2,919 matches
-
vizibilului, ci și a manifestării ca exterioritate: "și cu mâinile întinse, beznă./ adică nimic. mergând cu mâinile întinse/ într-un gol, unde nu există mișcare". În absența luminii - a imaginii -, exteriorul se reduce la ceea ce nu se poate manifesta, la nimicul neființei, la golul inert al nevederii. Întinderea mâinilor în gol, în beznă, nu e o extensie compensatorie a vederii; "ceea ce este în jur" de fapt nu este, nu e decât exterioritatea amorfă, nimicul care nu se dă vederii. Nimic nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
la ceea ce nu se poate manifesta, la nimicul neființei, la golul inert al nevederii. Întinderea mâinilor în gol, în beznă, nu e o extensie compensatorie a vederii; "ceea ce este în jur" de fapt nu este, nu e decât exterioritatea amorfă, nimicul care nu se dă vederii. Nimic nu se dă pe față și totuși ceva e de față, în distanța care se adâncește nevăzută; "- doar că/ să-ți lași bezna aceasta pe față - nimicul/ așteptând, veșted, în jur - și mergi./ fără
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu este, nu e decât exterioritatea amorfă, nimicul care nu se dă vederii. Nimic nu se dă pe față și totuși ceva e de față, în distanța care se adâncește nevăzută; "- doar că/ să-ți lași bezna aceasta pe față - nimicul/ așteptând, veșted, în jur - și mergi./ fără să mergi, fără să mergi - un timp care nu mai e timp". Lucrurile nu se răsfrâng în vedere din exteriorul care le pune în distanță, ci se răsfrâng ca atare, se dau în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în vedere din exteriorul care le pune în distanță, ci se răsfrâng ca atare, se dau în reversul lor invizibil, își arată ascunderea, așteaptă cu fața întoarsă. Se răs-față, adică sunt prezente în absența care le manifestă ca nimic, dar nimicul acesta nu poate fi ocolit. Apar prin ceea ce nu sunt, își neagă prezența vizibilă pentru a-și proiecta absența pe un fond de posibilitate. Imaginea se desprinde, apofatic, din ceea ce îi face imposibilă ivirea, așa cum mersul nu e decât actul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se spune, ci mai cu seamă din discreția învăluitoare a nespusului, insinuat între cuvinte, mereu cu fața întoarsă sau, în cel mai bun caz, cu desemnarea piezișă, oblică, a omisiunii. Aici imaginea se face nevăzută, a nimănui pentru nimeni, a nimicului care își arborează absența. Dar tot aici absența se vede, imaginea impregnează conturul lipsei, arată efigia carenței. Între imaginea aceasta ascunsă și posibila ei realizare în act de prezență se întinde distanța temporală a nemanifestării. Nimic nu ia chip în timpul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ce scriu", "scriu, eu, acum,/ și nu mai știu cine vorbește în poem"13. Încercare a unei radicale îndurări, exercițiul anti-retoric este totuși o confesiune până la capăt, de la capăt. Negativul nu e deriva, dispariția fără urmă, ci apariția inversă, epifania nimicului. Nu, prin urmare, "moartea din limbajul cinstit și metaforic" - "piatra verzuie a morții" - care arată încă imaginea exterioară, fața poetică a unei morți inexistente, ci despuierea totală, golirea până la nimicul despre care nu poate fi vorba, "până ce față nu va
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu e deriva, dispariția fără urmă, ci apariția inversă, epifania nimicului. Nu, prin urmare, "moartea din limbajul cinstit și metaforic" - "piatra verzuie a morții" - care arată încă imaginea exterioară, fața poetică a unei morți inexistente, ci despuierea totală, golirea până la nimicul despre care nu poate fi vorba, "până ce față nu va mai fi și nici față/ ce ar putea ține loc de față"14. Se poate coborî mai adânc, în muțenia lăuntrică, în non-peisajul acestei răsfrângeri, în fractura întoarcerii pe dos
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
tine/ pe cel care va muri"15. "Arătarea ce ne însoțește" nu are chip, dar ne privește; nimicitorul vorbește, face "ca lucrurile să se vadă,/ așa cum se văd lucrurile pe vreme senină"16. În dispariția ce reduce totul la nimic, Nimicul se vede. Imaginea lui e însuși poemul. Dar ființa nu agonizează decât în partea întunecată, în acela dintre realuri care se topește și ne scapă: "Trei realuri: unul care lucrează/ în noi devine/ noi, unul ce se topește ne scapă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
prin dezapropriere, prin lepădarea de ceea ce în noi se afirmă ca ipseitate; o devenire prin abandonare, donarea inversă a golului. Perspectivă din care nimicitorul poate fi înțeles și în sensul său - să-i zicem - fecund, căci germenele mortifiant distruge până la nimicul unei noi iviri, destramă pânza ființei pentru ca partea ei luminoasă - realul care nu ne aparține - să se declipseze. Nimicitorul e revelatorul, cel de pe urma căruia rămâne ceva de văzut și de reînceput. Ceea ce se țese acum și iese la lumină nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
