4,526 matches
-
ca și cum el ar fi fost vinovat de vremea proastă. — Credeți că o să mai țină mult ? — Da, doamnă, o să ne plouă tot weekendul. După ce doamna Bordaz dispăru în lift, gardianul șterse cu grijă toți stropii de apă și toate urmele de noroi făcute de Pexy. se spălă apoi din nou pe mîini, uitînd însă de data aceasta să deschidă robinetul în mod moderat, astfel încît să economisească apa. aversiunea trezită în el împotriva paradisurilor fiscale îl făcură practic să uite că în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
primească evanghelia, ci lumii reale, în complexitatea și ambiguitatea ei, lume ce trebuie să fie însuflețită și readusă la frumusețea ei originală prin evanghelie. Suntem mereu ispitiți să dăm deoparte evanghelia întrupării. Întrupându-se și asumând complexitatea umanității noastre în noroiul Iordanului, Cristos Domnul - homo certior et verior, după cum spunea Tertulian - se obișnuiește cu orice mediu uman pentru a-l mântui și nu condiționează darul mântuirii de un anumit tip de situație umană. Noutatea, «scandalul» (Lc 7,23) pe care l-
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de grâu, erau acum numai niște întinse miriști G. Călinescu isprăvite spre orizont, din care se ridica un bâzâit formidabil, fără oprire, de cosași, vărsați în atâta cantitate pe câmp, încît, la trecerea trăsurii, săreau ca niște stropi mărunți de noroi. Otilia prinse unul chiar pe rochia ei, dar, când vru să pună mâna pe insecta de culoarea paiului putred, rămase numai cu un picior minuscul între degete. Când brișca trecea printre semănăturile de porumb, zarea era astupată cu desăvârșire. Nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sări deodată, lovindu-se de un mal, căzu într-o albie și se ridică iar pe câmp. Dăduse de pârâu. Nu era decât o șerpuire de șanț mai îngust sau mai lat, în care prezența apei era dovedită doar de noroiul gros mai peste tot și de mici băltoace verzui. Un miros de lintiță trăda un ochi de apă cu broaște. - A secat de tot pârâul, observă moșierul, nu vine maredecît când plouă mult și se umflă apele. - Atunci, de unde scoate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prelung, ca și când cercul orizontului s-ar fi umplut de hoarde. Și, într-adevăr, un fum înecăcios începu să se ridice în zare, și aerul răsuna de niște răcnete neidentificabile. - Ce este? se sperie Otilia. - Nimic, nimic! o liniști Pascalopol. Un noroi negru, gros părea că se rostogolește moale dinspre zare spre trăsură, un noroi cald, care fierbe și plesnește, făcând să se miște domol suprafața lui. Bucăți din această lavă pătă câmpul pe ici, pe colo, adunîndu-se spre centrul invaziei. Strigătele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un fum înecăcios începu să se ridice în zare, și aerul răsuna de niște răcnete neidentificabile. - Ce este? se sperie Otilia. - Nimic, nimic! o liniști Pascalopol. Un noroi negru, gros părea că se rostogolește moale dinspre zare spre trăsură, un noroi cald, care fierbe și plesnește, făcând să se miște domol suprafața lui. Bucăți din această lavă pătă câmpul pe ici, pe colo, adunîndu-se spre centrul invaziei. Strigătele guturale sugrumate crescură în val, și noroiul începu să se prăvale mai cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
moale dinspre zare spre trăsură, un noroi cald, care fierbe și plesnește, făcând să se miște domol suprafața lui. Bucăți din această lavă pătă câmpul pe ici, pe colo, adunîndu-se spre centrul invaziei. Strigătele guturale sugrumate crescură în val, și noroiul începu să se prăvale mai cu putere, zguduind pământul. - Sunt bivolii, zise Pascalopol, și opri brișca lângă marginea drumului. Cum Otilia se îngrijora, o asigură: Nu fac nici un rău. Colbul crescu ca o furtună și înnegri totul, în inima lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
