3,544 matches
-
și simplu, așa s-au potrivit lucrurile. Și ceea ce m-a ajutat foarte mult au fost cunoștințele mele de limbi străine. Poate că dacă Global Finance ar fi căutat un actuar, aș fi urmat calea aceea. — În orice caz, suntem norocoși că ne putem bucura de experiența ta, spuse Gordon Campbell, care până acum nu prea deschisese gura. E un avantaj să avem pe cineva cu talente multiple. —O, sunt sigură că aveți deja astfel de oameni, zise ea repede. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Aidan și de Nieve, însă sfârșiseră destul de repede prin a o presa să se adune. Niciodată nu le spusese de inelul de logodnă din buzunarul lui Aidan, cel pe care nu îl mai primise. Știi, nu prea suntem o familie norocoasă când vine vorba de dragoste, observă Amelie. Pe mama o bântuie problemele cu tata. Pe tine cele cu Aidan... mica încurcătură cu Neil e colac peste pupăză. Iar noi! Ridică din umeri trist. Noi suntem la pachet 2-în-1. —Dumnezeule, sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Dar e de natură mai personală, de fapt. Nu prea ține de domeniul meu, observă Corr. —Mă mărit, îl anunță Nieve. —Felicitări. —Și mă gândesc să fac un contract prenupțial. —Aha. Corr dădu încet din cap. Înțeleg. Și cine-i norocosul? —Aidan. Era surprinsă de această întrebare. Corr îl întâlnise pe Aidan de mai multe ori. — Așadar... vrei contract prenupțial cu un tip cu care trăiești de cât timp - opt, nouă, zece ani? Nieve făcu o grimasă. —Știu, știu. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
el, măcar ar fi putut să vadă ce se petrecea afară. Se consolă cu gândul acesta până când ajunseră la etajul douăzeci și putu să iasă. Camera ei era superbă, cu o vedere spectaculoasă asupra portului și orașului. Sunt atât de norocoasă, își spuse uitându-se spre fâșia de apă, să am o slujbă care îmi permite să văd locuri ca acesta. Sunt o femeie de succes. M-am descurcat bine. Ce altceva mi-aș mai putea dori? Își făcu o ceașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Ce oale sparte? întrebă Nieve. Dacă apar probleme cu slujba aia a ta, zise Stephen. —Mai lasă-mă, i-o întoarse Nieve. Tu știi cel mai bine ce e aia să-ți meargă prost cu slujba. A fost cea mai norocoasă zi din viața mea când m-au concediat, spuse Stephen. Sigur că atunci nu gândeam așa. Dar dacă nu s-ar fi întâmplat, probabil că încă aș fi fost în fabrica aia și aș fi câștigat un sfert din cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de Aidan și că nu l-ai convins să fugă cu tine. Nici nu voiam. Și nici n-ar fi fugit, zise Darcey. E nebun după tine. Ai baftă. —Știu, ridică din umeri Nieve. Sigur că nu mă prea simt norocoasă chiar acum, cu toate câte mi s-au întâmplat, dar știu că sunt norocoasă că-l am. Aseară a fost fantastic... —E foarte mândru de tine, o întrerupse Darcey. Îți admiră energia. — Păi, oftă Nieve, nu prea știu câtă energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
voiam. Și nici n-ar fi fugit, zise Darcey. E nebun după tine. Ai baftă. —Știu, ridică din umeri Nieve. Sigur că nu mă prea simt norocoasă chiar acum, cu toate câte mi s-au întâmplat, dar știu că sunt norocoasă că-l am. Aseară a fost fantastic... —E foarte mândru de tine, o întrerupse Darcey. Îți admiră energia. — Păi, oftă Nieve, nu prea știu câtă energie mai am, la drept vorbind. Nimeni nu poate urca un munte de o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Să nu-ți pară rău că ești genul de om care știe ce contează în viață. Să nu-ți pară rău că ești tipul care mi-a rămas alături, deși am luat-o atât de razna în Irlanda! Sunt al naibii de norocoasă că te am pe tine, Aidan Clarke. Nu cred că te-am apreciat la adevărata valoare până acum. Ba sigur că da, zise el. —Ba nu. Credeam că eu sunt cea mai grozavă în relația asta pentru că făceam avere. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
bine măcar că o făcea cu cineva care avea un castel, se gândi Darcey, sorbindu-și ciocolata, urmărind fulgerele care sfâșiau văzduhul și ascultând tunetele care bubuiau ca niște mingi de bowling pe pistă. Se întreba dacă Minette se simțea mai norocoasă decât Martin în urma despărțirii lor. Tatăl lui Darcey încă se lupta să își repare căsnicia cu Clem, iar asta nu era deloc ușor. Oftă. Ce ușor era să ai un plan! Dar viața îți mai punea și piedici. Lucrurile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
problema e că m-am bucurat când am divorțat. Eram în culmea fericirii. Nu m-am gândit la tine un an întreg. Apoi am cunoscut-o pe Megan. Era o fată extraordinară, o femeie minunată - orice bărbat ar fi fost norocos să se poată însura cu ea. Am crezut că eu eram omul potrivit. Până când într-o zi m-am trezit și mi-am dat seama că mă înșelam. Că nu mă puteam căsători cu ea, pentru că nu se compara tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fost cea care ne-a făcut cunoștință. Johannes, fidel tipului pe care-l Întruchipa, și-a lovit călcâiele cu zgomot și și-a Înclinat scurt capul Înainte de a da mâna cu mine. — Felicitări, i-am zise. Ești un tip foarte norocos. Aș fi cerut-o chiar eu În căsătorie, numai că nu cred că arăt la fel de bine ca tine În uniformă. M-am uitat mai bine la uniforma lui: la buzunarul de la piept din partea stângă purta insigna de argint a SA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mahon; deschizându-se, aceasta dădu la iveală un valet cu fața pământie care se dădu la o parte În timp ce pășirăm peste prag și intrarăm În holul spațios de la intrare. Era un hol din acela care te făcea să te simți norocos și numai pentru faptul că ai fost lăsat să intri. Două scări identice, cu balustrade de un alb strălucitor, duceau către etajele superioare, iar de tavan era prins un candelabru mai mare decât un clopot de biserică și mai Împopoțonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o pălărie neagră cu boruri bretone Întoarse În sus de jur Împrejurul capului. — Bună dimineața, i-am răspuns cât de amabil am putut În mahmureala mea care semăna cu mieunatul jalnic al unui cotoi. Dumneavoastră trebuie să fiți secretara mea temporară. Eram norocos să fac rost de o femeie ca secretară, iar aceasta arăta pe jumătate acceptabil. — Frau Protze, se prezentă ea și dădu mâna cu mine. Sunt văduvă. Îmi pare rău, i-am zis descuind ușa biroului. Din ce parte a Bavariei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un pachet de Murattis, după care am Încasat cecul de la Six. Am pus jumătate din sumă În contul meu personal și m-am regalat cu un halat scump din mătase de la Wertheim’s În cinstea faptului că fusesem atât de norocos Încât mă pricopsisem cu un om cu așa dare de mână precum Six. Am mers apoi spre sud-vest, pe lângă gara din care tocmai pleca, pufăind și troncănind, un tren care se Îndrepta spre Podul Jannowitz, să-mi iau mașina, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de dragul meu. Pe bune, Bernie, serios. Acum piața de bijuterii e la pământ. Sunt mulți evrei care părăsesc Germania și care, pentru a-și finanța emigrarea, trebuie să-și vândă bijuteriile de familie. Cel puțin, ăia care sunt Îndeajuns de norocoși Încât să aibă ce vinde. Și, așa cum poți bănui, obțin prețuri foarte mici. Un arian și-ar permite să aștepte până când piața Își revine. Un evreu, nu. Tușind În reprize scurte, explozive, se mai uită o dată, lung, la fotografie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
m-ai pocnit? Cu o bucată de șină de tren? — Îmi pare rău, zise atacatorul meu, dar când am văzut că te duci spre sabia aia am hotărât să-ți Încetinesc nițel avântul. — Bănuiesc că ar trebui să mă consider norocos că nu ai hotărât să mă dobori, că altfel... Am dat din cap spre actele mele pe care le ținea În labele lui mari: — Se pare că tu știi cine-s eu. Te deranjează dacă-mi spui cine ești? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
