2,953 matches
-
și am spus: — Asta n-are absolut nici un sens. Iar ea m-a împins într-un tufiș. — Asta-i. — Hmm. De unde știi că funcționează? — Dacă nu funcționează, îl duc înapoi și-mi cer banii. M-am uitat la adunătura de nimicuri acoperite cu nisip din vitrină și la ghidurile pentru excursioniști cu coperte șifonate. Aparatul foto subacvatic părea murdar, zgâriat și ieftin. — Și te aștepți să-ți primești banii de aici? Nu te îndoi de talentele mele, Sanderson. Nu am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
foșniră înfundat la fiecare mișcare, dar nimic altceva nu se schimbă. M-am dus la perete și m-am așezat cu spatele lipit de el, simțind podeaua dură prin jeanși. În mijlocul acelui spațiu cenușiu, Orpheus stătea tăcut aidoma colajului de nimicuri care și era. Abia vedeam coastele îmblănite ale lui Ian cum ridicându-se și coborând încet, parcă fără nici o grijă pe lume. Am scos un suspin pe care nu-l auzi nimeni. În mintea mea încă istovită, întâmplările și evoluțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tot, o să slăbesc și eu, ai să vezi, numai pentru tine slăbesc, ca să ne potrivim, ce se întâmplă acum n‑a mai existat vreodată, Anni, șoricelule. Ce se întâmplă acum se întâmplă în fiecare zi de milioane de ori, idiotule. Nimicule, ejaculează odată, că se prinde Kraftmann dacă lipsim amândoi atâta timp. Mă simt de parcă ființa mea cea mai intimă s‑ar revărsa în afară, Anna, iubita mea, căci asta ești tu acum, fără îndoială, te iubesc, te iubesc. Inima mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pierdut. Gândul că o mai așteaptă ceva în viitor o înnebunește fiindcă din punctul ei de vedere totul s‑a terminat și simte cum clocotește în ea o poftă de a ucide. Nimic n‑are voie să mai urmeze, doar nimicul absolut în care nu există criteriile morale pe care studentul ăsta sigur le mai are, cu toate că în aparență a vorbit grosolan cu o femeie. Din mers, Anna atinge ușor o halbă de bere pe jumătate goală și fleoșc, conținutul curge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nici de părinții lui, pe care‑i urăște, da, și pe Dumnezeu îl urăște, de asta sunt mai liber decât voi doi! Rainer a hotărât că nimic n‑are importanță. Dar mai întâi trebuie să afle și ei ce este nimicul ăsta, care nu‑i nimic. Aici trebuie să‑i dau dreptate Sophiei întru totul, spune Hans, iar ție, Rainer, îți dau în sfârșit una peste bot. Dar Sophie îl reține. Rainer observă că Hans e un element străin și perturbator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
noaptea nu trecuse niciodată fără să nu vedem luna și stelele. Cu toate astea, alte culmi, și mai cumplite, se ridicau de jur-Împrejur, și nu puteam decât să sperăm că nu va trebui să ne cățărăm și pe ele, căci nimicul despre care Îmi spusese Moru nu era altceva decât tărâmul În care dintotdeauna aștepta Umbra. Dar, nu era În puterea noastră să ne alegem drumul. Deja Îi puteam zări pe oamenii lui Scept, avântați pe urmele noastre. Era câteodată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
firesc - însă nu când este vorba de viața ta -, totul adunat în cuvintele, mai mult sau mai puțin persuasive: Hai să murim cu seninătate. Zbătându-se între împăcare și respingere, ca o gesticulație în vid, fără finalitate, din moment ce există înapoi nimicul înainte nimicul / între nimic și nimic exaltarea nimicului - ecou al lui Cinis et umbra sumus -, unde dulceața pulpelor tale /și sângele ce flecărește vrute și nevrute nu pot fi motiv de uitare (cum să uit că bătrânețea nu se jupoaie / de pe trup
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nu când este vorba de viața ta -, totul adunat în cuvintele, mai mult sau mai puțin persuasive: Hai să murim cu seninătate. Zbătându-se între împăcare și respingere, ca o gesticulație în vid, fără finalitate, din moment ce există înapoi nimicul înainte nimicul / între nimic și nimic exaltarea nimicului - ecou al lui Cinis et umbra sumus -, unde dulceața pulpelor tale /și sângele ce flecărește vrute și nevrute nu pot fi motiv de uitare (cum să uit că bătrânețea nu se jupoaie / de pe trup ca blana
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ta -, totul adunat în cuvintele, mai mult sau mai puțin persuasive: Hai să murim cu seninătate. Zbătându-se între împăcare și respingere, ca o gesticulație în vid, fără finalitate, din moment ce există înapoi nimicul înainte nimicul / între nimic și nimic exaltarea nimicului - ecou al lui Cinis et umbra sumus -, unde dulceața pulpelor tale /și sângele ce flecărește vrute și nevrute nu pot fi motiv de uitare (cum să uit că bătrânețea nu se jupoaie / de pe trup ca blana de pe miel), poetul evocă spații nefirești