glas se auzi ca de pe lumea cealaltă: - Aici suntem, boierule. În curând, printre bivolii mai risipiți dinspre margine, se ivi călare, cu un băț în mână, un om aproape gol, cu pielea tot așa de neagră și de mânjită de noroi uscat ca și a bivolilor. Degetele picioarelor atârnând fără scări erau îmbrăcate într-o coajă de tină. Noroiul în care intrase i se lipise în țurțuri de perii fluierelor. Sudoarea, îngroșată cu colb, îi brobona fruntea adăpostită sub o pălărie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se ivi călare, cu un băț în mână, un om aproape gol, cu pielea tot așa de neagră și de mânjită de noroi uscat ca și a bivolilor. Degetele picioarelor atârnând fără scări erau îmbrăcate într-o coajă de tină. Noroiul în care intrase i se lipise în țurțuri de perii fluierelor. Sudoarea, îngroșată cu colb, îi brobona fruntea adăpostită sub o pălărie mică, ardelenească, foarte unsuroasă, și semănând cu tichia lui Mercur. Părea Hermes însuși, rătăcit prin nămoluri, cu caduceul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un furt total agravat cu paralizie integrală și eternă. O mai mare pedeapsă decât să vezi asta și să nu poți face nimic nu i se părea că poate fi. Noaptea visa că vrea să fugă, dar e ținut în loc de noroaie vâscoase sau de o stranie înțepenire a membrelor inferioare, ori visa că se ceartă cu Aglae și cu copiii ei. Visa că hoți îi legau picioarele cu frânghie, că pica de sus cu capul în jos. Mai des visa gândaci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de sus creștetele heruvimilor, tartorii cei grei încălecaseră scaunele și-și încurajau favoritul cu tropăituri putrede, ce bufneau prin plușul draperiilor. 20 DANIEL BĂNULESCU dați într-una dintre controversele lor. Stropiți, pe coastele înecate în grosime, de stropi ascuțiți de noroi. - ...Scîrț! Dacă bagă naiba coada să pretinzi alceva, te pleznesc!... Sănătății mele - aerul de vulgaritate nesfârșită pe care-l degajă poezia Generației '80 - îi pune piedică. Nu-i pică bine la stomac. Îi mută nările. Îi dăunează. Nu apleacă oarecine
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prin bisericuțe și cimitire. - Haide! îl înhăță deșiratul pe negricios. Și înșfăcîndu-i, cu ambele mâini, guma baschetului, îl remorcă, scoțîndu-l pe spate dintre pereții foșnitori ai vizuinii, pe o alee, unde îi eliberă talpa încărcată cu fire de iarbă, pietricele, noroi. Nu înainte ca, slujindu-se de ea, să-l răsucească pe posesor, cu chipul către clădirea Casei de Cultură. - Stai, bă, că nu ți le-am mâncat eu, protesta cu veselie negriciosul... Șezi, bă, potolit că nu pun eu gura
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cojească varul de pe pereți. Și... să clănțăne tăblăriile de pe tramvaie... Acum, mare belitorule de energii!... Abia atunci va auzi și cel de-al cincilea rege al orașului București că i se strigă: - Pîști, hoarcă!... Acu-i momentul să le iei noroiul de pe glande! I-am amorțit pe ăștia, de ne țineau damigenele ascunse!... Acuma, mare Chiose și fă-i de intervenție chirurgicală!... Ciumpănește- i tu cu cuțitul și ferchezuiește-i, de doar să le azvârle groparii pământ pe coșciug!... ...Închipuiți-vă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
te arunci în cap de-acolo era ca și cum ai fi încercat să-ți iei viața, folosindu-te de o pereche de șosete. Șosetele puteau să nu fie îndeajuns de murdare, nu te-ar fi asfixiat, iar dacă totuși dânsele și noroiul dâmbovițean și-ar fi dat, o clipă, mâna pentru a-ți rezolva dezagrementul, era lesne de știut că o asemenea moarte era plictisitoare, era cîh, nu era șic. Te-ai fi dus și tu să te distrezi, să-ți frângi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
abandonînd-o înaintea capului falsului preot, care nu ostenea nici să pârțâie din buze, nici să profereze ocări împotriva Numelui Preasfânt. Observând, mai apoi, că aleasa mânecii sale era Gabriela P. Mocanu. Învăluind-o pe Gabriela într-un tambur gros de noroi, și pornind, astfel, cu ea, scăldat în strigătele ei de durere, către capătul labirintului de cămăruțe și coridoare. Acolo unde Genel, după ce încălcase o oră și jumătate o hotărâre de guvern, ținând, mult peste ora 22, braseria restaurantului Mărul de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ghete. Nugăsi măsura la început. Avea labele noduroase și late. Cizmarul a scotocit tot magazinul până să-i brodească o pereche. Îl cam țineau, dar la umblătură, spunea, se mai lasă! Au plecat apoi spre Cuțarida, încărcați de pachete, prin noroiul drumului. Seara, Stere și-a numărat restul. Cheltuise bani mulți și socoti cât timp îi trebuia că să-i pună la loc. - O să-i scot eu, se mângâiase singur, nu mă fac pe mine niște amărâți de creițari, eu îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
hoți bătrâni toți, duși pe la pușcării. Tăiaseră sare la viața lor și luaseră oameni în cuțit. Lumina apusului se stingea în apa bălții. Flăcările ușoare, roșcate ' ale focului jucau în unda ei verde. Spre margini, acolo unde rămânea numai un noroi pierdut, subțire, cu o iarbă deasă și întunecată, fiartă în dogorile verii, alunecau într-o parte și-o alta cutii de tablă ruginite, scufundate în clisa vânătă. Peste capul lor trecură muștele, o pânză de bîzani, albaștri și grași cât
