4,884 matches
-
parte ban cu ban, spunea el, ca să aibă la bătrânețe!... Mama se amuza foarte tare de ceea ce domnul Brumă înțelegea prin bătrânețe. Când ajunge omul să fie bătrân cu adevărat? Școala de arte și meserii Încerc să-mi imaginez, suprem omagiu, încăperile în care a locuit ca fetișcană, de pildă pe vremea când frecventa școala de arte și meserii, unde învăța broderia, dar se ocupa, așa cum rezultă din povestirile ei, și de desen cărbune, acuarelă, creioane colorate. Nu mai mult. Fiindcă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și filozofice care au fertilizat cultura europeană din antichitate până azi. Suntem convinși că ambele lucrări vor incita interesul studioșilor contemporani și vor constitui o superioară pledoarie pentru consolidarea filologiei clasice în țara noastră. Reprezintă, în cele din urmă, un omagiu adus marilor scriitori latini și, totodată, un dar făcut oamenilor de cultură români. MARCUS TULLIUS CICERO Somnivm Scipionis / Visul lui Scipio Introducere, traducere și note de Traian Diaconescu Cuprins Preliminarii / 13 Somnivm Scipionis / 16 Visul lui Scipio / 17 Note la
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
cu inevitabile lacune, valorificând cuvinte de origine dacă (sâmbure, gheară, curpăn, năpârcă, a anina, pârâu, mal, sterp, aprig, balaur, mistreț, burtă, mânz, aidoma, gard, șopârlă, vatră, scrum, baltă, grumaz, gușă etc.), alcătuiește, utilizând preponderent termeni din această categorie, un indirect omagiu închinat dacismului și, totodată, un avertisment: Te bucură, moșule, baciule, de zestrea bordeiului, / brazii, gorunii, păstrează-i ca brâie de viscol..., fiindcă, oricum, ajungem, suntem / pe marginea genunii. Un vădit atașament față de strămoși, față de pământul natal, față de tot ce constituie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ea, cel puțin pentru cei în stare să revină la calea de care s-au îndepărtat, cu sau fără voia lor, este natura, amintind de cea a începuturilor, acolo unde fiecare parte componentă a Creației nu încetează să-și înalțe omagiul către Creator: Păsări, albine, greieri - / cu har psalmodiază. / Aripile lor - vii evantaie - / amestecând miresme, fiindcă e un univers traversat de înger, Nevăzut, dar real. Contemplarea celei mai curate și mai aproape de sacru părți a lumii, natura în octombrie, ea însăși
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pahare e umbră. Se poate remarca, așadar, așa cum arătam la început, suprapunerea a două arte poetice, a lui Cristian Popescu și a autorului poemului, Gavriil Pinte, cel care aderă la prima cu toată convingerea, în primul rând în semn de omagiu față de poetul a cărui viață și artă l-au marcat pentru totdeauna și căruia, prin gestul realizării acestui poem dramatic i-a împlinit, postmortem, un vis, plimbându-i prin lume cu tramvaiul opera și stirpea. Peregrin printre amintiri, în 101
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
votarea secularizării. Din toate părțile soseau scrisori de mulțumire, felicitări. Aveau loc numeroase serbări în cinstea importantului eveniment. Cu acest prilej se bătu și o medalie comemorativă, în 700 de exemplare, plus două de aur pentru domn, în semn de omagiu (una era pentru Elena Cuza). O delegație a Adunării merse să-i mulțumească. Secularizarea mai are meritul de a fi oprit înstrăinarea unor importante documente și valori artistice întrucât mănăstirile dețineau încă o mulțime de obiecte de mare valoare (icoane
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Permiteți să pun vestonul sub...Mamă asta-i ca-n filme. P.1. Costică!!!! Legitemeaz-o! P.2. S-o...Ai o șampanie de la mine. Cetățeancă, sunt serg. major necăsătorit Lambă Costel de la Poliția Rutieră. Vă rog prezentați, pardon, vă prezint omagiile mele și o carte de vizită. ăștia micii sunt... A. Piticii. P.2. Aha. La ce echipă joacă? A La echipa specială a Moșului. P.2. Dumneata, sunt convins, pre parfumată domnișoară că n-ai nici în clin, nici...Ești
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
spiritual cunoscut, cu nume din lumea scriitoricească a Iașiului, aducând la lumină episoade pierdute în anonimatul relațiilor interumane. De subliniat excelenta idee de tratare a subiectului: o mare dramă în tangență cu realitatea de după... Cartea, cred, este cel mai prețios omagiu ce se poate dedica ființei dragi răpită de Neantul mereu în devenire, dar și o reușită a genului. 10. 06. 2004
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93029]
-
nici de bine ! Cum aș putea să-l condamn pe Emilian Marcu pentru că a lăudat orânduirea socialistă, când însuși Alexandru Tacu, poetul care a suferit toată viața din cauza vederilor sale, care a trăit grozăviile Canalului, are în marea carte a “Omagiului” un mesaj boit în roșu pentru dictatorul, care prin uneltele sale i-a ucis copilul, mândria sa, speranța sa ? Aș sugera totuși ideea că omul are o singură viață și dacă Dumnezeu îi dă și un anumit har, ar fi
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93025]
-
fi îndoit că am să i-l ofer. I-am luat-o înainte: ― Ți-am adus astea! Iartă-mă, n-am găsit altele mai frumoase. Nu mi-a mulțumit. Înțelegeam cât de greu îi venea. Gestul meu (în fond un omagiu de prețuire) mai mult o contraria și dacă primise florile n-o făcuse decât călcând pe mândria ei. (Mă întreb: ar fi putut să le refuze în prezența celor trei tovarășe de suferință, care ne priveau ca pe scenă ) M-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dintre cele mai rafinate și crude răzbunări pe care o poate născoci o minte omenească. De asemenea, căsătoria mea cu Cecilia. Departe de a fi socotită de mine ca o lovitură de grație împotriva Mihaelei, o credeam, din contră, un omagiu adus ei, iubirii noastre. În Cici iubeam de fapt tot pe Mihaela, deoarece ea îmi amintea necontenit de fosta mea soție, de parcă s-ar fi integrat în ființa ei proprie. Iubirea mea (din cauza obstacolului ivit în cale prin divorț) îmi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
kilometri pe oră spre "Lumea Nouă". Îmi vine în minte ce povestește undeva Ortega y Gasset (e o anecdotă, oare?). La sărbătorirea aniversării lui Victor Hugo ar fi fost organizată o recepție la Elysee, la care au luat parte, prezentîndu-și omagiile, reprezentanți ai tuturor națiunilor. Sprijinit, cu cotul, de un șemineu, în marea sală de ceremonii, maestrul francez asculta cum ușierul anunța solemn: "Monsieur le Représentant de l'Angleterre". La care, Victor Hugo ar fi spus cu voce tremolată: "L'Angleterre
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ușierul a zis: "Monsieur le Représentant de la Mésopotamie". Câteva clipe, Hugo a părut descumpănit. Apoi, a exclamat: "La Mésopotamie! