerii. Cea de a cincea se numește „Baladă fără sfârșit”. Lecturi agreabile, cantabile, stenice. Toate aceste simboluri - primăfvară-lumină-pace-tăcere-sfârșit pot fi pilonii trainici pe care autorul poate construi ori își poate rezema îndoielile, neliniștile, iubirile. O stranie predilecție însă, manifestă poetul pentru fetid, descompus, pentru baudelaire-ienele „flori ale răului” simbolizate prin: schelete descompuse, morți, „jertfe pe catarge rupte”, „umbre de ruină”, râs hidos, o lume care delirează, mizerie, mulțimi de cerșetori, câini vagabonzi ș.a.
DE STEJĂREL IONESCU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347278_a_348607]
-
venim să vă întrebăm pe voi ce faceți?... Cum îți permiți dumneata să vii în biroul meu, la mine acasă, și să mă întrebi așa ceva?” Scena aceasta Marin Preda o povestea prietenilor cu mândrie, dar în sufletul lui se cuibărea neliniștea. Dupa aceasta scenă Preda a fost invitat în URSS la un simpozion, dar a refuzat vizita. Îi era frică de o iradiere sau alceva de genul ăsta. Altădată a primit un mesaj telefonic de tipul: ,,Te-ai trezit și tu
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347271_a_348600]
-
eterne ...” Timpul ... Nu ne lasă în pace ... Viitor? Eternitate? Azi am străbătut cam cu aceleași gânduri drumurile din centru. Stau puțin în fața Casei Studenților. Dacă vine? Parcă e aievea. Dar au trecut 14 ani! Noi unde suntem? Aici e doar neliniștea. E așteptarea. Nu știu dacă sunt sentimentele de atunci sau cele de acum, cu alte cauze și altă intensitate. Apoi intru la universității ... Diverta, azi. Modernism rece. Atunci lumea nu avea destule ceasuri, darămite mobile. Acum, în vitrină, reclame la
NOSTALGII DE IARNĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347342_a_348671]
-
noastre, a cărei chintesență este principiul creștin potrivit căruia „Mai fericit este a da decât a lua” (Fapte 20, 35), care, în acest fel, nu împărtășește lăcomia, avariția egoistă și isteria individualistă. În consecință, nu este greu să îndreptățească cineva neliniștile, zbaterile și frământările acelora care cunosc Ortodoxia prin experiența lor, pentru viitorul nu doar al Ortodoxiei, ci și al ortodocșilor în Europa, și nu numai în ea. Pentru că acest viitor se află în strânsă legătură cu felul de a fi
DREPTMĂRITORUL VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT AL ÎNTREGII MOLDOVE ŞI FOLOSUL, PARTICIPAREA SAU IMPACTUL CREŞTINILOR ORTODOCŞI ROMÂNI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1278 din [Corola-blog/BlogPost/347411_a_348740]
-
caldă pe care mi-o port cu mândrie peste tot și în toate câte le percep și fac. Nu, nu-mi este teamă de ziua de mâine, de clipa care urmează să vină , dar pot spune că simt o oarecare neliniște la tot ce va reprezenta viitorul în sine. Poate că este o nesiguranță pe care o simțim și o trăim cu toții, sau poate că e doar un sentiment solitar. Oricum va fi, importantă este ziua de astăzi, cu tot ce
TIMPUL ... O NOŢIUNE EFEMERĂ! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347425_a_348754]
-
har de către arhiereul nostru, zămislind spre sufletele noastre cruci de cuvinte. Apoi ca un străjer coborât din pântecul văzduhului, traversează prin marea masă de oameni stropind cu apa sfințită, spre mângâierea sufletelor, vindecarea de boli, a îndepărtării de singurătate și neliniște pentru cei în vârstă, sau pentru învățătura temeinică a elevilor și studenților. Dincolo de omătul zăpezii ce curgea liniștit din cer, dincolo de hotarul dintre credință, lacrimă și speranță, I.P.S. Casian Crăciun, binecuvânta sub fiecare cuvânt mulțimea de credincioși, spre veșnicia acestei
DE SFÂNTA BOBOTEAZĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348771_a_350100]
-
unui singur bărbat. Puțini îl cunosc, majoritatea presupun, prin deducție că acesta e tatăl. Un tată chiar ideal de ar fi, ce perversiune secretă ascunde în el de-și lasă nevasta în compania celeilalte ? Oare nu l-a cuprins niciodată neliniștea pentru femeia pe care trebuia să o iubească sub același acoperiș? Secretul îl cunoaște fiecare, atârnă ca o crustă uscată, o plagă adâncă a unei răni. Aiala trece printr-un moment de descumpănire. Deseori e stăpânită de gânduri optimiste, acum
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
ea se așezase, cineva care făcea drumul dus întors pe aceeași alee, a făcut drumul înapoi cu pasul grăbit. A înțeles că de ea fugise, și-n loc să resimtă furia dezamăgirii, trăise o profundă milă, o adâncă înțelegere pentru neliniștea mamei. Spusese mamei o poveste, cum că s-a răzgândit în ultima clipă și nu s-a dus... Toate aceste jigniri dureros tăinuite îi străbătuseră mintea când își odihnea capul pe umărul Aialei și buzele acesteia fremătau la urechea ei
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