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gard, spre rampă. Voia să simtă de acolo, de sus, mirosul nopții de primăvară. Își descheie nasturele de la gât al cămășii și vântul șovăitor i se strecură pe piele, învăluindu-l, rece ca o apă. Pașii i se înfundau în noroiul gros, scotea greu bocancii, dar mergea mai departe, ferindu-se de lumina focurilor. I se făcu dor de ai lui, de părinții morți, de casa de la țară, de unde plecase de la doisprezece ani prin străini. Simțise pe rând, în seara aceea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
câinii pripășiți la picioarele cârciumarului și strângea masa. Stere se mai închina o dată, de mulțumire, apoi deschidea ușile cele noi ale prăvăliei. Clopoțelul de deasupra se smucea timp îndelungat, sunând fără rost. Ea se apuca să măture dușumelele, murdare de noroiul adus pe tălpile clienților. De afară venea aerul plin de miresme al maidanului. Bărbatul aștepta nemișcat în prag. Se odihnea privindu-și curtea largă. Zilele treceau repede. Lina nu băga de seamă. Și n-ar fi băgat de seamă cum
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
niște degete rășchirate. Numai spre groapă nu se îndesa nimeni. Deasupra gurii ei largi, căscate, plutea un abur greu, alb. Drumul camioanelor se schimbase, trecea peste maidan, făcea un ocol spre curtea lui Stere și se întorcea la Tarapana. Toamna noroaiele se întindeau peste tot. Pământul era numai o clisă galbenă. Oamenii își cumpărau cizme și înjurau, abia înotînd în șanțurile alunecoase. Mai veniseră și alți oameni în Cuțarida. Întâi un sifonar, care avea camion și două cârlane de iepe, om
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe la alții, de are barbă de câlți, e adevărat? -Care? - Moș Crăciun, de e și-n cartea de citire... Muierea se încruntă. - Fugi de-acilea! Numai la ăi bogați nimerește! Ce să caute la noi? Și-ar pierde cizmele prin noroaie! - Copiii spun că dacă lași ghetele la ușă, dimineața le găsești pline cu jucării... Femeia oftă. Obrazul îi era supt și rece. În odăi se simțea frigul de afară. Era ostenită. Ar fi vrut să se culce lângă bărbatul care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de vin vechi, pus deoparte de bărbat pentru prieteni buni. S-a dezlegat limba părintelui. A început să povestească din tinerețele sale. Era de la țară, învățase prin școli, luase o preoteasă cu stare. Femeia îl făcuse om. -La scos din noroaie și sărăcie. A umblat pe la Mitropolie, pe la cei mari, că și preoția avea rangurile ei. Îi dăduseră parohia asta. Venise, n-avea ce face. Era mulțumit că cel puțin slujea într-o biserică nouă și frumoasă. Mai trebuia să-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
înșelat. Cădeau în zi de târg, să-i pască pe țărani. Erau îmbrăcați amândoi în șube de miel, cu căciulile așezate pe ochi până în vârful nasului și bocanci grei în picioare, toate ciordite de la negustorii de pe Grivița. Era ger, și noroaie de te-ngropai. Ocoleau târgul plin de căruțe. Tîrlanii, băuți, târguiau ulcele, cojoace și țoale. Lipăiau prin zloată cu opincile lor de porc, se tocmeau, intrau în circiumă; bani la ei, berechet. 154 Gheorghe scotea un sac de sub șubă, plin
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ulcele, cojoace și țoale. Lipăiau prin zloată cu opincile lor de porc, se tocmeau, intrau în circiumă; bani la ei, berechet. 154 Gheorghe scotea un sac de sub șubă, plin cu cărămidă pisată mărunt, pregătit anume pentru asta. Îl trântea în noroi, la picioare și se apuca să strige: - Apropie-te, neamule! Praf pentru pureci! Omoară lighioanele, nu te mai scarpini! Ce te uiți, nea Ioane? E bun și pentru păduchii de lemn! Cumpără, vere Marine, să dormi liniștit. Ia praful de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fundele, gătită, mă rog, se numea c-a venit primăvara. Dar asta însemna că iar n-o să doarmă destul, că începea hîrțuiala. La patru, când se întorcea, după ce dădea socoteala jupânului, trebuia să spele căruța, să-i curețe arcurile de noroi, lasă țesălatul calului, maturatul grajdului și altele; ieșea sufletul din el. Numai că se obișnuise. La cinci de dimineață, pornea cu căruța plină pe poarta brutăriei. Jupânul îi număra cornurile și pituștile de doi lei. La coada căruței, lăsa trei sute
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]