4,446 matches
-
Carol Robert de Anjou, în dorința de a își crește încasările din taxe și vămi, printr-un act eliberat la 19 august 1316, acordă o serie de privilegii și libertăți Clujului. Decretul dorea totodată să consolideze puterea regelui, în dauna nobililor feudali și a clericilor. Localitatea este eliberată de sub stăpânirea episcopului, primește titlul de oraș ("civitas") și unele drepturi de a se autoadministra pe plan juridic și bisericesc (printre acestea era și dreptul orașului de a își alege liber preotul și
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
din în principal din sași, secui și în mică măsură din români. Dorind să impulsioneze dezvoltarea urbei sale natale, Matei Corvin a acordat în perioada 1458-1490 un număr de 41 de privilegii localității sale natale, apărând-o în conflictele cu nobilii, biserica și așezările din jur. Pentru a ajuta la creșterea populației, a emis o serie de decrete (în 1467, 1478 și 1485) prin care a decis să acorde dreptul de a se stabili în oraș iobagilor ce și-au achitat
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
dreptul de a se stabili în oraș iobagilor ce și-au achitat taxele. În 1463 și apoi în 1467 Corvin va apăra Clujul în procesele cu reprezentanții bisericești ai mănăstirii de la Cluj-Mănăștur, urmând ca apoi să îi sprijine împotriva atacurilor nobililor de Someșeni. Îi va apăra și în cazul conflictelor cu unii nobili care refuzau să-și achite datoriile față de urbe, de asemenea în cazul procesului cu nobilul Francisc Mykola, care a încercat în 1489 să dea foc orașului. Matei Corvin
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
taxele. În 1463 și apoi în 1467 Corvin va apăra Clujul în procesele cu reprezentanții bisericești ai mănăstirii de la Cluj-Mănăștur, urmând ca apoi să îi sprijine împotriva atacurilor nobililor de Someșeni. Îi va apăra și în cazul conflictelor cu unii nobili care refuzau să-și achite datoriile față de urbe, de asemenea în cazul procesului cu nobilul Francisc Mykola, care a încercat în 1489 să dea foc orașului. Matei Corvin va decreta totodată și scutirea negustorilor clujeni de plata vămii la Turda
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
bisericești ai mănăstirii de la Cluj-Mănăștur, urmând ca apoi să îi sprijine împotriva atacurilor nobililor de Someșeni. Îi va apăra și în cazul conflictelor cu unii nobili care refuzau să-și achite datoriile față de urbe, de asemenea în cazul procesului cu nobilul Francisc Mykola, care a încercat în 1489 să dea foc orașului. Matei Corvin va decreta totodată și scutirea negustorilor clujeni de plata vămii la Turda, Nădășel, Bernadea, Oradea, Fughiu, Vadul Crișului, Gilău, Buza și Bahnea. În secolele XIV-XV, deși regii
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
ora 10 a.m. Baba Novac și preotul Saski vor fi arși pe rug. În arhivele istorice ale orașului există încă notele privind cheltuielile făcute. Execuția s-a săvârșit în piața centrală a orașului (actuala Piața Unirii), în prezența autorităților, a nobililor și a generalului Gheorghe Basta care urmărise execuția de la fereastra unei case din piața orașului punându-l apoi în țeapă pe Drumul Feleacului, pe locul numit azi Piața Baba Novac. După execuție, trupurile le vor expuse, trase în țeapă, pe
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
august 1601), Mihai Viteazul se întoarce biruitor la Cluj în fruntea armatei sale și alături de Basta și Mihail Székely. Orașul îngrozit se va supune imediat, speriat fiind de posibile represalii ale lui Mihai după uciderea lui Novac. O parte dintre nobilii care îl executaseră pe Novac au venit cerând îndurare, o parte au fugit de teamă din oraș. Aflând locul unde a fost tras în țeapă, Mihai Viteazul va pune în acel loc un steag în amintirea bravului ostaș și haiduc
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
din urmă, în principal datorită predicilor lui Fulk de Neuilly, a fost organizată o armată cruciată în timpul unui turnir organizat la Écry-sur-Seine de Theobald al III-lea de Champagne, conte de Champagne în 1199. Armata era formată în principal din nobili din nordul Franței (aflați în rebeliune față de opera de reconstrucție a statului, desfășurată de regele Filip II August): din Blois, Champagne, Amiens, Saint-Pol, Ile-de-France și Burgundia. Au sosit contingente și din alte regiuni ale Europei Occidentale precum Flandra, Montferrat, Sfântul
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
