7,995 matches
-
și în mâini. M-am gândit că dacă eu aș fi fost aceea, n-aș fi putut să continui să-l iubesc pe cel care mi-a făcut sau îmi face rău. Și atunci? Ei bine, aici este diferența. Iată neputința! Aici se nasc limitele noastre, aici este linia de demarcație între umanitate și divinitate, între materie și spirit, între dragoste condiționată și cea fără de sfârșit. Atunci când sufletul ți-e cald în permanență, atunci când în inima ta este soare mereu, nu
HRISTOS A ÎNVIAT! de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368120_a_369449]
-
Câte forme, câte nuanțe, câtă risipă, câtă căldură, câtă frământare! Pe-aici, la o palmă distanță de lanul cu grâu, șerpuia pârâul vechi de când știm noi. Au rămas pietrele goale și albia s-a pierdut. S-a pierdut? Se respiră neputință peste tot. Zile și nopți de trudă devenite scrum, înnegresc gândurile. Așteptarea ploii a fost consecventă și cu rugăciune. Încă nu se pornesc norii, încă nu scârțâie totul. Se plânge în cor sau separat, se plânge. Uleiul din candelă nu
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
sunt tot mai subțiri. S-au pus pe ars case, căpițe de fân adunate numai cu mâinile și cu sudoare. Se-aprind și devin scrum cât ai clipi și oamenii își rup hainele de pe trup ca semn de mirare și neputință. În mormanele de cenușă fierbinte au fost îngropate câteva bucurii. Au rămas doar grijile și remușcările. Tații sunt triști și plâng în ei, mamele își șterg în continuu lacrimile, unii copii sunt copii, alții au devenit maturi brusc. - Cine să
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
cald ca oricând. Nu poți mânca, nu te poate răcori nimic și mai ești și bătrân și bolnav. - Da, sunt singură! Nu mai am pe nimeni, doar pe Dumnezeu. Nu m-am plâns nimănui de nimic dar acum boala și neputința mă apasă greu de tot. Aș plânge și chiar plâng, dar ajută? Și tace. Căldura este năprasnică și ai impresia că toate din jurul tău plâng din cauza asta. Și ochii ei albaștri plâng. Din când în când și-i șterge cu
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
inimi mult prea pline de patimă și ură Dă-n clocot răutatea și se revarsă-n lavă. E-atâta tulburare între pereți de ceară Că geamandura vieții stă-n umbre ancorată, Amestecate-s toate și dau pe dinafară Șuvoi de neputințe cu viață-abandonată. Destine stau clădite pe umeri mult prea mici, Iar hainele puterii - croite mult prea mari, Scheletice gândiri ne lasă cicatrici Și sunt pe unde trec... de suflet cuțitari. Mânuitori de vieți, netrebnici păpușari Închid cortina lumii la jocul
PĂPUŞARII LUMII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368256_a_369585]
-
mult mai mici. Aceia sunt perseverenții în rău care trebuie condamnați pentru că, prin asta fac cel mai mare deserviciu credinței simple, a oamenilor de rând, îndepărtându-i de predica lor neconformă cu faptele. Aș încadra această constatare, deci, doar în neputința de a persevera care l-a condus mai întâi la descrisa încercare a forțelor sale cu puterea laică ne lăsându-se până nu a văzut-o că-i face pe plac. Putere ale cărei slăbiciuni și compromisuri, fie vorba-ntre
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (2) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362432_a_363761]
-
de propriile greutăți de adaptare la o viață intensă, la o viață mereu în alertă pentru bucuria unicei remunerații reale: zâmbetul celui salvat, vindecat, întors la viață. ** //cărțile sfinte spun că/ odată ce lași în mâinile Domnului/ inima, sufletul, spiritul tău/ neputințele devin nonsensuri./ eu nu mă mai pot minți// (cer însemnat) Când în mâinile tale moare propriul copil și ani de zile nu te poți împăca cu neputința de a-l smulge din ghearele morții, foarte greu se reface înțelegerea faptului
O IUBIRE MAI VECHE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362660_a_363989]
-
cărțile sfinte spun că/ odată ce lași în mâinile Domnului/ inima, sufletul, spiritul tău/ neputințele devin nonsensuri./ eu nu mă mai pot minți// (cer însemnat) Când în mâinile tale moare propriul copil și ani de zile nu te poți împăca cu neputința de a-l smulge din ghearele morții, foarte greu se reface înțelegerea faptului că dacă lași în mâinile Domnului totul și toate neputințele dispar. Este o vină resimțită poate absurd dar o simți și te macină probabil, până când pleci la
O IUBIRE MAI VECHE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362660_a_363989]
-
