4,685 matches
-
cetini. Pe-acoperișul lumii, amurgul se săruta cu zvăpăiata luna, și-n cer se nasc lumini. Nisipul din clepsidra măsoară pasul zilei, cu pulberea de stele își cerne amintirea. Nemărginirea se-alintă pe marginile clipei convinsă ca-n secunde trăiește nemurirea. Citește mai mult Se furișează primăveri în calde așternuturiși din țărâna trupului răsar dalbe brândușe.Se unduiesc pe umeri înmiresmate ierburi,cu iataganul crud despica reci cătușe.Se prăbușesc prăpastii peste înalte crește,râuri învolburate se-ntorc către izvor.Din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
ascunse printre cetini.Pe-acoperișul lumii, amurgul se sărutăcu zvăpăiata luna, și-n cer se nasc lumini.Nisipul din clepsidra măsoară pasul zilei,cu pulberea de stele își cerne amintirea.Nemărginirea se-alintă pe marginile clipeiconvinsă ca-n secunde trăiește nemurirea.... X. ADUCERI AMINTE..., de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2213 din 21 ianuarie 2017. Aduceri aminte... Privirea-mi, alintata de falduri de ninsoare, Străpunge orizontul opac, fără culoare. Și știu că plânge cerul cu lacrimi înghețate Peste un colț
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Sufletul Românesc are o bună parte cugetătoare, speculativa, cum a dovedit-o de-a lungul ultimelor două milenii de dreapta credință, atunci, în ciuda vremurilor grele care s-au abătut din nou asupra noastra, sufletul acesta ar putea fi trezit la nemurire, prin vorbe frumoase, prin epode, prin meditații și prin rugăciune. „Nu întâmplător am ales să folosesc drept concluzie motto-ul care ne atrage atenția și simpatia, chiar admirația pentru virtuțile unui neam deosebit, care a supraviețuit sub pavăza credinței sale
SĂRBĂTOAREA LIMBII ROMÂNE LA MĂNĂSTIREA BRÂNCOVEANU ORGANIZATĂ DE REVISTA STARPRESS de RODICA P CALOTĂ în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375885_a_377214]
-
înălțimi albastre, Pasiunea luminii ei freamătă răsărit aievea, Dezbrăca noaptea ce-a trecut, imbracă-te cu ea! Simte cum din raze spectrul vieții țese fericirea Tăinuit de revelația iubirii începi a străluci, La adăpost de cei ce vor să-ți fure nemurirea Vei fi, închide ochii, crede-i vie îmbrățișarea. Să nu-i spui, te rog, că-i visătoare Căci ea crede în visul dimineții, Respir-o, zâmbește-i, așează-i inima ta-n palme Și-n fiecare zi pe cerul tău
BUNĂ DIMINEAȚA, IUBITE... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375952_a_377281]
-
paradise de-adâncuri și-nțeles. Nu planuri înclinate le sunt stânjenire, nu aripa sufletului le bate obosită; urcușului, pe margine, câte-o oprire, surprind spectrul la culoarea potrivită. Pe unde trec ei, pământul devine rai, zboruri descind și-i nimbează nemurirea; câmpiile și munții încep să prindă grai, bucuria le înflorește-n timp devenirea. Și atunci când, singuri, urieșesc destine, iar flacăra cunoașterii le bântuie și-n os; din stăruintă și nesupuneri tot mai line oamenii îsi rotunjesc un vis frumos. Referință
MEDITAŢIE de GEORGE PENA în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376008_a_377337]
-
trup neregăsit fantome pe la praguri șoptesc povești din vieți la mine-n bătătură cresc astăzi doar scaieți nici soba nu-ncălzește la fel ca altădată nici fumul nu înalță povești grăite-odată pe prispa cu iluzii un putinei bătrân își plânge nemurirea făr-a avea stăpân grăbită închid ușa trecutul mă apasă privesc un fir de iarbă nu-i mână pe o coasă să umple de lumină un colț de bătătură străbunii mei sunt îngeri au strigăte în gură plec capul în rutină
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