aparține - să se declipseze. Nimicitorul e revelatorul, cel de pe urma căruia rămâne ceva de văzut și de reînceput. Ceea ce se țese acum și iese la lumină nu mai stă în păcatul aducător de moarte, în răul mai bătrân decât moartea. E nimicul nimicit, developat - fără expunere - în propriul negativ. Reducție a fenomenalității până la imposibila manifestare, a vizibilului întors pe dos, trecut prin dezafirmarea orizontului său, până la manifestarea imposibilului. Și aceasta e posibilă, atât timp cât "partea din mine, care Te iubește și va cunoaște
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
trecut prin dezafirmarea orizontului său, până la manifestarea imposibilului. Și aceasta e posibilă, atât timp cât "partea din mine, care Te iubește și va cunoaște nimicirea"18, partea însorită din noi e dată iubirii, pre- dată altuia, cade în darul de sine19. Darul nimicului a cărui imagine - cum spuneam - este poemul însuși, ca, de pildă, Mai jos nu cobor 20. Ce se vede la adâncimea dincolo de care nu se poate trece? La prima vedere, golul unui existent încă real, din moment ce deschide într-un mai
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fâșia de lumină care te urmează/ e a altui timp, ce face eforturi să mai privească,/ înainte de a se instaura/ subteranele". Acum, într-adevăr, ceea ce se vede nu mai aparține vederii; a vedea numește golul care dă de văzut. Din nimicul destrămării - el însuși destrămat - răzbate fâșia de lumină, liziera unui timp care ne privește. Imaginea aceasta iese din nimic precum cuvântul care pune început creației, se arată cu puterea iubirii ce-l naște. Apare în miezul dispariției, și chiar în virtutea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Darul furtiv al unui real deșertat, pus în deșertul manifestării, care transpare - fâșie de lumină - în mai josul invers al apariției, în mai puținul negativului care îl pune în vedere. Doar atât în urma roditoare a nimicitorului: nimic mai mult decât nimicul. Dar și, prin recul, hipertrofia vizibilului, mai-mult-ca-nimicul posibilului, căci "ajunge un măr înflorit, în legea înfierată/ și inima se întoarce de pe un drum/ înghețat"21. Partea a II-a Chipul de sub imagine Microanalize Realitatea irealului (Camil Baltazar) Care este chipul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
posibilului care deja este, conturul vag al unui aproape-nimic, bord invizibil neabordat de nicio privire. Dar acolo unde vedere nu e, în jurul de neînțeles ia naștere haloul unei imagini răsturnate 11. Imaginea nu reflectă ceea ce este ca și cum n-ar fi, nimicul neființei care pune stăpânire pe lume. Ea pune în vedere posibilul contrar: acolo unde totul pare imposibilitate a oricărui înțeles al ființării, posibilul apare în rama inaparentului: "Fluturare de aur/ pe ochi mi se așează". Nimic predictibil și previzibil în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
acolo unde totul pare imposibilitate a oricărui înțeles al ființării, posibilul apare în rama inaparentului: "Fluturare de aur/ pe ochi mi se așează". Nimic predictibil și previzibil în această bruscă survenire a luminii; ochii nu văd decât perspectiva deschisă de nimicul invizibil, imprevizibil. Fluturarea de aur nu arată faptul de a fi în care poemul se (în)scrie, ci faptul de a apărea din nimic. Fondul cernit al lumii reduse la cenușa nimicului nu e luminat; el e miezul orb prin
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
luminii; ochii nu văd decât perspectiva deschisă de nimicul invizibil, imprevizibil. Fluturarea de aur nu arată faptul de a fi în care poemul se (în)scrie, ci faptul de a apărea din nimic. Fondul cernit al lumii reduse la cenușa nimicului nu e luminat; el e miezul orb prin care lumina trece răsfrântă în sine12. Dincolo de antinomia de recuzită (demonic - angelic), ceea ce strălucește în miezul dispariției și ceea ce tocmai dispariția dă de văzut e lumina inaparentă în registrul mundan, de nevăzut
