6,770 matches
-
Citește mai mult William Shakespeare-trad. adapt.-Ce grele-mi sunt picioarele-mi pe drumcând știu că mă îndepărtez de tinemile las în urmă și gându-mi-scrumce mă apasă, în inimă lăsându-mi doar suspineMă poartă-un animal în spate, eu însumi, obosit și tristi-apăs cu ale mele sentimente-albastrecrupa-i curbată, genunchii înmuiați în glodul istștiind că la galop nu-l vreau spre astreNici de-l provoc rănindu-l cu-al meu pintennu-l pot mișca cu furia-mi degrabăcu-n icnet îmi răspunde, și e
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
despre respectivul individ că este un pervers sexual, un gerontofil sadea. Ei bine, sunt cazuri în care v-ați înșela în modul cel mai gratuit. Despre un asemenea caz vreau să vă povestesc eu. Remus Fabian venea de la serviciu. Destul de obosit, de stresat, dar plin de optimism gândindu-se la ceaiul de eucalipt fierbinte pe care îl va bea înainte de masă, în fața televizorului, ascultând știrile sau vizionând un film de ... Citește mai mult MOTTO :„Extras din D.E.X. :GERONTOFILIE, substantiv feminin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
despre respectivul individ că este un pervers sexual, un gerontofil sadea.Ei bine, sunt cazuri în care v-ați înșela în modul cel mai gratuit.Despre un asemenea caz vreau să vă povestesc eu.******************************* Remus Fabian venea de la serviciu.Destul de obosit, de stresat, dar plin de optimism gândindu-se la ceaiul de eucalipt fierbinte pe care îl va bea înainte de masă, în fața televizorului, ascultând știrile sau vizionând un film de ... XXVIII. COLIVIA CU GRATII DE OȚEL (SAU MIREASA AFURISITĂ DE URSITOARE
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
clipă de mișcarea nemiloasă a vremii, care se substituie dinamismului imediat al vieții. Nu mai trăiești în timp, ci cu el, paralel lui.” ( Emil Cioran ) Reîncarnarea nu este o poveste. ESTE O REALITATE. - Tovarășu’ Fabian ! Încăperea era ticsită cu indivizi obosiți și plictisiți, transpirați, cu fețe care emanau suprasaturație și nerăbdare. - Da, eu sunt ! Aici ... Cea care îi strigă numele era genul de secretară acră, aflată undeva între două vârste, grăsuță, accesibilă numai pentru șeful ei, firește. - Tovarășu’ redactor-șef vă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
clipă de mișcarea nemiloasă a vremii, care se substituie dinamismului imediat al vieții.Nu mai trăiești în timp, ci cu el, paralel lui.”( Emil Cioran )Reîncarnarea nu este o poveste.ESTE O REALITATE.****************************** - Tovarășu’ Fabian ! Încăperea era ticsită cu indivizi obosiți și plictisiți, transpirați, cu fețe care emanau suprasaturație și nerăbdare.- Da, eu sunt ! Aici ...Cea care îi strigă numele era genul de secretară acră, aflată undeva între două vârste, grăsuță, accesibilă numai pentru șeful ei, firește.- Tovarășu’ redactor-șef vă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
lumina. Îl depun la răcoare departe de lume și toropeli înșelătoare în insula mea cu palmieri cu nopți răcoroase, si cântec de greieri. Mi- e teamă să te iau cu mine chiar și pe tine. Se lasă noaptea peste pleoapele obosite dar se deschid altele, vioaie, tivite cu gânduri aduse de val de mare... Referință Bibliografica: INSULA / Dania Badea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2022, Anul VI, 14 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dania Badea : Toate Drepturile Rezervate
INSULA de DANIA BADEA în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380843_a_382172]
-
Dumnezeu, Ci unsprezece îngeri. Raluca a purtat pruncul în pântece după a Domnului Lege, Care pe toate le-a creat în șase zile, dar cât dura ziua ? Nu se știe și nimeni nici azi nu poate calcula. Dacă Dumnezeu, nu obosit, s-a odihnit în ziua a șaptea, Eminescu a ușurat-o pe „dulcea mamă„ ca al șaptelea copil. Sărbătoare ! Zi de odihnă. Binecuvântat cu har divin s-a desprins din tină Și s-a proiectat pe bolta infinitului cer Între
CEVA DESPRE EMINESCU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380857_a_382186]
-
că acolo, mă aștepta romantic la ușa casei ei, chiar ea, iubita mea! Am sunat-o pe la ora zece: - Mă apropii iubito, vin în viteză: E cam târziu, poate că ar fi mai bine să te culci, ești și tu obosită așteptându-mă. Ce zici? - Sunt obosită dragul meu, mi-a răspuns ea cu o voce stinsă, schimbată și abia perceptibilă. - Ești Okay? Am întrebat-o, puțin neliniștit! - Sunt Okay dragule, vino că te aștept: Ai grijă de tine, te sărut
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
