2,868 matches
-
Îmi promiți că nu ne certăm? — Îți promit. Și n-o să mai vorbesc despre Trudy. — DĂ-o dracu’ pe Trudy. — Vreau să-ți fiu de folos și să fiu un partener bun. — Ești. N-o să te superi cînd o să fiu neliniștit, și asta o să se-amestece cu singurătatea? — Nu. O s-avem grijă unul de celălalt și o să ne distrăm. Ne-am putea distra de minune. — Bine. O să-ncepem de pe-acum. Eu m-am simțit minunat de cînd am plecat. — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
trăire superioară, provocată de o stare de excepție, un produs al spiritului la nivelul căreia Ela n-a știut să se ridice. Analizând o altă ipostază a iubirii sale, cea a suferinței cauzate de trădare, eroul, asemenea unui bolnav, mărturisește: Neliniștit, cu simțurile încordate mereu, eroul își analizează minuțios starea lăuntrică: În partea a doua a romanului, frământarea și nesiguranța continuă și interogațiile chinuitoare rămân fără răspuns: Eroul încearcă la un moment dat un sentiment de zadarnică frământare în fața grozăviei morții
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
mi-ar fi răspuns Iordan, dacă m-aș fi plîns, nu repetițiile". Tristețea, la revenirea în Iași, era nerodnică, dar luam mersul de la capăt, săptămîna următoare, sperînd într-o foarte altă zi. Dacă apăs palmele pe pleoape, redevin tînăra femeie neliniștită, gata să împingă trenul, să ajungă mai repede. După fumul de țigară de pe culoar, aerul rece. Forfota Gării de Nord, ea căutîndu-l c-un ghimpe în inimă: dacă n-a venit? Și palma bărbatului, întinsă a încurajare: "Sînt aici". Îmi primise trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
asigura aproape același confort ca cel oferit de părinți. Trece perioada de concurs, revine acasă spunând: „Măi tată, am făcut niște lucrări... că nu se poate să nu reușesc, doar cine știe ce ghinion să am ca să nu fiu admis”. Așteptare nerăbdătoare, neliniștită acasă, dar nici un semn. După un timp tatăl adoptiv se duce la Facultatea unde odorul lui trudise din greu pentru reușită și constată, stupefiat, că nici măcar nu figura printre înscriși, darămite printre reușiți?? Ieșind la iveală escrocheria săvârșită, cu tupeu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în retragere. Predau declarația și întreb dacă pot pleca în garnizoana de unde venisem. Cel ce mi-a primit declarația (căpitan) o parcurge rapid cu privirea și mi răspunde scurt: - Nu, rămâi la dispoziția noastră până la noi ordine. Intrigat și foarte neliniștit îmi făceam tot felul de probleme. Peste noapte, mii de gânduri m-au frământat. În ziua următoare, după ora 12, sunt rechemat la același căpitan care mă liniștește, dar mă și întreabă dacă îmi mențin sau nu declarația și dacă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
apoi luă contact cu parchetul și lichidul se împrăștie în toate direcțiile. 2 Fugi. Fugi cât mai poți. Oriunde. Ia-ți picioarele la spinare. Stătea pe verandă, cu ziarul într-o mână, iar genunchii îi tremurau, cuprinși de neliniște. Genunchi neliniștiți - ce utopie. Numai un Scriitor ratat ar putea să extragă din mlaștina unor gânduri infecte o astfel de metaforă. Aruncă din nou ochii pe prima pagină. Era anunțată moartea violent a unui polițist. Un detectiv (poate chiar Detectivul, nu?) care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să-i facă o mărturisire importantă. Victor se conformă docil, așteptând ca Olga să i destăinuie marele ei secret. Cele câteva minute se scurseră în tăcere. Din întregul comportament al lui Victor se vedea că se află într o așteptare neliniștită. Văzând că răbdarea îi este pusă la încercare, că Olga își poartă cu dezinvoltură privirile pe obiectele ce împodobeau interiorul, de parcă ar fi fost în căutare a ceva, el o imploră: - Ce-ar fi să spui direct, așa, fără o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
