3,370 matches
-
siguranță ne vom gândi la asta. Adică un copil adoptat este un străin la Început, dar cu timpul stabilești o legătură cu el și, În final, e exact același ca și cum ai avea propriul tău copil. Și sunt atâția copii nedoriți, nerăbdători să aibă o mamă și un tată care să-i iubească. Craig e de acord, nu-i așa, Craig? Vom vedea, Îi zise tandru. Se Întoarse spre Ruby. —Uite, s-au Întâmplat destule azi. Te superi dacă-mi duc doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
membre ale cercului de bogătașe ale căror burtici aspectuoase erau perfect asortate cu șuvițe Fulham ultimul răcnet, genți Fendi și cizmele Ugg. Erau un grup vorbăreț, destul de prietenos totusi, și, ca să fie obiectivă, se gândi Ruby, nu erau mai puțin nerăbdătoare decât alte viitoare proaspete mămici. Nu se mai puteau sătura de sfaturile lui Ruby cu privire la sutienele pentru gravide, camerele video pentru supravegherea bebelușilor sau scaunele de mașină pentru sugari. Singura dată când conversația a devenit puțin searbădă a fost atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
u am auzit plânsetul care anunță venirea pe lume a fiului meu. Sala de așteptare era la oarecare distanță de locul unde o duseseră pe Madeleine cu o oră înainte. Venise repede pe lume. Fiul meu, ca și mine, era nerăbdător. Crezusem înainte că sunt un bărbat norocos. Acum nu-mi venea să cred cât de norocos eram. În momentul în care l-am văzut, și înainte de asta, în clipa în care doctorul mi-a spus că este băiat, orice rezervă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de la unchiul meu, care îmi spunea că nu exist. Levin nu a avut nici o îndoială privind identitatea mea. Cel puțin, nu și-a arătat-o în nici una dintre scrisori. Voia să știe cât de repede puteam să ne întâlnim. Era nerăbdător să îmi arate un dosar în care scria că Otto Frank supraviețuise la Auschwitz doar datorită relațiilor sale comuniste și, ca dovadă, erau detaliate călătoriile sale pe teritoriu sovietic, în drum spre Amsterdam, când a plecat din lagăr. Îl acuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de iarnă Îngălbenită nu-l simțea. Sprijinit de balustradă, trăgea până În adâncul plămânilor aerul amețitor ca vinul, mirându-se că cineva putea suferi În mijlocul unei asemenea frumuseți. La picioarele lui se Întâmplase În dimineața asta o minune: un migdal nonconformist, nerăbdător, hotărâse brusc să Înflorească, de parcă Încurcase anotimpurile. Se acoperise În Întregime cu licurici minusculi, care uitaseră să se stingă la ivirea zorilor. Pe mugurii roz sclipea mulțimea stropilor de ploaie. Migdalul strălucitor Îi amintea lui Fima de o femeie fină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fără putință de tăgadă pe acel dâmb de pământ. Și privirea se ascuți, deveni și mai sensibilă la forma imprevizibilă, efemeră - la gămălia unui ac de bronz -, care îți sărea pentru o secundă în ochi, ca să dispară iar, vrând parcă, nerăbdătoare, să fie descoperită din nou, născând îndoiala dacă nu cumva dorința fusese cea care a vrut să vadă obiectul cunoscut într-o ghindă. Dar eu nu aveam ochi pentru metale, nici pentru fier, nici pentru bronz, și cel care sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Aparatul trebuie ancorat în cabină, spuse tata, să zicem cât mai la-ndemână, și fratele meu își trase ambele lațuri pe picioare. Ușa era deschisă, făcu pașii necesari până la margine, stătea acolo cu brațele ușor desfăcute și auzi vocea tatei nerăbdătoare, poruncind: —Sari odată! Era pentru prima oară când se făcea verificarea aparatului și fratele meu sări, coborând razant înspre pământ, apăsând maneta din dreptul obrazului său. Aparatul îi frână căderea, îl făcu să se oprească la doi, trei metri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ales în weekend, când eu nu eram acolo. După absolvire, nu am mai ținut legătura cu nimeni, fiind deja legată de grupul „meu“ din Bristol. Câteva fete m-au sunat și mi-au scris când s-au mutat la Londra, nerăbdătoare să ia legătura cu o persoană cunoscută într-un oraș nou. Spre rușinea mea, nu i-am răspuns nici uneia. Ei bine, acum plătesc pentru asta, nu-i așa? — Bine, Tally, cum spui tu. — Acum te-ai supărat pe mine. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
e. Sunt irațională. Sufăr de un sindrom. — Bun, l-am anunțat pe șofer, și-acum vreau să o urmărești pe femeia cu bluza excesiv de mulată, cu mașina verde. Și nu vrei ca ea să știe că e urmărită? întrebă el nerăbdător. Am încercat să nu râd. —Ai putea și să te postezi chiar în spatele ei și să-i faci semne cu farurile tot drumul de aici până la Glasgow și tot te-ar ignora. Ești șofer de taxi, ea e femeie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
dintre noi a fost mai surprinsă, Lynn sau eu, cert e că am impresia că și ea l-a îndrăgit puțin după asta. Atunci ar trebui să mă duc să mă schimb, spuse ea emoționată, desfăcându-și șorțul cu degete nerăbdătoare. M-am dus până la Ed și l-am sărutat. —A fost foarte frumos din partea ta. Dar îți dai seama că nu va fi o seară prea romantică și că... — Nu voi putea rămâne peste noapte, da, știu. Dar e-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
că ai venit, dar ar trebui să fii cu altcineva. M-am uitat la el. —Cu cine? De ce nu mergi acasă să discutați și s-o rezolvați? Nu voiam să fiu singură - măcar de asta îmi dădeam seama. Eram chiar nerăbdătoare ca Mark să se întoarcă acasă. Spatele și picioarele mă dureau și mai tare de la cărat și ridicat greutăți. Am mai luat niște analgezice și am mai băut niște vin, apoi am stat trează urmărind ce se dă la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de gând să mai încerc și apoi să trec pe la el mai târziu dacă nu reușeam să dau de el. Mi-ar fi plăcut să merg pe jos până la Tally, dar mi-ar fi luat o oră, iar ea părea nerăbdătoare la telefon, așa că am luat un taxi. Pe drum, mă întrebam cum va fi ziua. Îmi imaginam că, după ce duceam copiii la școală, urma să mergem la ora de aerobic, să facem niște cumpărături, poate să ne facem manichiura (Tally
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
voi pica drept porcul cel lacom în opoziție cu fosta soție impecabil de disciplinată. Ed îi mângâie pe copii pe față cu afecțiune. — Ce-ați mai făcut voi doi de când nu ne-am mai văzut? Începură să vorbească amândoi deodată, nerăbdători să-i povestească despre excursiile cu clasa și zile de naștere și teme grele. Și a plecat și unchiul Richard, adăugă Lulu sub formă de epilog. Capul lui Ed avu o mișcare bruscă auzind asta. Nu mi-ai spus, Rachel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cel mai bun Sancerre din Anglia. Ne bucurăm că a plecat, spuse Sacha cu jumătate de gură. Era rău. Ne place cel mai mult de tine. Ed își trecu mâna prin părul băiatului. —Și mie îmi place de voi. Sunteți nerăbdători să călăriți mâine dimineață? — De-abia aștept! Vii și tu cu noi? Te rooog! — Da, Eddie, te rugăm! Trebuie să vină cu noi, nu-i așa, mami? Ed se uită la mine peste masă nesigur. — Eu aveam de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
aceea, nu ar fi putut pica Într-un moment mai potrivit. Amabilitatea și, până la un punct, galanteria manifestată față de ea era o modalitate de a-și confirma propria normalitate, fără a se angaja sentimental. Era situația ideală. Domnișoara Woolson era nerăbdătoare să Învețe, iar el era dornic să Îi fie profesor. Ea beneficia de cunoștințele lui superioare despre Italia și arta italiană; el se bucura de o companie feminină plăcută, cultivată și cu desăvârșire respectabilă. Henry Îi arătă frescele, picturile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scrise lui Du Maurier, momindu-l să o aducă pe Emma la Veneția, În vacanță. În acest scop, exageră puțin farmecele aspectului său actual În scrisoare. „Vremea e strălucitoare - laguna sclipește și palatele vechi, cu fațade de marmură, te așteaptă nerăbdătoare“, scria el. Du Maurier Îi trimise ca răspuns o epistolă lungă, locvace, glumeț invidioasă. „Florența, Veneția - pentru mine cuvintele acestea sunt magice - Dar nu văd cum aș putea vreodată vedea ce reprezintă ele. Viața ta pare să fie Încântătoare - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la loc, cu un suspin și un clătinat din cap. Poveștile lui Andrew Land mi s-au părut Întotdeauna cam insipide... Robert Louis Stevenson s-ar putea să fie cam avansat... — Stevenson e foarte bun, domnule James, zise Compton puțin nerăbdător. Nu vreau să vă răpesc prea mult timp și avem o piesă de discutat. — Da, da, desigur, aprobă Henry și Îi Întinse tânărului Monty spre lectură Insula misterioasă, În timp ce ei se apucau de treabă. — V-am citit actul patru, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Între lucrările lui Fenimore, ea Își avea locul Într-o serie lungă de povestiri despre femei care Își arătau noblețea caracterului renunțând la perspectiva unei fericiri lumești obișnuite. Nu mult după aceea, Îi făcu o vizită lui Fenimore la Oxford, nerăbdător să Îi vorbească depsre admirația lui Alice față de povestire. Avea să fie surprinsă și Încântată, oferind o scuză convenabilă pentru a evita discutarea unor sentimente mai complexe legate de moartea surorii lui. Îi relată grăbit descoperirea, aproape imediat după ce ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mult mai mult decât ideile pentru comedii moderne pe care i le oferise În zadar În ultimul an și ceva. Îl avertizase pe Compton că avea În gestație o nouă piesă Încă dinainte de a părăsi Londra. Directorul de trupă era nerăbdător să afle detalii, dar Henry dorea să aibă primul act scris Înainte de a-și oferi tema spre evaluare, intuind că, Într-un rezumat sec, s-ar fi putut să nu se impună imediat. Personal, era Încântat de ea și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
avu efectul, mulțumitor Într-o oarecare măsură, de a-l face pe Compton să Își retragă sau să Își mai modereze criticile printr-o replică promptă. Bineînțeles că nu avusese intenția de a respinge piesa de la bun Început și era nerăbdător să vadă următoarele două acte de Îndată ce Henry va putea să i le arate. Dar Îl sfătuia stăruitor să nu uite cât de important era ca povestea să aibă un final fericit, prin căsătoria lui Guy cu dna Peverel. Corespondența aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că, până atunci, Teatrul lui Daly Își va fi atras un public propriu. Avea să Îi arate lui Henry o machetă a scenei și câteva schițe pentru costume. Trecuse timp Îndelungat de când acesta nu mai lucrase la piesă și era nerăbdător să vadă Începute repetițiile, pentru a-și putea, cum s-ar spune, sufleca mânecile și a se lua iar la trântă cu ea. Cu două piese acceptate pentru a intra În producție În viitorul apropiat la două dintre trupele cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sau nu ca dramaturg. Subestimase (deși nu ar fi trebuit, dată fiind experiența pe care o avea deja) Întârzierile cronice, frustrările endemice, multitudinea obstacolelor neprevăzute care păreau să Însoțească orice efort dramatic. Întregul an 1894 trecuse cu Guy Domville așteptând nerăbdător În culisele Teatrului St James „să iasă“, pe când Doamna Tanqueray Își Încheia lungul șir de reprezentații, numai pentru a fi urmată de un șir aproape la fel de lung cu Impostorii lui Jones. Succesul acesteia de pe urmă fusese cu atât mai chinuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că Rose Saker se va ridica la Înălțimea lui, dar și le Înăbușise. Acum, toată siguranța actriței se risipise și se uită cu groază În priviri la Alec, când intră. Aceasta afectă jocul lui, care Începu să Îngroașe rolul mirelui nerăbdător, Într-o Încercare disperată de a concentra din nou atenția publicului asupra piesei. Florence abia dacă mai putea privi. Ba chiar Închise ochii și ascultă, așteptând cu degetele Încleștate ieșirea dnei Saker. Dar și scena următoare decurse la fel de prost. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ritm, Îi șopti la rândul său Robertson. Nu-l condamn. Tu pricepi despre ce e vorba În scena asta? Nu, dar speram să-mi spui tu la următorul antract, murmură Sargent. Scena Îi punea Împreună pe Guy Domville, teoretic așteptând nerăbdător iminenta cununie a lui Mary, fiica dnei Domville, cu locotenentul George Round, adevăratul iubit al lui Mary, care fusese izgonit cu câteva luni Înainte de mama ei și de lordul Devenish, dar revenise, cu speranța slabă de a-și recâștiga iubita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Bell către Elizabeth Robins, ridicând glasul ca să acopere zarva. Ce e cu Alexander? De ce nu-l scoate pe Henry din scenă? Alexander stătea imediat În spatele și puțin În lateral față de autor, cu o expresie stânjenită, vinovată, pe față, mutându-se nerăbdător de pe un picior pe altul. — Nu știu, răspunse Elizabeth cu dinții Încleștați. De ce l-a adus pe scenă? Poate că nu durase mai mult de două sau trei minute, dar prietenilor li se păru că Henry James stătea de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]