6,179 matches
-
Dăruind armonie, tandrețe. Poetul pictează pe chipuri Aripi din cuvinte. Poetul rămâne ecoul viu, Umbra fascinantă a... clopotului Și neliniștea din cuvânt. PASĂREA TĂCERII Încerc cu smerenie să duc Traista cu vise, amăgiri și... Cu poveri ale lumii Prin hățișuri nevăzute, S-ajung la izvorul cel sfânt. Lacrimile neuscate curăță Interiorul de ciulini, spală Privirea de zgură, Frumusețe dând Clipei. Acesta sunt eu o umbră vie, Rătăcind pe alei necunoscute, Un călător grăbit cu vise sfâșiate, Cu răni cicatrizate de crinii
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
spală Privirea de zgură, Frumusețe dând Clipei. Acesta sunt eu o umbră vie, Rătăcind pe alei necunoscute, Un călător grăbit cu vise sfâșiate, Cu răni cicatrizate de crinii verii ÎN VALURI DE AMINTIRI Poveri negre lovesc Drumurile neuitate O mână nevăzută șterge lacrimi, Frânturi de ecouri se întrerup Peste chipul... plutitor. Furtuni ale dorului lovesc Firea palidă a zilei. Pe trepte s-așează, Între mine și cer-șuvoi de cuvinte. Cu aripi stranii zbor Peste țipătul munților, Prin păduri albe, virgine, Dincolo de
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
învelite cu stele din cer Aleargă plângând, aleargă peste măști de lut. Dincolo de rănile din Sine, Pândește mitul prins de valuri, Vâlvătăi de arderi în cascade înfloresc Neștiute taine, miresme vii. Ploi de lacrimi strâng în brațe, îngeri-martiri, Din izvoare nevăzute fulgeră clipe de plumb. Peste șoapte Cuvântul vibrează, Lovind cu aripa, prin explozii divine Zborul însetat de zbor și de dor nestins ... Semne ale stelelor din netimp, noi Galaxii, Clatină pașii nedrepți ai lumii, răutatea ... Prin Tine Doamne respirăm aerul
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
urmă eternele semne incizii înrămate în poem sărutul tău năprasnic le ignoră penitențe ne înconjoară iubire tu și eu pe lemn de cruce îi dorul iubim tăcere și suflete pereche priviri ce dezgolesc poftirile trăirii forme de trup flăcări în nevăzut aprind un rug. Referință Bibliografică: Suntem condamnați în agoră / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 619, Anul II, 10 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
SUNTEM CONDAMNAŢI ÎN AGORĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343733_a_345062]
-
capitol, cititorul intră de fapt într-o lume în care miracolul se îmbină cu cotidianul; nu mai știi dacă cititorul îl însoțește pe autor captivat de fluxul povestirii sau, pur și simplu, acesta din urmă se lasă condus de aripa nevăzută a inspirației divine așa cum „eroii” înșiși ai povestirii sunt purtați, în actele lor de aceeași inspirație și binecuvântare de sorginte divină. Introducerea în atmosferă o face autorul prezentând, memorialistic, drumul de intrare în Dumbrăvița (dacă localitatea n-ar avea exact
PROF. ANICA TĂNASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340107_a_341436]
-
un colț veni în grabă prietenul său. - Cristinel, nu mă simt bine, du-mă acasă te rog ! A doua zi, prințul rus sosi în vizită. Ea îl privi tristă și înțelese ce se petrecea în inima sărmanului cavaler. O forță nevăzută și parcă o vrajă blestemată i se opunea iubirii. Își ceru scuze că i-a stricat balul cu starea sănătății sale, dar bărbatul o asigură că nu-i nicio problemă și că o va vizita în România. Peste câteva zile
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