însemnat) Când în mâinile tale moare propriul copil și ani de zile nu te poți împăca cu neputința de a-l smulge din ghearele morții, foarte greu se reface înțelegerea faptului că dacă lași în mâinile Domnului totul și toate neputințele dispar. Este o vină resimțită poate absurd dar o simți și te macină probabil, până când pleci la Domnul. Ajungi să te simți mai puțin decât un vierme pe lumea asta. Asta am trăit din 2003 și încă trăiesc mai acut
O IUBIRE MAI VECHE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362660_a_363989]
-
să te simți mai puțin decât un vierme pe lumea asta. Asta am trăit din 2003 și încă trăiesc mai acut după 2006. Rațional, mental înțeleg și percep adevărul acesta, însă mama din mine nu s-a împăcat cu propria neputință pur umană. Carnea asta păcătoasă le duce dorul alături de suflet. Am vorbit mult cu mama pe tema asta după plecarea băieților pentru că psihic, asta m-a afectat cel mai mult și profund, mai ales după ce n-am mai vrut să
O IUBIRE MAI VECHE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362660_a_363989]
-
maternitatea. Ce-aș fi fără ea? O trecere? Da. O trecere prin spațiu și timp. Și nu vreau să fiu o umbră. Nu vreau să am umbră. Dar vreau să fie ea. Ea, umbra mea. Umbra care să-mi ascundă neputința. Iar pașii mei să-și găsească răcoarea în maternitatea umbrei. Când văioagele vor dispărea sub verdele vieții. Când curgerile vor înceta. Eu însumi să pot fi Ea. Sau Ea să-mi dea umbra care să-mi apere maternitatea. Și pretutindeni
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
se vor căsători până în toamnă. Dar n-a fost să fie așa. Moartea tatălui fetei le-au dat toate planurile peste cap. Acum Săndica era preocupată și foarte îngrijorată mai ales de soarta mamei, bolnavă și ea și aflată în neputința de a se îngriji singură. Toate acestea nu au făcut decât să-i spulbere speranța că își va uni viața de cea a lui Mircea, înainte de începerea noului an de învățământ, sau cel puțin că se vor muta împreună, variantă
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
când am văzut popasul critic de bună calitate asupra volumului doamnei Nina-Elena Plopeanu „Vise în cioburi de oglinzi”. Și în „tristețea, singurătate, plictiseala, deziluzii de tot felul, cauze ale bolilor reale sau doar închipuite, de personaje care ne aduc spaima neputinței și a zădărniciei, determină apeluri, de obicei inconștient, la moduri insolite de evadare...”. Afirmând că acest volum este „o oază de vis, într-o lume, în care eresurile, cu nota lor de fantastic...” sunt salvatoare pentru cititor, doamna Bahna îi
PREZENŢE FEMININE ÎN SCRISUL ROMÂNESC”, SEMNAT DE MIOARA BAHNA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362732_a_364061]
-
din tot corpul, femeia își deplasă căruciorul până în fața primei trepte, oprindu-se apoi speriată. - Costel, te rog!, mai spuse ea implorându-l. Pe terasa mică, mozaicul frigea. Din cerdacul scorojit de vreme și de ploi, trupul ei arăta atâta neputință și suferință încât până și casa părea mai tristă decât ar fi fost în realitate. Cu toate acestea, băiețelul părea hotărât să nu se oprească. Picioarele i se mișcau la fel de îndărătnic, ca la început. Oboseala femeii începu să i se
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
Se trece lin în taină, prin zbaterea de gene, Timpul ca picătură vie din pustiu, Trăiesc precum m- aș fi născut mult prea devreme Sau pentru mine, uneori, mult prea târziu Sunt obosită și mi-e grea durerea lumii, Și neputințele ororilor care-n același cerc, Ne mistuie pe toți sau doar pe unii Pâna la ultima făptură blândă dar încerc Să caut o lumină- n intuneric unde sfinții, Fără de văz ne-mpart atingerea- n făpturi, Fără de-auz se mișcă
ÎNGERI RĂZVRĂTIȚI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362775_a_364104]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > BINECUVĂNTAREA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1154 din 27 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Am văruit mormintele ca fariseii Și de Iisus cel răstignit, noi am uitat Cum rana lui stă săngerăndă, De'a noastră neputință și păcat. Ne'am risipit, în lumea asta mare Cu griji banele mereu ne împovărăm, Ne îngropăm în vicii și spitale Nu vrem să mai primim, dar nici să dăm ! E trist decorul, triști suntem și noi Am schimbat sensul
BINECUVĂNTAREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370160_a_371489]
-