În timp ce Îmi făceam loc prin mulțime În căutarea lui James și i-am aruncat un imens rânjet măgulitor lui Jennifer Aniston când am trecut pe lângă ea - asta nu e nici pe departe o petrecere nereușită. Dar Începusem să fiu cam neliniștită: trebuia să fiu la serviciu În mai puțin de șase ore și nu mai trecusem pe acasă de aproape douăzeci și patru, așa că, atunci când l-am văzut pe James făcându-i curte unui specialist În materie de vopsele de păr de la salonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de treabă. Am descuiat biroul ei și am aprins toate luminile. Era Încă Întuneric afară și Îmi plăcea ideea teatrală de a sta pe Întuneric În biroul unui magnat al puterii, de a privi pe geam un New York fascinant și neliniștit și de a mă Închipui Într-unul dintre filmele acelea (oricare, la alegere, În care niște amorezi se Îmbrățișează pe terasa vastă a unui apartament de șase milioane de dolari, cu vedere spre fluviuă, simțindu-mă pe acoperișul lumii. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Petrecuserăm amândoi o noapte Întreagă gândindu‑ne pe cine să invităm la micul dejun de duminică și știam exact unde și cu cine o să stăm la taclale Înainte de meciul Brown‑Dartmouth de sâmbătă. S‑au uitat amândoi la mine ușor neliniștiți, până când Alex a reușit să Întrebe: — Da? Ce anume? — Ei bine, tocmai am primit un telefon - plec la Paris pentru o săptămână! Am rostit fraza cu exuberanța cu care aș fi comunicat unui cuplu infertil că urma să aibă gemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
altora. Dar Lucia Încă nu sosise cu cărucioarele ei, așa că a trebuit să răspundă. — Ăă, nu, Lucia vine și ea Într‑o clipă. Ea aduce celelalte două. Doriți să, ăă, Încep să vă arăt ce am comandat? a Întrebat Helen neliniștită și și‑a tras În jos topul dantelat peste fusta de piele. — Nu. După care mi s‑a adresat mie: — Ahn‑dre‑ah! Găsește‑o pe Lucia. După ceasul meu, e ora trei. Dacă nu e pregătită, atunci am lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cont de faptul că părinții mei defineau termenul „târziu“ după cum reușeau sau nu să rămână treji la monologul de la Începutul show‑ului lui Letterman, mi‑am dat seama că ceva era În neregulă. Dar nici unul nu păruse cine știe ce panicat sau neliniștit. Poate o sa fac o baie lungă, cu spuma oferită de hotelul Ritz, și o să‑mi adun Încet-Încet forțele necesare ca să sun pe toată lumea; seara asta fusese prea grozavă ca să o stric vorbind cu mama despre cine știe ce problemă măruntă, sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Elias‑Clark Building. Trebuise să ducă destulă muncă de lămurire ca să mă convingă că Miranda nu avea să mă vâneze din clipa În care intram pe ușă și nu o să mă doboare cu o săgeată otrăvită, dar tot mă simțeam neliniștită. Nu paralizată de teamă ca În zilele de odinioară, când simplul sunet al unui celular era destul să Îmi facă inima să Îmi sară din piept, dar destul de neplăcut la ideea - oricât de improbabilă - de a da cu ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu mă vor mai vedea niciodată vie? * În orice caz, dacă mă Întorc, voi fi cu siguranță alt om. Când eram mică, eram o mare fricoasă, dar pe stânci și În pomi mă suiam fără șovăială. Am fost un copil neliniștit, cu multe visuri irealizabile, cu multe utopii În gândire. Poate și ce gândesc acum e o utopie. Dar vreau să mor, de va fi nevoie, pentru utopia mea. Știu eu ce o să fac În fața stâncii? Va fi, În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nebune aseară la beție, acuma-i dimineață ș-am adormit un pic, dar capul tot mă doare, mă doare tot din mine. Acum nu mai tremur, dar nu mai știu nimic. Idioată sunt! Ce amorțeală În mintea mea. De ce-s neliniștită și ce aștept, pe cine? 23 aprilie 1963 (marți) S-a terminat și cu Dinu. Nu știu de ce astăzi nu mi-a putut stăpâni repulsia pentru atingerea lui fizică. Nu l-am lăsat să mă sărute, mi-e scârbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
morocănos: ― Aide, lăsați gura, c-ați trăncănit destul! Nu mai aveți nici rușine, nici bună cuviință... Apoi îi măsură pe rând, încet și rece, și pe toate fețele citi limpede aceeași dorință mare. Privirile lor stăruitoare îl frigeau, în tăcerea neliniștită răsună atunci deodată aspru, prelung: "Huo, boală, fire-ai a dracului!" Un argat adăpa vacile. Erau în ograda conacului. Cârduri de galițe scormoneau și ciuguleau. O găină începu a cotcodăci sâcâitor. ― Așa, măi oameni! zise Miron liniștit, ca și când înjurătura argatului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
