5,657 matches
-
fost ucisă. — Ucisă? întrebă părintele St John Froude. Ați spus cumva „ucisă”? — Haideți să spunem doar că a dispărut de-acasă în condiții suspecte. L-am reținut pe soțul ei pentru cercetări. Părintele St John Froude clătină din cap. — Ce nenorocire! murmură el. — Vă mulțumim pentru ajutor, domnule, zise sergentul. Și ne scuzați pentru deranj. Părintele paroh St John Froude puse telefonul în furcă, rămânând pe gânduri. Ideea că împărțea locuința cu o femeie eliberată de corp și recent ucisă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe Eva Wilt cea decedată să-și ocupe locul care îi era sortit în corul ceresc, trânti fără veste o rugăciune în care spunea că „Omul născut din femeie nu are de trăit decât o viață scurtă și plină de nenorociri”, intonând cu vocea tremurată rău „Rămâi la mine!”, Eva renunță la orice încercare de a se autocontrola și se jelui extrem de patetic „Iute coboară umbra înserării”. în momentul în care ajunseră la „Am nevoie ceas de ceas de prezența Ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cum adică! Uite-așa, doar n-ai să-mi spui că te chema Gafton pe-atunci. Sau greșesc? În sfârșit, să trecem peste detalii. Deci, acum ești ziarist la domiciliu. — Asta de unde ai mai... Ziaristul roșise, pălise, ruginise brusc. Nici o nenorocire, panie, nici o rușine. Există și țicneli simpatice, candide, nu doar ticăloase și abjecte. Țicneala dumitale tardivă, ca și cea inițială, e umanitaristă. Acum si simpatică, pentru că e inutilă și neplătită. Deci, dumneata scrii acum ca un corespondent al maselor... buun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Adevăratul meu tată, știu asta. Nu am cunoscut niciodată altul, suntem singura rudă unul pentru altul. Vă amintiți eșecul primei sale operații la creier, acum 9 ani? Chirurgul ăla faimos și sâsâit atinsese nervul de la care i s-a tras nenorocirea. Euforie! Euforie, cu tendință spre calambur, așa numeau boala tâmpiții ăia de doctori și chiar asta era. Continuă veselie, totală amnezie. Un circuit special, destul să-l atingă bisturiul că începem să fim în paradis, ca omul viitorului... Cutreiera toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
părinții, pentru un colț de pâine. Să ne trădăm prietenul pentru un zâmbet al călăilor, să dansăm în fața asasinilor, să ne târâm în patru labe. Ce știu țâncii ăștia veseli, normali, candizi? Nu sunt serioși, sunt prea liberi, prea disponibili. Nenorocirea, mizeria, spaima sunt serioase, foarte serioase! Adică, plicticoase. Libertatea pare ușuratică, copilăroasă. Pentru proști și țânci, pentru clovni sau pierde-vară...“ Să le turuie, dintr-odată, tovarășilor colegi aria asta? Audiența învățase strategiile răbdării, mizeria și frica și suspiciunea si somnolența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aceleași mașinării care ar fi trebuit să ne facă pe toți bogați și fericiți. Băiatul era atât de inteligent, de coerent, de citit, încât m-am simțit mândru să mă număr printre rudele lui. Cei din familia Wood își avuseseră nenorocirile lor în ultimii ani, dar Tom părea să fi supraviețuit dezastrului reprezentat de despărțirea părinților - ca și tulburărilor adolescentine ale surorii lui, care se revoltase împotriva celei de a doua căsnicii a mamei și fugise de-acasă la vârsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
că instinctul mă avertizase că escrocheria cu Hawthorne era doar o cacealma, o păcăleală elaborată într-o altă păcăleală, și că răzbunarea fusese de la bun început unicul motiv. La ce folosește să știi, dacă nu aplici ce știi ca să împiedici nenorocirea unui prieten? Încercasem să îl avertizez pe Harry, dar nu fusesem destul de categoric, nu investisem destul timp și efort pentru a-l face să înțeleagă de ce trebuia să dea înapoi. Și acum era mort - ucis cu sânge rece, și ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nimic că-ți pare rău ! Mă răsucesc furioasă și-l privesc drept În ochi. Mi-ai distrus viața ! — Ți-am distrus viața ? Mă privește mirat. Vrei să-mi spui că viața ta e acum distrusă ? Că e chiar așa o nenorocire ca lumea să cunoască adevărul despre tine ? — Nu... nu știi... Șovăi un moment. Habar n-ai cum a fost pentru mine, spun, deja mai calmă. Toată lumea și-a bătut joc de mine la un mod absolut monstruos. Toți cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
idioate pentru el. Mult noroc și cale bătută. Gata. Am Încheiat acest capitol. Definitiv și pentru totdeauna. Rămân câteva clipe cu ochii la tavanul Întunecat. Și, oricum, ce-a vrut să spună cu chestia aia ? Ce, e chiar așa o nenorocire ca lumea să cunoască adevărul despre tine ? Da, se pricepe să-ți facă capul mare. Doamne, ce se mai pricepe. Domnul cel Misterios. Domnul cel Delicat și Complicat. Ar fi trebuit să-i spun asta. Ar fi trebuit să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
scorojite, ai vrea să ridice toți ochii spre tine, să te vadă, să te asculte. Ei stau la masă și umbra bradului le acoperă fețele - dar exista un brad? Exista un chiparos la voi În curte? Bradul În curte aduce nenorocire, se știe, iar chiparos ai văzut doar la Roma. Bocănești pe pietriș cu Încălțările scorojite, prăfoase, calci apăsat, doar-doar o să le vezi ochii Întorși spre tine, să poți să le spui: Bine v-am găsit! Poftă bună! Numai că ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
veșnic cu migrene și palpitații, veșnic obosită. Bunicii ne-au crescut pe amândouă, ei erau metodici, riguroși, sportivi și așa au rămas mult timp, dar sistemele de educație nu dau aceleași rezultate. Eu m-am reechilibrat lângă ei, după toate nenorocirile, pe mama Însă educația catolică din familie, În loc să o modeleze, o Învățase să se sustragă. O speriau și economia pe care trebuia să o facă În casă, și mulțimile adunate. Dar să le fi văzut pe prietenele ei din copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Înapoi... Dar nu toate sunt cum le crezi tu. Alexandru Stan, de pildă, nu are nevoie de invitațiile mele ca să colinde lumea, el Își reprezintă țara În cele mai Înalte foruri științifice. Nu știu cum sunt cei care Îmi scriu acum, din nenorocire, toți cei apropiați, așa cum chiar tu ai spus, nu mai trăiesc decât În mintea mea... Eu pot să mulțumesc lui Dumnezeu că mi-am făcut o viață și o carieră aici, În timp ce, dacă rămâneam acolo, muream pe front sau putrezeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Gândește-te din vreme, să nu-i mai faci maică-tii alt necaz! — Dar nu mai e nici o speranță să te primească din nou? — Să te fi dus să spui tot! Să spui tot! Săspuitot! — Și maică-ta, săraca! O nenorocire după alta! După ce a murit Buni, necazul tău cu facultatea... — Tu gândește-te, oricum, Înainte, să nu-i mai... — Gândește-te! — Gândește-te! * Și, uitându-mă la ele, mi-am repetat În gând: les camps d’esclaves sous la bannière
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-i Învrăjbesc și mai mult Între ei. Să le fi dat, pur și simplu, pe toate, mi-a fost teamă că Îi jignesc În bloc. Dar cel puțin i-am avertizat: „Fiți atenți”, le-am spus, „ar fi o curată nenorocire dacă sfârșiți prin a rupe până la urmă fermoarul valizei!”.Parcă aș fi avut gura blestemată! Peste nici zece minute, aud șoapte furioase. Când am Întors capul, s-a făcut deodată liniște: fiecare Încerca să se retragă cât mai discret de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
aterizat dintr-un performant OZN, și cu calculul lui de futurolog acerb, o prevăzuse, atunci când le spusese: — Fiți atenți dragii mei! Nu vă mai Îndesați toate darurile În valiză, că n-o să se mai Închidă! Și ar fi o adevărată nenorocire să se rupă fermoarul! Așa că, fără să mă mai uit la ghemul negru de vinovați care se răsfira, vociferând: „Ți-am spus că nu!” „Dar ți-am spus, te-am rugat...” „Trebuia tu să...” „Acum ce?” „Întotdeauna!” „Ți-aș zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
țării. Fiind ambițios și bine pregătit, ginerele a devenit În ultima vreme tot mai irascibil și Își tot amenință soția, pe fiica lui Cristian, cu divorțul. Când au ajuns aici, doamna Dobrotă a izbucnit În plâns, ar fi o mare nenorocire, mi-a spus, fata lor ar fi de-a dreptul distrusă și, În plus, există și un copil În această căsnicie. Atmosfera este permanent Încărcată, plânsete, Învinuiri...„ Deși tu nu ai urmași, ar trebui să Înțelegi că pentru un părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
exista un chiparos? Dar exista un brad la noi În curte? Nu mai țin minte dacă În vis chiparosul este semn de bine sau semn de rău, ce știu sigur e că nu-mi place visul. Bradul, În curte, aduce nenorocire, se știe. Iar chiparos am văzut doar la Roma Ca să mă trezesc, Îmi Înfig unghiile cât pot de adânc În carne, strâng pumnii cât pot, atâta doar că unghiile mele sunt și ele de carne și pumnii pe care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
atrași ca de un magnet de ceva aflat undeva, în centru. Și de acolo, din mijlocul lor, țâșni deodată în sus femeia. Bărbatul tocmai o punea pe spinarea unui cal. Și amândoi erau vii, nevătămați, râdeau. Nu se întâmplase nici o nenorocire. Nu murise nimeni. Călărețul își mușcă buzele. ținta lui era în continuă mișcare acum. Imposibil de prins. Trecea de la un cal la altul. Un zâmbet, o mângâiere, o întrebare ca între prieteni. Și caii răspundeau, dădeau din cap, își scuturau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
RETRAS În încheiere, omul considera că, într-adevăr, acum era cel mai bun moment pentru astfel de achiziții și îl sfătuia să profite. Manuc își opri calul și privi șirurile de brazi din jur. Niciodată în viață nu profitase de nenorocirea altora. Ridică din umeri și își îndemnă iar calul, ascultând cadența catifelată a copitelor. Îl preocupau veștile primite de la Istanbul. Demnitarii turci, conservatori și fanatici în marea lor majoritate, începeau să se agite din nou. Reaminteau tuturor că susținătorul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Din nefericire, România nu s-a liberat (nu este vorba de reflexivul: s-a, pe sine, se - ci de... impersonal). Dar Românii nu au nevoie ca România să se (impersonal) libereze, pentru ca să caute, să găsească suspecți, vinovați de propria-le nenorocire. Dar nu fac un efort mărunt (pentru alții!): să-i caute pe vinovați dinaintea lor, deasupra lor (În piramida cu pricina), și să-i arate pe cei care-i umilesc, Înfometează, țin, mențin În genunchi, În patru labe... Nu, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
caută pe „vinovați”, după Înțeleptul obicei al robului din tată-n fiu, printre cei de-alături... Aceștia sunt suspecții, sunt „străinii” (o nuanță: «nu-i de-al nostru»; «nu simte românește”»..); deci: vinovații! - pentru că, o dată, vorba tatei: „cunoscuseră”, mult Înainte, nenorocirea dinspre Răsărit, iar a doua oară: de-a dreptul periculoși: cum Îndrăznesc ei, niște... rusificați, să se ridice În două picioare, În mijlocul Bărăganului de patru labe neaoșe (acestea daco-romane!) și să strige că-i doare? - ce, parcă numai pe ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dezlegați. Și-atunci nouă ne e frică... De câini... - Frică, dar nu de câini, zic. Noi tremurăm de frică de măgar, măgarul! Asta era, asta este: Colindătorilor le tremură glasul de frică de măgar, de la el ne vin nouă toate nenorocirile, toate relele - am văzut eu, cu ochii mei, pe imașul nostru, al Cailor, cum șătrarii care-și Întinseseră sălașul acolo și caii noștri nu mai pășteau, tremurau și ei, de frică, doar și calu-i om. Și când a-nceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Susan a continuat să cotrobăiască prin buzunare. Îmi pare rău, doamnă Tufnel. Aveți dreptate. Numai că mi-a căzut o sticlă pe picior și m-a durut foarte tare. — Asta se prea poate, draga mea. Dar un „vai, Doamne“ sau „nenorocire“ ar fi la fel de potrivite ca să-ți exprimi supărarea. Din fericire, după asta, bătrâna a luat-o din loc. —O să țin minte. Mulțumesc! a strigat Susan în urma ei. La dracu’, s-a gândit ea, n-am mai auzit pe cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
potrivite ca să-ți exprimi supărarea. Din fericire, după asta, bătrâna a luat-o din loc. —O să țin minte. Mulțumesc! a strigat Susan în urma ei. La dracu’, s-a gândit ea, n-am mai auzit pe cineva care să folosească termenul „nenorocire“ de când s-a scufundat Bismarck-ul. Unde o fi blestemata aia de cheie? Săpând adânc în buzunarul hainei, Susan a scos la lumină un ambalaj de la o caramelă, un tichet vechi de autobuz și o cutiuță cu ață dentară de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sa zăresc vreo așezare omenească unde să cer găzduire; dar cum n-am văzut nici una, am hotărât să mă opresc acolo și să petrec noaptea adăpostindu-mă de vânt. Foarte sus pe cer trebuie să fi fost luna - dacă, spre nenorocirea mea, Alah n-ar fi vrut ca acea noapte să fie fără lună -, când mă trezi un țipăt atât de neomenesc, că-mi îngheță sângele în vine și mă făcu să mă ghemuiesc, cuprins de panică. Așa stăteam când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]