trăim. Am colorat pereți'n alb de primăvară Cu ghioceii primelor iubiri Și așteptăm ca soarele s'apară Să lumineze drumul către împliniri. Pun piatra de credintă catre Tine Din lume, astăzi mă adun, Nădajduiesc în mare Ta iubire Cănd neputințele la talpa crucii spun. Iertare's cer, credință și lumină Iar găndul ce s-a întinat Din mare mila Ta, va fi din nou curat. Dau slavă Tatălui din ceruri Care prin jertfa crucii ne-a salvat Și cu profunda
BINECUVĂNTAREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370160_a_371489]
-
ca paiul de grâu după ce l-ai secerat... Și, meditând la soarta Marietei, nu putu să nu-și amintească cum murise bunicul. Fusese luat de Artemie la el, dar, fiul fiind mereu plecat, bătrânul, în ultimii ani de viață, când neputințele îl dovediseră, rămăsese izolat în odaia lui. Nici la masă - deoarece plescăia - nu mergea cu ai casei, nici la televizor nu era lăsat - că adormea și sforăia, nici pe balcon, să ia puțin aer - că n-avea cine să stea
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
era bine, mai avea provizii. Despre un posibil consult medical, cum îi propusese mai demult Mira, nu voia să audă! Și-n receptor răsună acel EXCLUS! folosit oridecâteori nu voia să mai lungească vorba. Închise brusc telefonul. Mira ridică a neputință din umeri și căzu, din nou, pe gânduri. Atunci când se vedea sau vorbea la telefon cu nași-sa, simțea o strângere de inimă, ceva, nu știa clar ce, o întrista. Să fi fost deteriorarea acesteia, provocată de trecerea anilor? Sau
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
Ediția nr. 2255 din 04 martie 2017. Nu împrumut iubire Nu vând, nu-nchiriez, O strâng în nemurire Și încă-mi este crez. Ofer fără măsură Și n-am în ea cerințe, Dau gratis și la ură Și unde-s neputințe. Primesc ce mi se dă Și nu ridic pretenții, Căci viața nu îmi stă Pierdută prin intenții. Mă rătăcesc prin gânduri Le strang într-o tăcere, Dansez cu ea pe rânduri Și-ngrop tot ce-i durere. Iubirea-i gratuită
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
vânzare, În lumea prăfuită Rămân tot o valoare! Citește mai mult Nu împrumut iubireNu vând, nu-nchiriez,O strâng în nemurireși încă-mi este crez.Ofer fără măsurăși n-am în ea cerințe,Dau gratis și la urăși unde-s neputințe.Primesc ce mi se dăși nu ridic pretenții,Căci viața nu îmi stăPierdută prin intenții.Mă rătăcesc prin gânduriLe strang într-o tăcere,Dansez cu ea pe rânduriși-ngrop tot ce-i durere.Iubirea-i gratuităîn rest, nu-s de vânzare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
coapse să-mi pictezi, ușor Sărutul gurii tale plin de dor, Iar pe sâni... acele cerculețe Ce numai limba ta, știe să îi răsfețe. Să îmi acoperi ochii cu straturi de dorință Să uit de goliciune și tot ce-i neputință, Iar mâinile, să mi le prinzi de trupul tău Și când vei fi în mine să uit că îmi sunt eu. Citește mai mult Topește-ți nebunia dragoste-i în mineSă curgă val de țipăt și suspinePrin glasul meu înăbușit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
tău năuc.Pe coapse să-mi pictezi, ușorSărutul gurii tale plin de dor, Iar pe sâni... acele cerculețeCe numai limba ta, știe să îi răsfețe.Să îmi acoperi ochii cu straturi de dorințăSă uit de goliciune și tot ce-i neputință, Iar mâinile, să mi le prinzi de trupul tăuși când vei fi în mine să uit că îmi sunt eu.... VIII. MILITA PENTRU IUBIRE, de Ana Soare , publicat în Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017. L-am întâlnit cândva
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
a nu știu câta oară Iubirea... nu știe să doară, Și dacă vei simți dureri vreodată Nu-i de la ea, ci de la vrajba minții toată. Cum să te doară un sublim Ce e al cerului, simbol divin? Te dor, doar neputințele din trup Ce le-nrobește un amar de gând. Știi oare ce înseamnă fericire Ca sa vorbești de-a ei pieire? Când sufletul îți lasă o ultima suflare Abia atunci, zărești, a vieții disperare. Până atunci, nimic să nu te înspăimânte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
mult Îți spun a nu știu câta oarăIubirea... nu știe să doară,Și dacă vei simți dureri vreodatăNu-i de la ea, ci de la vrajba minții toată.Cum să te doară un sublimCe e al cerului, simbol divin? Te dor, doar neputințele din trupCe le-nrobește un amar de gând.Știi oare ce înseamnă fericireCa sa vorbești de-a ei pieire? Când sufletul îți lasă o ultima suflareAbia atunci, zărești, a vieții disperare.Până atunci, nimic să nu te înspăimânte... XIX. CERUL
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]