3,942 matches
-
calitate el trimisese la 16/28 iunie 1876 ministrului de Externe al Turciei o notă urmată de un memoriu explicativ, în care solicita pe un ton ultimativ recunoașterea de fapt a independenței depline a României. În notă el cerea, în schimbul neutralității, recunoașterea individualității statului român și a denumirii de România, admiterea reprezentantului român în rândurile corpului diplomatic, inviolabilitatea teritoriului românesc, recunoașterea pașaportului român etc. - în total șapte revendicări. spunând că ruinăm țara, că mâncăm banii din Casa de Depuneri, tot în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fost trimis Ion Ghica, care a încheiat o înțelegere comercială provizorie cu guvernul englez la 30 noiembrie 1876, pe care o va semna alături de lordul Derby; dar, ca și C.A. Rosetti, el urma să sondeze opinia Angliei în legătură cu recunoașterea neutralității absolute a țării noastre, fără să obțină însă vreo garanție oficială în acest sens. 93. De la Paris C.A. Rosetti a plecat în Italia, unde se afla la începutul lunii noiembrie 1876 (TEL., 7 noiembrie 1876, p. 1). 94. Ducele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ci numai sondaje pe lângă marile puteri ale Europei referitoare la atitudinea acestora dacă România și-ar fi proclamat unilateral independența, sondaje cu rezultate neconcludente (ianuarie-martie 1876). În acești ani pregătirea de luptă a armatei române avea în vedere îndeosebi apărarea neutralității țării și, în condiții favorabile determinate de accentuarea crizei orientale, obținerea, pe calea armelor, a deplinei independențe naționale pe care o doreau întregul popor și toți oamenii politici ai vremii, căile preconizate fiind însă diferite (alianță cu Rusia, fidelitate față de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și, în condiții favorabile determinate de accentuarea crizei orientale, obținerea, pe calea armelor, a deplinei independențe naționale pe care o doreau întregul popor și toți oamenii politici ai vremii, căile preconizate fiind însă diferite (alianță cu Rusia, fidelitate față de Turcia, neutralitate absolută ș.a.). 103. Ministru de Finanțe în guvernul Brătianu, D.A. Sturdza, potrivnic colaborării cu Rusia, s a opus cu consecvență cheltuielilor militare necesare pentru pregătirea războiului, care devenise iminent, cerând chiar, pentru a realiza economii bugetare, reducerea bugetului Ministerului de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
încred orbește întrînsele“ - O datorie de conștiință către țara mea de Dimitrie Brătianu, București, 1877, p. 15). Istoria cu retragerea în munți a armatei române e fantezistă. 110. Dintre fruntașii liberali, în afară de Dumitru Brătianu, se pronunțau pentru o politică de neutralitate sau chiar de fidelitate față de puterea suzerană Ion Ghica, D.A. Sturdza, Nicolae Ionescu ș.a. Politica de cooperare cu armata rusă, care ar fi îndepărtat teatrul războiului de teritoriul nostru a fost preconizată de I.C. Brătianu și C.A. Rosetti, care
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ședință a Consiliului de Miniștri de la 6/18 decembrie 1876, în care se discuta atitudinea țării noastre în „chestiunea orientală“, G. Vernescu și Gh. Chițu se pro nunțaseră pentru o înțelegere cu Rusia, iar Nicolae Ionescu și D.A. Sturdza pentru neutralitate (acesta din urmă „crede că e cu neputință o înțelegere cu Rusia“ - Memoriile, vol. IX, p. 11); divergențele adâncindu-se, D.A. Sturdza își dă demisia din guvern la 5/17 ianuarie 1877, spre a reveni, numai pentru câteva săptămâni, ca
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ai săi“ („Adunarea Deputaților. Ședința de la 19 martie 1877“, MOF., nr. 91, 22 aprilie/4 mai 1877, p. 2686). 18. Încă de la începutul anului 1877 Rusia țaristă se înțelesese cu Austro-Ungaria - cu ajutorul cancelarului Bismarck - oferindu-i acesteia ca preț al neutralității sale Bosnia și Herțegovina, cu excepția sangeacului Novi-Bazar și asigurând-o că nu va crea un mare stat slav în Peninsula Balcanică; ea își rezerva, totodată, sudul Basarabiei și deci accesul la Dunăre. Convenția ruso-austro-ungară a fost încheiată la Budapesta, la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cum (nu) și-a respectat imperiul vecin angajamentele cele mai solemne s-a declarat împotriva alianței politice și a cooperării militare cu Rusia (Istoria României, vol. IV, Ed. Academiei, Bu curești, 1964, pp. 599- 600). 22. Nicolae Ionescu, partizan al neutralității absolute și deci adversar al convenției româno ruse (despre care nici nu fusese informat la vreme de către șeful guvernului) s-a retras, la 25 martie/6 aprilie 1877, de la conducerea Ministerului Afacerilor Străine, ur mând un scurt interimat al lui
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