părea fără sfârșits-a cuibărit destinul cu trup neregăsitfantome pe la praguri șoptesc povești din viețila mine-n bătătură cresc astăzi doar scaieținici soba nu-ncălzește la fel ca altădatănici fumul nu înalță povești grăite-odatăpe prispa cu iluzii un putinei bătrânîși plânge nemurirea făr-a avea stăpângrăbită închid ușa trecutul mă apasăprivesc un fir de iarbă nu-i mână pe o coasăsă umple de lumină un colț de bătătură străbunii mei sunt îngeri au strigăte în gurăplec capul în rutină mă copleșește dorul... XXVI
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
ochi eterici învolburate mări. Din lumi mult prea subtile, revin spre vindecare, Săgeți prea ascuțite cicatrizează gândul, Se zbat pe traiectorii în oarba încercare De-a oferi soluții găsite pe de-a rândul. Sublime introspecții pătrunse de-oboseală Revin în nemurire, ca-n veșnic început, Le posedăm esența, le-așternem cu sfială, Amprenta lor plonjează din zbor care-i pierdut. Se-agață cu asprime de umbre fără urme, Se cuibăresc în mituri care deznoadă porți, Animă viziunea cu strigătele sumbre, Create
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
Privesc prin ochi eterici învolburate mări.Din lumi mult prea subtile, revin spre vindecare,Săgeți prea ascuțite cicatrizează gândul,Se zbat pe traiectorii în oarba încercareDe-a oferi soluții găsite pe de-a rândul.Sublime introspecții pătrunse de-obosealăRevin în nemurire, ca-n veșnic început,Le posedăm esența, le-așternem cu sfială,Amprenta lor plonjează din zbor care-i pierdut.Se-agață cu asprime de umbre fără urme,Se cuibăresc în mituri care deznoadă porți,Animă viziunea cu strigătele sumbre,Create
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
de iluzii, îmbracă în răstimp O viață, prinde formă, e mit sau epopee Dar, vai, avem culoare de lut în contratimp. Lăsăm în urmă forme, sunt vieți, e o scânteie, În spirit se aprinde o torță, fără foc, Pe firul nemuririi, setările sub cheie O pace-ntre-războaie înlănțuie-ntr-un joc. Și creștem, și tot creștem în viziuni acerbe, Cunoașterea e una, e strânsă într-un tot, La căpătâiul minții lăsăm să pună jerbe O omenire tristă, cu-, fără antidot. Irelevantă clipa
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
ideePrin fumul de iluzii, îmbracă în răstimpO viață, prinde formă, e mit sau epopeeDar, vai, avem culoare de lut în contratimp.Lăsăm în urmă forme, sunt vieți, e o scânteie,În spirit se aprinde o torță, fără foc,Pe firul nemuririi, setările sub cheieO pace-ntre-războaie înlănțuie-ntr-un joc.Și creștem, și tot creștem în viziuni acerbe,Cunoașterea e una, e strânsă într-un tot,La căpătâiul minții lăsăm să pună jerbeO omenire tristă, cu-, fără antidot.Irelevantă clipa, ascunde printre
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
adâncul sufletului dintr-o dorință aprigă de cunoaștere și absolut după cum chiar dânsul afirmă. „Singurul maestru (spiritual) este suferința, setea de absolut, deoarece calea cunoașterii de sine este o cale a suferinței! Cunoaște-te pe tine însuți și vei cunoaște nemurirea!” ION NĂLBITORU - membru al Ligii Scriitorilor Români Referință Bibliografică: Tainica simțire sau pelerinaj spre Absolut / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1468, Anul V, 07 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