aceleași emoții. De sub ochi i se ghiceau cearcănele oboselii. Becky o cerceta pe Aiala de sub pleoapele întredeschise. „De când a născut copiii parcă a adăugat picul de sare care să-i desăvârșească gustul. Întotdeauna m-a speriat frumusețea ei ! Cu câtă neliniște și invidie am urmărit-o. Invidia, ea apărea de câte ori mă cuprindea teama. Teama că într-o zi ar întâlni un bărbat care să-i placă...” Continuă s-o privească cu neliniște, o cerceta minuțios în căutarea unei fisuri sau dimpotrivă
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
gustul. Întotdeauna m-a speriat frumusețea ei ! Cu câtă neliniște și invidie am urmărit-o. Invidia, ea apărea de câte ori mă cuprindea teama. Teama că într-o zi ar întâlni un bărbat care să-i placă...” Continuă s-o privească cu neliniște, o cerceta minuțios în căutarea unei fisuri sau dimpotrivă, a unei dovezi care îi va da sau nu nădejdea că va rămâne mereu a ei. Becky, întinse piciorul să-i mângâie Aialei rotula genunchiului. Talpă netedă, pe genunchiul celeilalte, primise
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
peste ea... Aiala și Becky, nemișcate, își aruncau priviri convenționale ca două cunoștințe bune care se întâlnesc pe aceeași stradă, de câteva ori, întâmplător, în aceeași dimineață, preocupate fiecare de interesele ei. Privind-o acum, Becky simți încă o dată că neliniștea s-a întors și se așezase alături. „Dacă o pierd?” o străbătu nu pentru prima dată gândul acesta... Închise repede ochii și, dibuind cu piciorul, căuta atingerea, contactul cu Aiala prin mângâierea tălpii. Ca și altădată, buzele calde răspunseră cu
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
într-o propoziție de adio guguștucii încâlcindu-mi literele cu raze de aur în cioc își rotunjesc cuibul în nuc și apoi își rotunjesc oul în trupul lor ca o corabie sub rădăcinile nucului dintre două milenii visează o stea. Neliniștea câinelui Câinele își roade labele neastâmpăratelor vremi. Contorsionate sugestii ale subconștientului mureau unele în locul altora, trecând râul câinele își ducea în colți laba care îi mai rămăsese sensibilă aducere aminte în cotul care nu mă doare, când treci ca o
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348804_a_350133]
-
pe pământ. Scris a fost ca Rădăcina lui Eminescu să-și tragă seva din Țara de Sus, din Ipotești, un ținut magic, acoperit de coline, păduri și ape albastre precum Infinitul. Un loc devenit sacru prin „rodirea” acestui geniu. Dincolo de „neliniștile metafizice” care-i bântuiau Spiritul, cu întrebări existențiale, Eminescu rămâne un romantic. Setea de iubire, de iubire absolută, îi stăpânește întreaga ființă punându-și amprenta pe întreaga operă. Pentru Eminescu, El și Ea, cuplul celor două jumătăți, stau la baza
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348849_a_350178]
-
În munții țării românești, care ascund sub cupola învolburata, omăt de veșnicie și clipe de uimire. Și aici, rememorez, toate momentele fermecate de pe vremea în care inocența-mi era paznic la suflet și bucuria nemăsurata a acestui anotimp umbrea orice neliniște. Năzbâtii prin zăpadă moale, zâmbete și râsete ce topeau gerul iernilor năpraznice de prin Ardeal, mirosul rece al ninsorii și toată atmosferă magică de atunci îmi revin în suflet. Când știi despre un anotimp atât cât știe și el despre
SCLIPIREA MINUNILOR DE IARNĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348876_a_350205]
-
mai bine să bea cât mai multe lichide, așa că ridicându-se cu greu din pat, se îndreptă spre bucătăria înghețată bocnă, să își facă un ceai... O ceașcă, a doua... a treia... Trecerea orelor nu părea să amelioreze situația și neliniștea care treptat luase locul somnolenței, îi ascuțise simțurile. Dincolo de fereastră, nu se auzea decât foșnetul aspru al frunzelor uscate în plopii ce străjuiau aleea dintre blocuri. De nicăieri, niciun semn de existență umană. Privi neputincioasă spre telefon. Pe cine ar
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
speriată ridicându-se în zbor spre înaltul cerului, cât mai departe... cât mai departe... Cu timpul, corpul tânăr, își revenea. Numai el. Au urmat zile, luni, ani, răvășiți de anotimpuri trecătoare și nu numai. Într-o noapte, ceva ca o neliniște apărută brusc o trezise pe jumătate, dar nu putuse să deschidă ochii. Și pe când oboseala o făcea să recadă din nou în somn, simțise ceva neobișnuit și apoi chiar și văzuse - cu ochii minții - cum în jurul capului său, se roteau
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
ce dansa frenetic pe obrajii înroșiți de ger. Erau sclipiri de diamant ce izvorau din sufletul său și care îi scrijeleau visele de mai înainte. Un alb angelic, îi storcea încetul cu încetul toată suflarea și-i transforma liniștea în neliniște, fericirea în nefericire. Deja se întindea la picioarele ei un lac mare de apă și ea îi căută un nume cu care să-l boteze. Cuprinzându-l cu privirea rătăcită, într-un glas stins de tristețe, legănându-și degetele firave
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]