care se află finanțele țării, nevoind a rămâne spectatori sacrificiilor ce trebuie să facă fiecare [bun] cetățean, 336 bucureștii de altădată primește, în acord cu îngrijorările cabinetelor și opiniunii europeane, ne arată rezbelul ca iminent - și un rezbel care amenință neutralitatea noastră...“ etc.) datele alegerilor au fost devansate precum urmează: Colegiul I - 9/21 aprilie; II - 11/23 aprilie, colegiile univer sităților din București și Iași - 13/25 aprilie (MOF., nr. 74, 4/16 aprilie 1877, pp. 2279-2280). 24. Dimitrie Ghica
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
intrarea rușilor în țară] Știrile din Rusia spun că țarul Alexandru II vine la Chișinău și la Odesa ca să inspecteze trupele concentrate pentru pornire.29 În același timp la București este mare fierbere fiindcă știrile din afară spun că, deoarece neutralitatea României nu e garantată prin nici un tratat, trupele turcești vor anul 1877 337 27. ROM., an. XXI, 10 aprilie 1877, p. 320. 28. Studenții Universității din București „și în special cei ce s-au înscris la exerciții militare“ fuseseră convocați
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
În fața acestor [două] fapte întâmplate înainte de a fi Camerile legiuitoare întrunite, guvernul n-a putut și nu poate face altceva decât a se ține de linia de purtare trasă de corpurile legiuitoare în ultima lor sesiune: menținerea drepturilor României și neutralitatea. Până la întrunirea Parlamentului, care se face poimâine 14 aprilie când țara va fi pusă în pozițiune de a zice hotărâtorul său cuvânt, guvernul, nevoind să ia asupră-și de a prejudeca această hotărâre, a luat următoarele măsuri în interesul ordinei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
alcătuit de astă dată de Mihail Kogălniceanu, în care erau sintetizate principalele îngrijorări ale națiunii române într-un moment de răscruce al istoriei sale. După ce mesajul preciza că „stăruințele noastre pe lângă marile puteri pentru recunoașterea și ca un drept a neutralității României au rămas fără succes“ se insista asupra izolării politice a țării noastre: „Într-o asemenea situațiune, România, abandonată de sprijinul altora, nu mai are să compteze decât pe sine. Vom invoca dară ocrotirea Dumnezeului părinților noștri care în ora pericolului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
abandonată de sprijinul altora, nu mai are să compteze decât pe sine. Vom invoca dară ocrotirea Dumnezeului părinților noștri care în ora pericolului nu ne-a lipsit niciodată.“ „Domnilor mei - urma mesajul - dacă astăzi nu mai putem a ne bucura de neutralitatea pământului nostru, ca nerecunoscută de nimeni, datoria noastră este ca, cu orice preț, cu orice sacrificii, să ferim ca România să devie teatrul rezbelului“ (MOF., nr. 84, 14/26 aprilie 1877, pp. 2487-2488). 34. Violarea de către turci a teritoriului României
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
votată în ședința care a avut loc la 17/29 aprilie 1877, de la orele 9 seara la 3 noaptea. Discuția a fost într-adevăr înverșunată. S-au pronunțat hotărât împotriva Convenției: D.A. Sturdza (care susținea în continuare politica de strictă neutralitate), P.P. Carp („votul dv. ... nu poate fi liber atunci când 300 000 baionete se află pe teritoriul nostru“ - p. 2754), Manolache Costache Epureanu („Și încă o dată vă spun că concluziunea aci este că nici Convențiunea de față nu poate să ne
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a teritoriului nostru“ - p. 2849), V. Boerescu (susținea Convențiunea e votată cu 41 voturi contra 10. La Cameră, raportor este Gheorghe Mârzescu.40 Convențiunea e com bătută de Nicolae Blaremberg și Gheorghe Danieleanu (Danielopolu) și o anul 1877 343 ideea neutralității și a respectării tratatului de la Paris). În favoarea convenției au vorbit convingător ministrul de Externe, Mihail Kogălniceanu și primul ministru I.C. Brătianu: „Prin această. Convențiune Rusia ne recunoaște și individualitatea politică și Constituțiunea noastră și ce ne liniștește, chiar frica cea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a opiniei publice românești era reflectată de cotidienele liberale Românul (care preciza, la 27 aprilie/9 mai 1877, că „România nu mai poate sta cu brațele încrucișate“) și Telegraful (care se pronunța în favoarea ieșirii neîntârziate a României din starea de neutralitate, inacțiunea constituind „o înjosire a demnității noastre naționale, o nesocotință rușinoasă a trecutului nostru eroic“ - 27 aprilie/9 mai 1877). 47. La sfârșitul lunii aprilie 1877 liberalii radicali au vrut să impună declararea neîntârziată a independenței țării, unul dintre principalele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mâinile vânzătorilor fiindcă anunță lupte violente între Oltenița și Turtucaia. Aceste ziare mai anunță că oamenii regimentului 16 dorobanți sosit la Turtucaia 56, văzând lupta și mirosind praful de pușcă, au ieșit pe străzi și 348 bucureștii de altădată și neutralitatea?“ (Senatul. Sesiunea extraordinară. Ședința de la 30 aprilie 1877, MOF., nr. 127, 7/19 iunie 1877, p. 3691). În general, toți cei care s-au pronunțat împotriva moțiunilor votate de Cameră și Senat la sfârșitul lunii aprilie 1877 nu s-au