în mai multe atacuri repetate, încât în celedin urmă, descurajați, în luna decembrie a anului 1217 au despresurat cetatea și au revenit la Acra. Regele Ungariei nu obținuse vreun succes deosebit, epuizat, bolnav, el hotăra să se întoarcă acasă împreună cu nobilii săi. Ceilalți cruciați, în frunte cu Leopold al VI-lea, ducele Austriei, au rămas să-și încerce norocul. De acum, advăratul conducător al cruciadei a devenit Jean de Brienne, regele Acrei, bun cunoscător al politicii Ayubizilor, militar îndrăzneț, dar, în
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
cu dezastrul total al armatei musulmane. Vestea asediului Damiettei a trezit un viu interes în Europa și, în timp ce Leopold al VI-lea, obosit dar mai ales speriat de un război ce se anunța lung și greu, părăsea iar cruciada, noii nobili cavaleri și luptători pedeștri din Europa și insula Cipru veneau în ajutorul îndrăzneților asediatori. Cu ei odată sosea și legatul papal, cardinalul spaniol Pelagius de Albano, numit de Honorius al III-lea șef spiritual al expediției, calitate de care avea
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
avea un nivel cultural avansat. În momentul alegerii sale în 1198, Papa Inocențiu al III-lea era hotărât să reprime mișcarea cathară. Pentru început, papa a încercat convertirea lor pe cale pașnică, dar fără prea mare succes. Catharii erau protejați de nobilii locali și de episcopii care erau nemulțumiți de autoritatea papală. În 1204, Sfântul Părinte a suspendat autoritatea episcopilor locali, numind în zonă legați papali. În 1206, papa a căutat să se sprijine în acțiunile sale pe nobilimea din Languedoc. Aristocrații
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
îi protejau pe cathari au fost excomunicați. Printre ei s-a numărat și puternicuil conte Raymond al VI-lea de Toulouse, excomunicat în mai 1207. Papa a făcut apel la regele Franței, Filip al II-lea, să ia atitudine împotriva nobililor care permiteau practicarea sau practicau la rândul lor catharismul, dar regele s-a ferit să acționeze. Contele Raymond s-a întâlnit cu legatul papal Pierre de Castelnau în ianuarie 1208 și, după o confruntare verbală violentă, Pierre de Castelnau a
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
a doua zi. Papa a reacționat rapid prin emiterea bulei papale prin care proclama cruciada împotriva Languedocului. Pentru mobilizarea cavalerilor catolici în luptă, cruciaților li s-a oferit drept răsplată stăpânirea asupra pământurilor ereticilor. Această ofertă i-a atras numeroși nobili din nordul Franței, care au intrat în conflic cu aristocrații din sud. Campaniile militare ale cruciadei pot fi împărțite în trei categorii după ani: Până la mijlocul anului 1209, cam 10.000 de cruciați se adunaseră în Lyon și începuseră marșul
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
spre Montpellier și spre moșiile lui Raymond-Roger de Trencavel, țintind comunitățile de cathari din zona Albi și Carcassonne. La fel precum Raymond de Toulouse, Raymond-Roger a căutat o cale de împăcare cu cruciații, dar inițiativele sale au fost respinse și nobilul s-a retras spre Carcassonne, unde s-a pregătit de apărare. În iulie, cruciații au capturat Servian și s-au îndreptat spre Béziers, unde au ajuns pe 21 iulie. Au încercuit orașul și au cerut să le fie predați catharii
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
în ciuda încercărilor de despresurare ale lui Pierre-Roger de Cabaret, orașul a căzut în decembrie. Aceasta a fost ultima acțiune a anului 1210. La începerea operațiunilor în 1211, acțiunile lui Arnaud-Amaury și Simon de Montfort îndepărtaseră din tabăra cruciată mai mulți nobili, printre care și Raymond de Toulouse, care a fost excomunicat din nou. Cruciații au reluat în martie atacul asupra Lastours și în martie Pierre-Roger s-a predat. El și cavalerii săi cei mai apropiați au fost spânzurați, iar câteva sute
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
sub conducerea lui Humbert de Beaujeu. Labécède a fost recucerit în 1227, iar Vareilles și Toulouse în 1228. Regina Blanche i-a oferit lui Raymond-fiul o înțelegere prin care îl recunoștea pe cel din urmă ca stăpân Toulousului în schimbul participării nobilului la lupta anti-cathară, a retrocedării proprietăților bisericești, a predării propriilor castele și a distrugerii fortificațiilor Toulouselui. Raymond a semnat înțelegerea la Meaux în aprilie 1229. El a fost arestat, biciuit și închis pentru o scurtă perioadă de timp, după care
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
cavaleri în armuri, au revoluționat tacticile militare ale infanteriei. Mișcarea Husită a căpătat un caracter revoluționar de îndată ce vestea execuției lui Jan Hus , ca urmare a condamnării lui de către Conciliul de la Konstanz (6 iulie 1415), a ajuns la Praga. Cavalerii și nobilii din Boemia și Moravia, care erau în favoarea reformei în biserică, au trimis, în 2 septembrie , Conciliului de la Konstanz un protest, așa-numitul "protestatio Bohemorum", prin care executarea lui Hus era condamnată în termeni dintre cei mai aspri. Atitudinea împăratului Sigismund