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu toate formele ei care-i fac posibilă statornicia sau, după expresia lui Nichita Stănescu, îi dau dreptul la timp. El / ei își asistă propria naștere: a lui / lor și a operei: poemul s-a născut în dureri din metamorfozele nimicului, iar, în această facere teribilă, suferința și împlinirea sunt reciproce: spre creație și spre creator. Obsesia, devenită la nivelul textului laitmotiv, evul mediu, este fundalul alegoric al unui cronotop - conexiunea dintre spațiu și timp - spiritual, în care schimbarea frecventă a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
somnul frunzei iarna, lumina în dușmănie lăsată de lună asupra pământului, o arteziană care împrăștie răcoare / la ora când amiaza-i pe sfârșite, sau, ochiuri de apă, pe străzi de peste ocean, fiindcă, așa cum mărturisește, poetului îi place să aibă revelația nimicului, în fiecare dimineață când stă în cap / pentru o mai bună legătură cu pământul. Un sentiment de dezabuzare străbate, de la un capăt la altul, poezia lui Cassian Maria Spiridon, fără ca acesta să genereze frământări deosebite, tsunami-uri sufletești. Dimpotrivă: totul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lor. Nu putem dormi când antihristul uneltește și pune la cale cu mijloace noi dispariția noastră ca Neam. Trăim momente grele. Românii se luptă cu moartea și pleacă din țara lor pentru a putea supraviețui, lăsând în urmă intrigi și nimicuri de caractere. Ei pleacă în îndepărtate exiluri împinși de asupritorii de ieri, azi deghizați în democrați. Dar strigătul legionarilor nu a încetat. El vibrează ca un dangăt de clopot, ca o chemare la rugă din adâncul temnițelor, din desișul codrilor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
atunci, m-au emoționat, poate, de vreme ce le-am reținut: "Rîd, râd / când inima-mi plînge". Întâmplarea are pentru mine un tâlc anume. Viața nu e o operă de artă. E, mai degrabă, un bazar în care găsești de toate, inclusiv nimicuri. De altfel, nu știu cum ar arăta o viață care ar vrea să fie o operă de artă. În acest bazar care leagă o naștere de o moarte și în care unii au mai mult noroc, alții mai puțin, eu am fost
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Pentru mine, moartea este doar hotarul unde încetează să mai existe "mîine". Numai până acolo poți să iubești, să visezi, să regreți. Brusc, tot ce n-ai făcut va rămâne pentru totdeauna nefăcut. Îmi dau seama că a contempla continuu "nimicul" care va ridiculiza, necruțător, toate ambițiile și vanitățile nu e deloc o probă de inteligență. Ar însemna să prelungim în absurd gestul acelui papă care dădea foc, seara, unor câlți pentru a privi cum se duce viața. Important e să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care, pe cît pot, mă adîncesc în cugetarea acestor lucruri și discut despre ce este un principat, de cîte feluri sînt acestea, cum se dobîndesc, cum se păstrează, de ce se pierd. Iar dacă vreodată v-a plăcut ceva din cîte nimicuri am scris, atunci nici scrierea aceasta n-ar trebui să vă displacă. Unui principe, dar mai ales unui principe nou, ea ar trebui să-i fie binevenită; iată de ce o închin Măriei Sale Giuliano 4. Filippo Casavecchia a văzut-o; el
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mașina? Aha, spuse. Și privirea ațintită la piciorul patului Începu să-și piardă puțin câte puțin din fixitate. Apoi, În cele din urmă, dispăru și Încordarea și a doua zi era vlăguit și plângea foarte ușor din tot felu’ de nimicuri fără importanță. O istorie naturală a morților Am fost mereu de părere că războiul, ca obiect de observație pentru un naturalist, a fost neglijat. De la răposatul W.H. Hudson ne-au rămas fermecătoare Înregistrări cu sunet ale florei și faunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