TAINICA SIMŢIRE SAU PELERINAJ SPRE ABSOLUT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376642_a_377971]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > MORMÂNT DE APE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului De pe o stâncă stearpă priveam nemărginirea cu ape-mpovărate de zbucium și tumult și unde-adânc ascunsă le este nemurirea acelor vieți pierdute în veacuri de demult. Deodat`, un val puternic, în stâncă se oprește cerându-mi înspre unde umil să mă închin tu, ești chemat de zeul Neptun care domnește adâncurile-albastre, el m-a trimis să vin ! Coboară deci
MORMÂNT DE APE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376684_a_378013]
-
-ncepe firul? Iar el mi-a spus: - Ca o mandala mi-am arătat întâi petala! Simbol pentru perfecțiune, Așa ieșit-am din genune, Din apele primordiale, Am răsărit cu cinci petale! Sunt cupa vieții, a iubirii, A inimii și-a nemuririi. Am fost născut să fiu potir Al mult iubitului Martir Și simbol rozacrucian Și altul mistic, feciorian. Din roșul sânge m-am transpus Venind la voi de la Iisus. Un simbol al peceții Sale Pus pe destinele astrale. El, semn al
CE-I ROZA? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376709_a_378038]
-
PUSTIU Fă-mi, Toamnă, dorul mai aprins, Să ardă-n mine vreascuri de iubire. Să mistuiesc ca strugurii în teasc, să mă cobor, să mă înalț Ca frunza care moare, ca să învie. Fă-mi, Toamnă, sufletul încins, O torță pentru nemurire Să ard de sete după veșnicie. Un strop de nard doresc să fiu, să răspândesc mireasma mulțumirii. Eternul unui vis pustiu, Să-mpart cu el secretul bucuriei. Citește mai mult TÂRZIU ȚI-AM ÎNȚELES IUBIREASĂ nu spui că n-am
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
Gușă m-a cutremurat, făcându-mă să-mi pun inevitabila ... XXVII. GABRIELA JANIK - POEME SPONTANE, de Ligia Gabriela Janik, publicat în Ediția nr. 1370 din 01 octombrie 2014. E taina ce îmbracă haina omenirii. Nu cu podoabe-alese, ci-n straiul nemuririi. E sentimentul nobil lăsat pentru copii, Cu sufletul curat și dor de jucării. Iubirea este-o artă când știi s-o dăruiești. E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești, E leagănul de-acasă, și dorul de părinți Și-unește
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
frumos din rai Dumnezeiesc. Ea lasă-n în inimi pacea și nobila chemare, Să ne iubim de-a pururi, cât vom trăi sub soare! CORTUL VEȘNICIEI Să nu lăsăm minciuna să ne cuprindă firea, Și nici păcatul urii să stingă nemurirea. Să dăruim frumosul și binele, mereu, Căci ele ne așteaptă în Rai, la Dumnezeu. Împărtășind iubire vom fi mai iertători. Mai plini de duioșie și mai strălucitori. Citește mai mult IUBIREAE taina ce îmbracă haina omenirii. Nu cu podoabe-alese, ci
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
frumosul și binele, mereu, Căci ele ne așteaptă în Rai, la Dumnezeu. Împărtășind iubire vom fi mai iertători. Mai plini de duioșie și mai strălucitori. Citește mai mult IUBIREAE taina ce îmbracă haina omenirii. Nu cu podoabe-alese, ci-n straiul nemuririi.E sentimentul nobil lăsat pentru copii,Cu sufletul curat și dor de jucării.Iubirea este-o artă când știi s-o dăruiești.E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești,E leagănul de-acasă, și dorul de părințiși-unește pe vecie
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
mai frumos din rai Dumnezeiesc.Ea lasă-n în inimi pacea și nobila chemare,Să ne iubim de-a pururi, cât vom trăi sub soare!CORTUL VEȘNICIEISĂ nu lăsăm minciuna să ne cuprindă firea,Și nici păcatul urii să stingă nemurirea. Să dăruim frumosul și binele, mereu,Căci ele ne așteaptă în Rai, la Dumnezeu.Împărtășind iubire vom fi mai iertători.Mai plini de duioșie și mai strălucitori.... XXVIII. GABRIELA JANIK - POEME SPONTANE, de Ligia Gabriela Janik, publicat în Ediția nr.