auzit niciodată nici un nume. — Dar era ceva cu siguranță organizat. — O, da, era organizat. Mai mult de-atât, chiar a mers. Greviștii au dat Înapoi, nu? — Și tu ai mers la Închisoare. Am fost prins. N-am fost niciodată vreun norocos. Faptul că ai apărut tu e o dovadă. Mi-am scos portofelul și i-am pasat una de cincizeci. Deschise gura să-mi mulțumească. — Lasă asta, l-am oprit eu. M-am ridicat și m-am Îndreptat către ușă. Întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un prezervativ plin cu urzici, știu, dar e cam singurul lucru pe care-l pot prescrie care va Împiedica șanțurile astea de răni să se infecteze. Vocea lui era plină, sonoră, ca a unui actor de comedie. A adăugat: — Ești norocos. Pe tine pot să te repar. Aș vrea să pot spune același lucru și despre restul nenorociților ăștia. Din nefericire, și asta e tot ce se poate face cu un dispensar care a fost furat dintr-o bucătărie. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fină de la suprafața, provocând viscole puternice .Nu ninge prea mult deoarece e prea frig ca umiditatea să se evapore. Drepturile copilului Toma Diana, Tiriteu Denisa-Maria, S.A.M. Sirețel De multe ori stau și mă gândesc că sunt unul dintre copiii norocoși pentru că îi am pe părinți alături de mine. Ei au grijă să îmi asigure un trai decent și eu să nu am grija zilei de mâine. Spun că sunt un copil fericit pentru că am văzut multe cazuri de copii exploatați, copii
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
și sufletul care vrea să se cunoască prin scris. În acest sens, el este o sursă de energie nesfârșită. Dacă reușești să ai câteva momente de trăire în ființă, de timp vertical, pe zi, te poți considera bogat și extrem de norocos - ai accesat o resursă infinită, ai intrat în contact cu eternitatea. Shams al Tabrizi, dervișul care a fost maestrul lui Rumi, unul dintre cei mai mari poeți ai lumii, numește asta „am un Alif“ - adică un moment cu Dumnezeu. În
Să ai un Alif. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1768]
-
vorbi despre deșertăciune ar fi avut în altarele de piatră putrezite sub liane și în templele abrutizate de junglă! Acum, ei nu mai au ce căuta în Palenque. Ruinele nu mai sunt o tribună potrivită pentru ideile lor. Mă consider norocos. Puteam nimeri aici într-o zi ploioasă, când ploaia ar fi domnit peste pietre, cum a vrut s-o facă jungla. Ce mi-ar fi spus Palenque atunci? Nu știu. În schimb, azi lucrurile au un limbaj vital. Acești arbori
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ajuns să iei tramvaiul ca să întîlnești la marginea orașului cele trei celebre piramide, în Mexic ruine fascinante se găsesc la sute și mii de kilometri depărtare de capitală, în plină junglă, retrase de febra marilor orașe. Fără îndoială, am fost norocoși. Îndeobște, orice străin cât de cât interesat de cultură și sosit în Mexic face un drum la Teotihuacan, urcă pe Piramida Soarelui, eventual și pe Piramida Lunei, și pleacă. Dar câți ajung să vadă piramidele de la Palenque, de la Uxmal sau
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
la sută, pe copiii lor. Pentru că, deși prezentă, uneori plecam. Uneori știe ce fac atunci când scriu, uneori îi și citesc, alteori nu. Mai degrabă nu. Deși prezentă, uneori plec, într-adevăr, fără să fiu vreodată cu adevărat absentă. Sunt o norocoasă, pot să scriu pe colțul mesei, nu am nevoie de un spațiu anume, de condiții speciale, de un atelier, nu sunt actriță, pictoriță, totul se poate întâmpla simplu, chiar și în aceeași cameră cu el. Au fost în toți anii
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
puțin despre cum ar fi trebuit să aibă talia, dar, ca de obicei, în ceea ce privește veștile proaste, ea fusese ultima care aflase. Abia la cincisprezece ani a făcut șocanta descoperire, când prietena ei cea mai bună, Clodagh, oftase: „Ești atât de norocoasă că nu ai talie. A mea e micuță și îmi face fundul să arate mai mare“. În timp ce orice altă fată de pe strada ei și-a petrecut adolescența în fața oglinzii, întrebându-se dacă unul dintre sâni este mai mare decât celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Dar, în eventualitatea că ar putea părea prea ștearsă, a luat cu ea poșeta ei preferată din piele de ponei, în contraste de alb și negru. Apoi a frecat statueta lui Buddha care îi purta noroc, și-a strecurat piatra norocoasă în buzunar și s-a uitat cu regret la pălăria ei roșie norocoasă. Dar cât de norocosă putea fi o pălărie imensă și roșie la un interviu de angajare? Oricum, nu avea nevoie de ea - horoscopul spunea că va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]