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
între husiți și mercenarii pe care regina Sofia (văduva regelui Wenceslaus și regent după moartea soțului ei) îi strânsese în grabă. După ce o bună parte a orașului a fost distrusă de lupte, a fost proclamat un armistițiu la 13 noiembrie. Nobilii, care deși erau favorabili cauzei husite, o sprijineau pe regină, au promis că aveau să acționeze ca mediatori pe lângă Sigismund, în vreme ce orășenii din Praga au fost de acord să redea forțelor regale castelul Vysehrad. Žižka, care dezaprobase acest aranjament, a
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
Korybut al Poloniei, nepotul regelui Vladislav II Iagello, a fost înscăunat regent al Boemiei. El fusese trimis aici de marele duce al Lituaniei, Vitold, care primise o cerere de la husiți să acepte coroana Boemiei. Autoritatea regentului a fost recunoscută de nobilii utraquiști, de praghezi și de taboriții moderați. Sigismund Korybut a rămas pentru puțin timp în fruntea Boemiei, fiind rechemat în Lituania, după o înțelegere între Vladislav II Iagello și Sigismund. După plecarea lui Sigismund Korybut a izbucnit războiul civil, taboriții
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
care a avut doi copii: Constans și Theodosiu. În 641, la moartea lui Heraclius, a devenit împărat împreună cu fratele său mai mic, Herakonas. El a dat mai mult de 2 milioane de solidi lui Valentinus Aršakuni, un adjutant al unui nobil important, ca să fie distribuiți soldaților, pentru a asigura fiului său tronul. După patru luni a murit de tuberculoză, lăsându-l pe Heraklonas unic împărat. La scurt timp, Constans, fiul său, a devenit împărat.
Constantin al III-lea (împărat) () [Corola-website/Science/306742_a_308071]
-
plecat din porturile din Aigues-Mortes și Marseille, cu corăbii care fuseseră construite special pentru expediție. Preparativele finaciare ale expeditiei s-au dovedit mai bune decât în cazul altor cruciade, fiind adunați aproximativ 1.500.000 livre. Cu toate acestea, mulți nobili care au participat la cruciadă au fost nevoiți să se împrumute cu bani, cruciada devenind pe ansamblu una extrem de costisitoare. Cruciații francezi au călătorit mai întâi în Cipru și au petrecut iarna pe insulă, negociind cu diferite puteri din răsărit
Cruciada a șaptea () [Corola-website/Science/306831_a_308160]
-
cel de-al doilea a avut loc în 1320. În 1249, Ludovic al IX-lea al Franței era plecat în cruciadă și fusese învins, luat prizonier și deținut în Cairo. Când știrea a ajuns în Franța în anul următor, atât nobilii cât și țăranii au fost puternic tulburați. Regele era foarte iubit în țara sa și era de neconceput ca un rege așa pios să fie învins de „necredincioși”. În nordul Franței s-a născut o mișcare de sprijin a țăranilor
Cruciada ciobanilor () [Corola-website/Science/306832_a_308161]
-
arestați și excomunicați. Ordinul reginei-mamă a fost îndeplinit fără mare greutate, ciobanii rătăcind fără o direcție anume prin nordul Franței. Le Maître a fost ucis într-o încăierare. Cruciada a părut mai degrabă o revoltă împotriva bisericii franceze și a nobililor, despre care ciobanii credeau că l-au abandonat pe Ludovic. Ciobanii nu aveau nici cea mai vagă idee despre ce s-a petrecut de fapt cu regele lor sau despre eforturile care trebuiau depuse pentru organizarea unei cruciade pentru salvarea
Cruciada ciobanilor () [Corola-website/Science/306832_a_308161]
-
Jaime cel Drept a jurat că-i va apăra pe supușii săi de religie mozaică. Mai întâi, ciobanilor le-a fost interzisă intrarea în regat, dar cum nu au putut fi împiedicați să înainteze, James i-a avertizat pe toți nobilii să protejeze evreii de pe fiefurile lor. Așa cum era de așteptat, ciobanii au atacat câteva comunități de evrei, la Montclus fiind uciși peste 300. Fiul lui Jaime cel Drept, Alfonso să instaureze ordinea. Cei găsiți vinovați de uciderea evreilor au fost
Cruciada ciobanilor () [Corola-website/Science/306832_a_308161]
-
(cunoscut în istoriografie și că Budai Nagy Antal, n. ? - d. 14 decembrie 1437, Cluj-Mănăștur) a fost un nobil maghiar din Comitatul Cluj, conducătorul Răscoalei țărănești de la Bobâlna din 1437. Se pare că familia sa a fost originară din localitatea Vechea (în Evul Mediu "Budathelke", "Buda", "Nagbuda et Obuda" etc.), județul Cluj, de unde vine și numele său. A trăit
Antal Budai () [Corola-website/Science/306969_a_308298]