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imaginea de sine, dezertată, evacuată până la neantizare. Sufletul e în transparența însăși, în izvorul nevăzut care îi dă ființa 59. Ceea ce apare la vedere - din inaparentul întemeierii - e doar izvorârea, văpaia suflării de duh, enthousiasmos-ul răpirii, locuirea în zeu, în nimicul din care toate se stârnesc. Toate încep, stau să apară, să se desfășoare în firea Firului divin; toate în Unul, înfășurate în același sens al facerii. Dar tabloul acesta vine de dincolo, din firescul petrecut demult, din netimpul slăvirii în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de a se pierde pentru a se regăsi; se arată cum poate, înainte de a fi. La fel cum, în izvorul nesecat, toate țâșnesc stârnite din nimic, tot ex nihilo se redeschide vederea, adică de nicăieri. E însă un nicăieri al nimicului care face imagine, se dă în posibilul apariției. Nu o reapariție a identicului, revederea aceluiași; regăsirea e înnoire, schimbare, manifestare a altuia din tine, apărut din nimic, de nicăieri. Restaurare prin remodelare. Zidire la loc, dar în ființa dislocată, evacuată
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe un ecran cernit. Apoi, "am atins cu sufletul meu de cenușă/ și scrum și-ntuneric/ harul singur/ din ramuri de lamur/ desăvârșirea durerii/ în adorare până la moarte". Dacă sufletul e numai cenușă, scrum și întuneric, el ajunge în starea nimicului fără rest, a golului predispus primirii altuia. Cum se poate el da altuia, potrivit acestei autodonații paradoxale? Pentru a da, se pune cu necesitate un obiect al donației, ceva care să nu fie nimic. Dar sufletul nu dă nimic, el
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
până în adâncul ultim al sufletului. Iar atingerea aceasta este înălțare, ridicare fără egal la înălțimea inegalabilă. Pustiul nu poate fi străbătut decât în zborul rugăciunii; nu se intră în nevedere și nu se iese la lumină decât trecând prin Non-Imaginea nimicului, în retragerea ascensională. Aici - acolo - totul se pierde din vedere, scapă în trecere; inaparentul se vădește în urmă, în aură și-n brumă de aur. Imaginea acestei fețe întoarse e nimbul unei absențe, umbra prezenței nevăzute. Dacă ceea ce este trece
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Un sâmbure al răului mai bătrân decât moartea, imemorialul pol negativ al ființei. Nu e adevărul, ci inversul său, dar nu în sensul maniheist al principiilor antagonice care stau la baza creației. Nici neadevărul nu putem spune că e, ci nimicul unui altceva, imaginea întoarsă în golul nevederii. Nu mai e vorba acum de trupul redus la nimicul posibilei sale restaurări. Este nimicul absolut, metafizic, întunericul în care vederea se avântă în gol: Odată cu lumina/ înălțăm în palma noastră/ și bezna
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
inversul său, dar nu în sensul maniheist al principiilor antagonice care stau la baza creației. Nici neadevărul nu putem spune că e, ci nimicul unui altceva, imaginea întoarsă în golul nevederii. Nu mai e vorba acum de trupul redus la nimicul posibilei sale restaurări. Este nimicul absolut, metafizic, întunericul în care vederea se avântă în gol: Odată cu lumina/ înălțăm în palma noastră/ și bezna. Bezna/ dinăuntru, nu dinafară/ pentru că așa/ e clădit fiecare lucru;/ tot ce a fost și tot ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sensul maniheist al principiilor antagonice care stau la baza creației. Nici neadevărul nu putem spune că e, ci nimicul unui altceva, imaginea întoarsă în golul nevederii. Nu mai e vorba acum de trupul redus la nimicul posibilei sale restaurări. Este nimicul absolut, metafizic, întunericul în care vederea se avântă în gol: Odată cu lumina/ înălțăm în palma noastră/ și bezna. Bezna/ dinăuntru, nu dinafară/ pentru că așa/ e clădit fiecare lucru;/ tot ce a fost și tot ce va fi.../ Sămânța din care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
greutății, din mișcarea ascendentă a harului și din mișcarea descendentă a harului la puterea a doua" (Simone Weil, Greutatea și harul, Editura Humanitas, București, 2003, p. 40). Această a treia mișcare, guvernată de har, reprezintă coborârea de sine (decreația) până la nimicul din care am fost creați. Eliberați de greutatea materială și de cea imaginară, "cădem spre înalt" (ibidem), ușurați de tot ceea ce în noi se leapădă de noi. A coborî până la ultima limită a golului din noi înseamnă a primi darul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de temei" (Apoteoza răului, vol. Atotsfârșitul, în op. cit., p. 181). 61 Abia în "devenirea întru nimicnicie" (Apoteoza răului, în op. cit., p. 187), sufletul se poate reînnoi în lumina Imaginii, căci doar în străfundul cel mai adânc el este cu adevărat nimicul, stare ce face cu putință "înfrăgezirea sufletului aidoma pământului nou-născut al deltelor" (Aproapele meu, Heraclit, în op. cit., p. 93). 62 După cutremurul ființei, începutul este din nou posibil, căci "o reprezentație gata să înceapă trebuie să aștepte până putrezește cortina
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]