ușa casei ei, chiar ea, iubita mea! Am sunat-o pe la ora zece: - Mă apropii iubito, vin în viteză: E cam târziu, poate că ar fi mai bine să te culci, ești și tu obosită așteptându-mă. Ce zici? - Sunt obosită dragul meu, mi-a răspuns ea cu o voce stinsă, schimbată și abia perceptibilă. - Ești Okay? Am întrebat-o, puțin neliniștit! - Sunt Okay dragule, vino că te aștept: Ai grijă de tine, te sărut mult! - Okay, draga mea, sunt tot
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
pare că,ne-a fost luat...din ceea ce-am primit! Haideți să dăm atunci în judecată, "moartea ", Care ,să pună capăt vieții noastre,a venit! Ne facem planuri și ne amăgim cu vise, Trecem prin viață,plini griji și obosiți! Uitând că-n cer,este Hristos,cu brațele deschise: "Veniți la Mine ,cei împovărați și osteniți!" Suntem bolnavi,cuprinși de patimi și orbire, Locașul sufletelor,nu ... Citește mai mult Trăim,mereu grăbiți,mereu pe fugă,Dar ce-a trecut fără
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
pare că,ne-a fost luat...din ceea ce-am primit!Haideți să dăm atunci în judecată, "moartea ",Care ,să pună capăt vieții noastre,a venit! Ne facem planuri și ne amăgim cu vise, Trecem prin viață,plini griji și obosiți! Uitând că-n cer,este Hristos,cu brațele deschise:"Veniți la Mine ,cei împovărați și osteniți!" Suntem bolnavi,cuprinși de patimi și orbire,Locașul sufletelor,nu ... V. LA MULȚI ANI EDUARD!, de Constantin Ursu , publicat în Ediția nr. 2312 din
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
Merg prin parc și îi privesc,Cum se plimbă și vorbesc.Unii stau și doar gândesc,Alții aleargă sau glumesc.Unii râd, iar alții plâng,Unii-s tineri, iar alții bătrâni.Unii-s sprinteni merg grăbit,Alții-ncet că-s obosiți.Cei mai tineri sunt grăbiți,Cei bătrâni sunt obosiți.Unii zâmbetul își poartă,Fericiți de a lor soartă.Alții-s încruntați și triști, Se vede că au și plâns.Că viața le este grea,Nu-și găsesc soluția,Ca să meargă
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
foarte rar altora să m-ajute - Și regret și acum, dar regretele-s mute... În continuare, poetul filozofează pe marginea trecerii timpului: Se mai petrece încă un an din veac, Parcă aud cum i se stinge clipa - Abia mai mișcă obosit aripa, Învins de boala vremii fără leac. (Numărătorii de secunde) Context în care, Nicolaie Dincă se cercetează și pe sine, în ipostaza de actor (și încă un actor înnăscut, cu priză la textul dramatic și la public: Traiectorii de cometă
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
am mai băut vreodată prin altă parte. Iar seara când aduceam vitele acasă, de regulă eram așa de ghiftuiți că nu prea mai puteam mânca ce ne puneau părinții în farfurii și mai întotdeauna, ne plângeam că suntem atât de obosiți încât nici să mâncăm nu mai putem. Dragi prieteni, sunt sigur că fiecare are amintiri adnate din anii care s-au scurs, unele mai frumoase, altele mai puțin frumoase dar adunate la un loc constituie albumul personal de amintiri. Tot
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
Ofelia, o angajată la Primărie și o persoană foarte bine cunoscută pe aici: N-o cunoști? - Nu, domnule Ofițer, eu tocmai am sosit din California și am să-i transmit ceva de la un prieten din Hayward, i-am răspuns eu obosit, de parcă toate relele din lumea asta, mi se spărseseră mie în cap, în noaptea aceea! - Ai unde să dormi? Dacă vrei, poți să te odihnești câteva ore la noi la secție, ce zici? - Nu mulțumesc domnule Ofițer, am destul loc
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
minute mai târziu, robotul GPS-ului îmi spunea: „Ai ajuns la destinație!”. Bucuros, parcă trezit din altă lume, i-am răspuns aparatului: - Mulțumesc amice! Trecuse o săptămână de când am plecat și iată-mă înapoi, în miez de noapte, frânt de obosit, dezamăgit, flămând și nu prea mândru de isprava mea! Trecând prin parcarea prost luminată, am observat că din grămada de obiecte pe care le lăsasem la plecare, nu mai era nimic: Fuseseră acolo lucruri bune, iar acum îmi părea rău
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
de neliniște și stres, în fiecare zi. Era și normal pentru că a divorța nu este ușor. Nici nopțile nu-mi erau liniștite. Aveam insomnii, mă trezeam singur în pat în miezul nopții și mă sculam de multe ori dimineața, mai obosit decât mă culcam. Cafeaua era cea care mă ținea în formă cât de cât, dar ajunsesem să beau prea multă și din această cauză somnul nu se mai lipea de mine. Am avut multe nopți albe și toate acestea începeau
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]