Articolele Autorului Plouă mărunt peste Cornul de aur Umbrele împăraților se țes din cețuri și-apoi se destramă Peste Bosfor, acolo unde imperiul încă n-a murit Vulturul bicefal încă mai zboară sub soarele de aramă. Bizanț.... Hlamida imperială flutură nevăzut peste ziduri Luarea aminte a unui colos Un vis prefăcut aievea-n cupole boltite Acolo unde mozaicul și fresca l-au zugrăvit pe Hristos. Hagia Sofia! Sfânta Înțelepciune a Lui Dumnezeu Umeri de piatră încremeniți pururi peste orașul lui Constantin
CONSTANTINOPOLE. TÂNGUIRE LÂNGĂ ZIDUL SFINTEI SOFIA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377568_a_378897]
-
Acasa > Literatura > Proza > FILU Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1731 din 27 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Era fermecat de ei! Din Duminica Rusaliilor, timp de nouă zile, Filu se făcea umbra lor nevăzută, neștiută. Îi urmărea până-n Marțea Ciocului, atunci când se-ngropa steagul și se deșira ceata. De când se-nălțase, tot așa se-ntâmpla. Se prelingea în urma Călușarilor, atras de tot ce însemnau ei! Rămânea cu gura căscată văzându-i cât de mândru
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
luna februarie; Iunie sub ploaia de cultură. Iată doar o mostră de adevărată poezie în proză din Au venit la mine teii: „Zilele acestea peste orașul nostru a coborât ca o ploaie diafană mirosul de tei. Acesta încarcă, dulce și nevăzut, tot văzduhul, dintr-un capăt la altul al așezării unde ne ducem zilele. Fie că mergem pe străzi, grăbiți la rosturile noastre... facem toate astea sub umbrela nevăzută a miresmei care ne dăruiește o stare aparte, deosebită, ca o mirungere
„SCRISORI DIN PREZENTUL MEU” DE LUCIA OLARU NENATI de VASILE FLUTUREL în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377605_a_378934]
-
coborât ca o ploaie diafană mirosul de tei. Acesta încarcă, dulce și nevăzut, tot văzduhul, dintr-un capăt la altul al așezării unde ne ducem zilele. Fie că mergem pe străzi, grăbiți la rosturile noastre... facem toate astea sub umbrela nevăzută a miresmei care ne dăruiește o stare aparte, deosebită, ca o mirungere celestă, pe care, obișnuiți dintotdeauna cu atmosfera locului unde trăim, poate nici nu o observăm. Și totuși ea este o binecuvântare ce nu se dăruie tuturor locuitorilor lumii
„SCRISORI DIN PREZENTUL MEU” DE LUCIA OLARU NENATI de VASILE FLUTUREL în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377605_a_378934]
-
brațul tău iar mă ridică Sunt un fluture plăpând sau doar pasul de furnică! Ești copac, eu doar o frunză ce se zbate-n vânt mereu Întinzi palma și mă ții când e frig la pieptul tău Nu lași pașii nevăzuți să strivească a mea urmă Ștergi cu un burete roz tot ce-i rău în astă turmă... 16 octombrie 2015 Camelia Cristea Referință Bibliografică: Leac / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1751, Anul V, 17 octombrie 2015. Drepturi
LEAC de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378347_a_379676]
-
erau oameni bisericoși și în afară de aceasta, avea trei mătușe în călugărie și doi unchi, precum și o nepoata de sora. Cu toate acestea, Mihai n-avea nici o tragere de inimă pentru "exhortele" popii și lipsea de la ele des, ori se făcea nevăzut când erau mănați spre biserică, drept care sfinția-sa îl "pârli",insemnandu-l la conduită cu vorbele: "tadelnswerth wegen Versaumniss der Exor-ten", adică, măi pe românește: "ticălos, fuge de la predică". Încolo, Eminescu era foarte vioi și chiar vorbareț dar pe data
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