timp. O flacără albăstruie învălui deodată mașina, se ridică până la acoperișul de șițe, se prelinse în podurile cu fân de alături. În câteva clipe acareturile erau cuprinse într-un nor uriaș de fum din care țâșneau limbi galbene în răsuciri neliniștite. ― Foc!... Foc! izbucniră oamenii cu o bucurie sălbatică. ― Uiuiu, cum îmi încălzește inima! răcni Toader Strîmbu cu fața jilavă de sudori, alergând spre acareturile aprinse, parc-ar fi vrut să se arunce-n foc. Lângă cerdac, Petre Petre rămăsese zăpăcit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îți dai seama ce cumplit poate fi. Am înțeles asta foarte târziu, tot întrebându-mă de ce zidurile închisorii îmi păreau mai strânse și de ce, deși treceau uneori zile întregi fără să facem nimic altceva decât să ne privim, nemișcați și neliniștiți ca niște șopârle, ne simțeam totuși istoviți. Lumina era prea bolnavă ca să ne decupeze corpurile. Ca un val care abia dacă îți ajunge până la tălpi. De aceea trupurile noastre nu aveau umbră. Era o lume fără umbre, noi înșine eram
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pentru asta trebuie să se fi născut cândva. O viață ciudată, întâi trăiește și pe urmă o să se nască. — Și când o să se întâmple asta ? O să-ți spun... O să te invităm la botez... Râzi de mine... Nu râd, sunt doar neliniștită. N-ai aparat de ras în baie. Și totuși, ești bine bărbierit. — E obiceiul meu de dimineață. Frizerul din colțul străzii îmi face și revista presei. — Zice de bine ? — Nu înțelege niciodată nimic. De asta reproduce știrile cu exactitate. — Tataia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rușine să viu acasă la dumneavoastră... Atunci, de ce m-ai căutat tocmai la mine acasă ? — Tot de rușine... Intră stângaci, se așeză prin deschizătura portierei, apoi se îndreptă, trăgându-și picioarele înăuntru. Nu-și puse centura de siguranță, se foi neliniștit, neștiind de unde vine sunetul care semnala asta. Rada vru să-i arate ce-i de făcut, dar se răzgândi. Porni încet, însă, după câțiva metri, chiar înainte de intrarea în bulevard, frână și se întoarse spre el : — De unde ai știut cine
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
eu. Nimeni n-are apă caldă în blocul ăsta, se îmbufnă ea. — De ce nu te speli pe-acolo pe unde te duci ? Ea îl privi, întristată. — Pentru că nu-mi vine, șopti. Nu mai am răbdare, abia aștept să plec. Era neliniștită și ăsta părea singurul lucru neobișnuit. În rest, totul era ca de obicei. Ochii și-i conturase cu un creion cu vârful tocit. Înspre colțuri, acolo unde se adunau ridurile, culoarea începuse să curgă. Pomeții erau tencuiți cu fond de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
altul. Apoi, cu o mișcare iute, își împinse tălpile, una câte una, în sus, sandalele săriră din picioare, lovindu-se de tavan și căzând aiurea. — Plouă cu sandale, râse ea. — Să nu-mi spargi becul, spuse Maca, fără să pară neliniștit. — Ți-l dau pe-al meu. N-am decât unul în cameră. La baie și la bucătărie, dacă țin ușile deschise, se vede. De mare garsonieră ce e... Râse din nou și îi ciufuli părul. Sau, mai bine zis, îi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
imperială începe cu un miros. Mirosul putred care vine din sicriul tatălui meu - e mort de două luni și noi încă îl purtăm pe drumuri, încercând să ajungem la Peking, locul său de naștere, pentru a-l înmormânta. Mama e neliniștită: — Soțul meu a fost guvernatorul din Wuhu, le zice ea cărăușilor pe care i-am angajat să care sicriul. — Da, doamnă, răspunde umil cărăușul-șef. Îi dorim cu sinceritate guvernatorului o călătorie bună spre casă. Din câte țin eu minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la superiorul său, un eunuc care poartă o decorație albă la pălărie și are un grangur la piept. — Mă cheamă Orhideea. Șoptind, m-am dus la eunucul slab și m-am prezentat. Îmi este foarte sete și mă întrebam... — Ssst! Neliniștit, își apasă degetul arătător pe buze. — Cum te cheamă? Cum să mă adresez? continui eu. — An-te-hai. — Ei bine, An-te-hai, aș putea să beau niște apă, te rog? El scutură din cap: Nu pot să vorbesc. Te rog să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pentru mult timp. E ca și cum ar studia detaliile fiecărei frunze. Concentrarea ei nu e tulburată de eunucii în trecere. Mă întreb la ce se gândește, dacă și ei îi este dor de familie cum îmi este mie, dacă e la fel de neliniștită ca și mine în legătură cu viitorul. Aș vrea să știu ce a îndemnat-o să participe la selecție. Sunt sigură că nu a fost vorba nici de foame, nici de bani. Oare visează să devină împărăteasă? Cum a fost crescută? Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]