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
țărăniștii și liberalii având în vedere că toate persecuțiile pe care le suferise Mișcarea precum și dezastrul țării proveneau de la vechii politicieni și nu de la comuniști sau legionari. Petrașcu a refuzat categoric deoarece poziția pe care se situa Mișcarea era de neutralitate și pace cu toate formațiunile politice. Punctul tare pe care îl speculase în discuții tandemul legionar Petrașcu-Vică, era că Mișcarea nu s-a aliniat forțelor distructive, care să împiedice desfășurarea normală a bătăliilor. în fața pozițiilor de granit ale celor doi
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să le împingă la inițierea fracționării erau insignificante, ca muncitorul Andor de exemplu, și nu puteau polariza nimic din masele legionare. Cu cât constatau aceste lucruri, cu atât teama lor de Mișcarea Legionară se mărea. Deci le convenea de minune neutralitatea mișcării, mai ales că obținuseră la tratative și dezarmarea legionarilor prin predarea depozitelor de armament. Această condiție a fost susținută cu multă insistență, căci ei aveau impresia că armamentul avut de legionari este foarte mult. Nicolae Petrașcu și Vică Negulescu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cronicar, timp de peste trei decenii, al revistelor „Steaua” și „Tribuna”. F. citește opera ca pe o „existență fraternă”, ținta sa fiind aceea de a aproxima figura spiritului creator, „dicțiunea” care singularizează o experiență poetică. Accentul participativ este mereu vizibil, dincolo de neutralitatea, detașarea aparentă a considerațiilor. Adunate în Dialoguri despre poezie (1965), Reflexii critice (1968), Poezie și critică (1971; Premiul Uniunii Scriitorilor), Secțiuni (1974), Aspecte ale poeziei de azi (I-III, 1977-1984), Prezența criticii (1982), eseurile, însemnările și cronicile jalonează traseul unei
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
lipsei acute de expertiză În problemele privind dimensiunea socioculturală și politică a genului, absenței feedback-ului instituțional eficient și non-formal, absenței designului instituțional și a instrumentelor adecvate de implementare; pentru politicile din alt domeniu, considerat neutru din perspectiva genului, că neutralitatea de gen este, de fapt, o „orbire de gen”, care camuflează discriminările ascunse 2. Aceste blocaje și disfuncționalități din sfera politică a echității de gen sunt generate În primul rând de o dezordine conceptuală, explicabilă nu doar prin lipsa de
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
numeroase scrieri politico-economice, dar și câteva volume de memorialistică, între care Portrete și amintiri (1932). A cultivat stăruitor și cu talent acest gen, lăsând în manuscris o foarte interesantă serie de Memorii, ce fixează o perioadă istorică importantă, adică anii neutralității (1914- 1919) și anii de război (1916-1919). Firește, ele sunt revelatoare în primul rând pentru istoria acelei epoci foarte zbuciumate și au o maximă însemnătate pentru descifrarea vieții politice din ajunul și din timpul primului război mondial. Destule pagini dezvăluie
DUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286887_a_288216]
-
iaurt. Dar tocmai În această prudență extremă rezidă și cel mai regretabil defect al cărții lui. Convertit la bunul simț, la o luciditate extrem-realistă, care să nu pună cititorului nici o problemă de validare, Compagnon Îngroapă pînă și proiectul teoriei literare. Neutralitatea bonomă cu care redă dueluri teoretice celebre au drept corolar afirmația din final cum că teoria literară este În cele din urmă inaplicabilă, de aceea nu e falsificabilă (nu intră sub incidența dinamicii paradigmelor științifice definită de Kuhn) și nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Naratorul din Plateforme, care poartă prenumele autorului - Michel, Încarnează un “om fără Însușiri” al postistoriei occidentale. Tocmai discreția stilizării, absența obstacolelor În calea lecturii și al calofiliei fac virulența cu care figura Omului este stigmatizată și Înlocuirea sa clamată, iar neutralitatea relațiilor autor-personaj și narator-diegeză autentifică cu eficacitate maximă polii secunzi ai acestor binoame - personajul și situațille narative În care acesta se plasează. Modalizarea minimală și dezimplicarea etică a autorului a constituit Întotdeauna cheia unor mari capodopere, dacă ar fi să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de patru sau cinci cuvinte și, În câteva luni, mi-ar vorbi singură” scrie naratorul Poveștii de iubire: oricît de crudă este povestea, iar Poveste de iubire e cu asupra de măsură, condiționalul prezent semnifică mereu existența unei zone de neutralitate Între cuvinte și lucruri, ireductibilă așa cum este spațiul dintre oglinda În care te privești și propriii ochi. Perversitatea Poveștii de iubire este, ca și În cazul lui Kierkegaard, una exercitată de pervers asupra lui Însuși. Pentru că, la două sute de ani
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]