judecător...Se pare că uitase intimitatea ce voise s-o creeze, - dar nu socoti: că nu trebuia nici o subliniere, era convinsă că celălalt nu Înțelesese nimic poate fusese, pentru el, un simplu gest pasager, de neluat În seamă, asemeni atîtor nimicuri fluierate ale vieții. Ea rămase Însă cu o anumită Încărcătură pe care Încerca zadarnic s-o măsluiască În cuvinte. Începu o lungă frazare despre viitor... - Viitorul, domnișoară,...reluai, dar fui Întrerupt: - E partea noastră de miracol, domnule judecător. - E adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să zicem o lună - orice infracțiune, orice Încălcare de lege săvîrșite În acel interval nu se va pedepsi, deci nici urmărirea lor ulterioară nu va putea avea loc. Știi ce va fi la sfîrșitul acelei perioade? Haosul! Mai mult chiar: Nimicul. Toate magazinele sparte, jefuite, băncile la fel, de asemeni casele, omoruri, rezultatul a fel de fel de răfuieli, Întreaga funcționalitate a societății, adică a statului paralizată, la cheremul unei minorități acționînd În dominația instinctelor primare. Asta numai Într-o lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
atenția noilor venite, trecu Înaintea lor, apoi luînd-o de braț pe Ana, o conduse, așa că ele fură primele care intrară În casă; urma domnul Pavel cu fiica Anei - „Ana cea mică” - și eu. Știu că-mi făceam probleme cu toate nimicurile ce le presupuneam posibil a se ivi, purtînd grija ca amîndouă să se simtă cît mai bine. Alungam apoi, pe rînd, Îngrijorările, bazat pe acuratețea de gazdă a stăpînului casei atent cu eticheta, și pe generozitățile cunoscute ale soției sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
limbă europeană. Și unui studiu critic asupra operei, înseamnă cea mai curată ofrandă cultului pe care îl practica. Ce mai inte resează trecerea pe la Ministerul de Justiție, strădania ministrului cu toate scăderile inerente unor vremuri tulbure potrivnice , ce mai înseamnă nimicurile unei existențe, față de această nobilă închinare, față de acest cult închinat celei mai geniale realizări a poeziei românești? Omul s-a definit prin această iubire, și a spoved it sufletul păstrat cu toate posibilitățile de entuziasm al tinereții de-a lungul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pentru propria-mi plăcere - cînd scriu sînt stăpînul lumii, stăpînul inelelor, iau un Oscar pentru costume -, din păcate nu mă mai pot Împiedica să mă gîndesc la cum va ieși cartea din tipografie, la copertă, cronici, premii și alte Întristătoare nimicuri.) În al doilea rînd, am debutat tîrziu pentru că am așteptat să mai ia avînt regimul socialist - „nimeni nu apreciază mai mult valoarea cuvîntului scris decît regimurile polițienești” spunea Calvino. CÎnd colo, s-a prăbușit. I.M. Ce suferințe are proza universală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fel de "meditație prin imagini contrarii" ceea ce încerc eu. Adevărul este că nervii mi se consumă inutil, și, de fapt, nu înțeleg încă nimic precis. Ce vor cu mine?" " De dimineață, ceartă cu Maitreyi. Ea se simte jicnită pentru toate nimicurile și amenință să nu vorbească cu mine o săptămână. Azi i-am spus că nu-mi pasă, orice ar face ea. Faptul acesta m-a calmat și m-a ajutat să lucrez. Lilu a venit să intervină, spunîndu-mi că "poeta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
abandonare? E o lume moartă lumea noastră, continentele noastre albe. Nu mai găsesc nimic acolo. Dacă aș fi primit, cum mă rog lui Dumnezeu să fiu, într-o familie indiană, aș găsi puteri să-mi refac viața aceasta clădită pe nimicuri, pe interese stupide și pe abstracțiuni. Aș vrea s-o iau de la capăt, să cred în ceva. să fiu fericit. Nu pot fi fericit decât într-o dragoste perfectă și nu găsesc asemenea dragoste decât aici, aici, în casa, în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ca s-o întind pe-o bancă. Acolo ne-am așezat, Maitreyi și cu mine, aproape de ea, și o mângâiam pe cap, îi vorbeam frumos, încercam s-o fac să râdă, căci Chabù, în acele ultime zile, râdea de toate nimicurile, și asta îi făcea bine, spuneau doctorii. ― De ce nu iubești pe dadà? se adresă ea deodată către Maitreyi. Nouă ne-a venit să râdem, pentru că Chabù vorbea adesea prostii și nu ne temeam de ea. ― Ba îl iubesc foarte mult
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
rămas!... Ieronim începu să râdă; părea deodată foarte bine dispus. - Mai sunt destule lucruri prin celelalte încăperi, și arăta vag cu brațul în jurul lui. Iar în pod a mai rămas câte ceva; pachete cu cărți și ziare, lăzi vechi și alte nimicuri. Știți, adăugă coborând glasul, casa ar fi trebuit să fie dărâmată astă-toamnă. Dar s-au ivit anumite încurcături... În orice caz, la primăvară nu mai scapă. Au de gând să construiască aici un imobil de douăsprezece etaje. Marina îl ascultase
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]