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
fi mai iertători.Mai plini de duioșie și mai strălucitori.... XXVIII. GABRIELA JANIK - POEME SPONTANE, de Ligia Gabriela Janik, publicat în Ediția nr. 1370 din 01 octombrie 2014. E taina ce îmbracă haina omenirii. Nu cu podoabe-alese, ci-n straiul nemuririi. E sentimentul nobil lăsat pentru copii, Cu sufletul curat și dor de jucării. Iubirea este-o artă când știi s-o dăruiești. E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești, E leagănul de-acasă, și dorul de părinți Și-unește
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
frumos din rai Dumnezeiesc. Ea lasă-n în inimi pacea și nobila chemare, Să ne iubim de-a pururi, cât vom trăi sub soare! CORTUL VEȘNICIEI Să nu lăsăm minciuna să ne cuprindă firea, Și nici păcatul urii să stingă nemurirea. Să dăruim frumosul și binele, mereu, Căci ele ne așteaptă în Rai, la Dumnezeu. Împărtășind iubire vom fi mai iertători. Mai plini de duioșie și mai strălucitori. Citește mai mult IUBIREAE taina ce îmbracă haina omenirii. Nu cu podoabe-alese, ci
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
frumosul și binele, mereu, Căci ele ne așteaptă în Rai, la Dumnezeu. Împărtășind iubire vom fi mai iertători. Mai plini de duioșie și mai strălucitori. Citește mai mult IUBIREAE taina ce îmbracă haina omenirii. Nu cu podoabe-alese, ci-n straiul nemuririi.E sentimentul nobil lăsat pentru copii,Cu sufletul curat și dor de jucării.Iubirea este-o artă când știi s-o dăruiești.E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești,E leagănul de-acasă, și dorul de părințiși-unește pe vecie
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
mai frumos din rai Dumnezeiesc.Ea lasă-n în inimi pacea și nobila chemare,Să ne iubim de-a pururi, cât vom trăi sub soare!CORTUL VEȘNICIEISĂ nu lăsăm minciuna să ne cuprindă firea,Și nici păcatul urii să stingă nemurirea. Să dăruim frumosul și binele, mereu,Căci ele ne așteaptă în Rai, la Dumnezeu.Împărtășind iubire vom fi mai iertători.Mai plini de duioșie și mai strălucitori.... XXIX. GABRIELA JANIK - VISÂND IUBIREA (POEME), de Ligia Gabriela Janik, publicat în Ediția
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
s-o dăruiești. E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești, E leagănul de-acasă și dorul de părinți Și-unește pe vecie toți oamenii iubiți. E taina ce îmbracă mantia omenirii. Nu-n aur și averi, ci-n straiul nemuririi. E sentimentul nobil lăsat pentru copii, Neprihăniți în fapte și dor de jucării. Minciuna, răul, ura, în ea nu se găsesc: Este ... Citește mai mult VISVisez lumina ta s-o am,Iar visul meu să fie viața,Tu ramura ce-
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
când știi s-o dăruiești.E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești,E leagănul de-acasă și dorul de părințiși-unește pe vecie toți oamenii iubiți.E taina ce îmbracă mantia omenirii.Nu-n aur și averi, ci-n straiul nemuririi.E sentimentul nobil lăsat pentru copii,Neprihăniți în fapte și dor de jucării.Minciuna, răul, ura, în ea nu se găsesc:Este ... XXX. GABRIELA JANIK - CUVÂNTUL „MAMĂ” NU SUNĂ ÎN NICIO LIMBĂ MAI FRUMOS CA ÎN LIMBA ROMÂNĂ (POEM CELEST
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]