-
știe, poate că singurătatea mea avea să ia sfârșit. Ziua respectivă a trecut repede, cu alte două transporturi escortate de mine, fără nici un incident, iar pe la ora șapte seara, după mai mult de douăsprezece ore de lucru, eram deja acasă, obosit, dar dornic să încep imediat o conversație cu femeia din ziar. Mi-am parcat mașina și am intrat grăbit în apartament: Trântit pe un fotoliu, am încercat să-mi fac un plan pentru conversația pe care urma să o am
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]
-
spovedesc. Da´dacă avem vreun accident și mor neîmpăcat? Și ultimul, mă tem că m-aș face de rușine. Ești așa de faină, că m-ar omorî emoția. Am și uitat de când n-am mai făcut-o! Căpitanul a revenit obosit. -Secetă mare, murmură el îngrijorat. Se făcea seară. Au început toți să cânte „Cu barca pe valuri...” După o dușcă de whisky, marinarul i-a cerut lui Emil: -Ia cântă-ne, Emile, chestia aia a voastră cu pușca și cureaua
TREI ÎNTR-O ARCĂ, PLUS COCOŞUL de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380983_a_382312]
-
țărmurile cotropite de gheață rămân pentru o vreme, sub ocupație. Cuptoarele adâncului intră în funcțiune la capacitate maximă, alimentate cu focul ascuns în inima Terrei. Fuioare gigantice de aburi fierbinți se ridică tăcute din bezna nopții, adormind arcașii tot mai obosiți, care-și abandonează săgețile ascuțite pe nisipul viclean al plajei, ce le îngroapă cu strășnicie în cele mai tainice ascunzători. Iarna pierde teren și domnia ei are zilele numărate. Crăiasa cea mândră și aprigă a Zăpezii, se opune cu toate
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]
-
Articolele Autorului Nu de puține ori căutăm refugiul propriului suflet în libertatea minții, a leagănului zborului propriilor gânduri spre infinit... Ființa ne devine precum o bancă așezată în mijlocul întinderii pustii ce se deschide către orizonturile nesfârșite dimprejur, pe care aripile obosite ale sufletului poposesc, odihnindu-se, extrăgându-și esența propriei liniști, din tăcerea absolută... Valul de speranțe ce inundă marginile abrupte ale propriilor simțiri adeseori alină cu mângâierea stropilor săi, suavi, ca de ploaie de vară, și revigoranți îndelung, netezimea catifelată
ÎN TĂCERE, PRIN ANTICAMERA TIMPULUI APROPIAT de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374329_a_375658]
-
MOFTURI LA MANCARE Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Mofturi la mâncare A doua zi, după ce Ionuț se trezi foarte târziu, când soarele se îndrepta spre amiază, - iar bunica, știindu-l obosit, îl lăsă să doarmă cât încăpea în el, - începură necazurile. Bunica îl aștepta încă devreme cu mâncarea pusă în farfurii pe masă - niște pâinică de cuptor, unt, bucăți de caș de casă, două ochiuri rumenite, o cană călduță cu lapte
MOFTURI LA MANCARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374321_a_375650]
-
nu vină acasă, să economisească banii. Cu cei câțiva bănuți, dați de mamă-sa, în buzunar a plecat în oraș cu gândul de a-l cuceri, era la fel de determinat ca și cel mai mare nabab. Privea cu superioritate la oamenii obosiți și zoriți cu care se întâlnea, toți se grăbeau, toți aveau o țintă precisă, unii mergeau la serviciu, alții să facă cumpărături, apoi, să-și hrănească familia. Doar el, Mihai, nu avea nicio treabă, era liber să se ducă unde
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374332_a_375661]
-
a fi mai rău / Decât un ins ce pare a te cunoaște (Singur printre oameni). Teama de marea trecere este și ea prezentă: În templu negustorii își mai întind taraba, / Mai drămuiesc iubirea în clipă sau în an, / Cu suflet obosit și gol te miră graba / Prin care lângă râu luntrașul vrea un ban (Septuagenar). O criză generală domnește-n univers, unde josnicia înghite totul, unde muzele nu mai cântă, unde lideri adevărați nu mai există: o spune metaforic, într-un
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
cosmice (Geneză, În umbra timpului, Geometrii bolnave, Ca Ianus, Fugar, Ca sacerdot): Mă scald ades în apa cerului, curată / Și mă-ncălzește lumina sorilor, pe rând, / Hrănit cu raza albastră diafan filtrată / Mister prin nebuloase fluturând. // Îmi sprijin iarăși tâmpla obosită / Pe esplanada grandioasă a amurgului solar, / Mă risipesc străin prin galaxia-nvârtejită / Restituit în univers ca praf stelar (Geneză). Solilocviile erosului pierdut O amarnică tristețe însoțește de multă vreme pașii poetului. Ea este generată de imposibila, dar mereu așteptata reîntâlnire cu
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]