împrăștiate pe uscat Când marea plânge timpul care fără veste a plecat.... Și plânge marea când lovește tare geamandura, Lacrimile, adună toată furia și ura Că nu e lăsată, pământul să-l sărute Și să-l cuprindă cu brațele ei nevăzute... Risipește marea lacrimile-n depărtare Și vântul o ajută , când bate tot mai tare, Sunt lacrimi reci și ude care-mprăștie durere Pe întinderea albastră cufundată în tăcere... Dar plânge marea și cu lacrimi de bucurie Când soarele -și trimite
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
Sunt lacrimile mării împrăștiate pe uscatCând marea plânge timpul care fără veste a plecat.... Și plânge marea când lovește tare geamandura,Lacrimile, adună toată furia și uraCă nu e lăsată, pământul să-l săruteși să-l cuprindă cu brațele ei nevăzute... Risipește marea lacrimile-n depărtareși vântul o ajută , când bate tot mai tare,Sunt lacrimi reci și ude care-mprăștie durerePe întinderea albastră cufundată în tăcere...Dar plânge marea și cu lacrimi de bucurieCând soarele -și trimite mângâierea aurie,Atunci
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
cuvântului sublim E o unduire de gând atunci, când vise ușor rostogolim, E lacrima care curge pe obrazul brazdat de durere Sau poate-i clipa vrăjită, îmbrăcată cu multă tăcere ... Poezie sunt cuvintele noastre , când dragoste dăruim Atunci când pe treptele nevăzute ale timpului suim, Sunt șoaptele vântului care rătăcește prin lume hoinar Și n-are habar de cuvintele înșiruite-n dicționar... Poezie suntem noi , în existența noastră efemeră Când îmbrăcăm banalul într-o stălucitoare sferă, Sentimentele s-aprind și capătă dimensiuni
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
clipă a cuvântului sublimE o unduire de gând atunci, când vise ușor rostogolim,E lacrima care curge pe obrazul brazdat de durereSau poate-i clipa vrăjită, îmbrăcată cu multă tăcere ...Poezie sunt cuvintele noastre , când dragoste dăruimAtunci când pe treptele nevăzute ale timpului suim,Sunt șoaptele vântului care rătăcește prin lume hoinarși n-are habar de cuvintele înșiruite-n dicționar...Poezie suntem noi , în existența noastră efemerăCând îmbrăcăm banalul într-o stălucitoare sferă,Sentimentele s-aprind și capătă dimensiuni mărețe Strălucind
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
sufletul plin cu tăcere,acolo ascund împreunăși bucurii și multă durere...... IX. MELANCOLIE..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 1969 din 22 mai 2016. Melancolie.... În noaptea tristă, care-mi cerne pașii Și ușor îi ascunde-n întuneric, Dansul nevăzut al lunii -ncurcă bașii Fredonați de vîntul dezlănțuit , feeric... Stau ș-ascult încet, cum veștede frunze Fosnesc sub a gândurilor durere, În liniște, pictez pe nevăzute pânze O fărâmă de iubire care piere... Am iubit un gând care s-a
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
În noaptea tristă, care-mi cerne pașii Și ușor îi ascunde-n întuneric, Dansul nevăzut al lunii -ncurcă bașii Fredonați de vîntul dezlănțuit , feeric... Stau ș-ascult încet, cum veștede frunze Fosnesc sub a gândurilor durere, În liniște, pictez pe nevăzute pânze O fărâmă de iubire care piere... Am iubit un gând care s-a destrămat, Am sperat că undeva sufletul pereche Nu mai vrea să rămână-n anonimat Și am rămas doar cu iluzia mea veche... Toamna a risipit a
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
Toamna a risipit a timpului petale, Sub greutatea anilor rămâne tăcerea Care însoțeste veșnic a mea cale Și pune pe cutele frunții, durerea... Citește mai mult Melancolie.... În noaptea tristă, care-mi cerne pașiiși ușor îi ascunde-n întuneric,Dansul nevăzut al lunii -ncurcă bașiiFredonați de vîntul dezlănțuit , feeric... Stau ș-ascult încet, cum veștede frunzeFosnesc sub a gândurilor durere,În liniște, pictez pe nevăzute pânzeO fărâmă de iubire care piere... Am iubit un gând care s-a destrămat,Am sperat
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
mai mult Melancolie.... În noaptea tristă, care-mi cerne pașiiși ușor îi ascunde-n întuneric,Dansul nevăzut al lunii -ncurcă bașiiFredonați de vîntul dezlănțuit , feeric... Stau ș-ascult încet, cum veștede frunzeFosnesc sub a gândurilor durere,În liniște, pictez pe nevăzute pânzeO fărâmă de iubire care piere... Am iubit un gând care s-a destrămat,Am sperat că undeva sufletul perecheNu mai vrea să rămână-n anonimatși am rămas doar cu iluzia mea veche...Toamna a risipit a timpului petale,Sub
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
nu simți zborul timpului spre niciunde când pasu-i tot mai greu și privirea-nțețoșată, nici cu palma nu se mai poate ușor cuprinde fruntea, care de atâtea gânduri pare-nlăcrimată Dar numărătoarea inversă a început de mult iar viața-și deapănă firul nevăzut în tăcere, nu-i cale de-ntors, soarta-i pecetea -n tumult care imprăștie durere printre clipe de plăcere. Citește mai mult Auzi, cum clipele se rostogolesc de-a valmași limbi de ceas le prind și le sfărâmă în tăcere?Așa
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
himere? Și cum să nu simți zborul timpului spre niciundecând pasu-i tot mai greu și privirea-nțețoșată,nici cu palma nu se mai poate ușor cuprindefruntea, care de atâtea gânduri pare-nlăcrimatăDar numărătoarea inversă a început de multiar viața-și deapănă firul nevăzut în tăcere,nu-i cale de-ntors, soarta-i pecetea -n tumultcare imprăștie durere printre clipe de plăcere.... XV. ÎN SUFLETUL MEU..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 1223 din 07 mai 2014. Mă cheamă visele în noaptea-ntunecată anotimpuri
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
zbor într-o liniște deplină, iar praful stelelor adormite înainte de vreme stă pe gândurile pe care n-are cine să le cheme... Melodii ciudate sfărâmă liniștea de pe cuvinte și risipește întinderea de vise neîmplinite, trezite din amorțeală acestea se fac nevăzute ascunse de gânduri sau printre iluzii deșarte pierdute... Noaptea gândurilor mele trezește visele din amintiri și-mprăștie peste anotimpuri vechile rătăciri, rămân atâtea cuvinte nespuse să-și caute menirea între cer și pământ , undeva unde-i ascunsă ... Citește mai mult
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
să te pocăiești, căci în viața ta ai râvnit sfinților, dar nu le-ai urmat și în fapte, ci ai petrecut în lenevire; ia deci aminte la restul zilelor tale cum petreci”. Și, zicându-mi aceste cuvinte, s-a făcut nevăzut, iar eu am început să intru înapoi în trupul meu. Dar atâta scârbă mi s-a făcut, încât preferam să intru în toate necurățiile lumii decât în trupul meu. Deci, când am intrat, doctorii s-au mirat că mă văzuseră
MĂRTURISIRILE UNEI PUSTNICE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378420_a_379749]
-
dragostea spre care tânjește cu toată puterea și conștiința deplinei sale neînțelepciuni. 3. Cunoașterea de sine Cunoașterea de sine înseamnă aflarea neputinței proprii și așteptarea ajutorului lui Dumnezeu care se cere prin rugăciune și smerenie; de asemenea, înseamnă cunoașterea firelor nevăzute, dar foarte puternice, care ne leagă de lume, anulându-ne libertatea. O dată ce omul a conștientizat starea în care se află, stare căzută și depărtată de voia Dumnezeului iubirii, el poate pune început pe calea crucii și a învierii Mântuitorului nostru
ŞAPTE GÂNDURI LA ÎNCEPUT DE AN de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378423_a_379752]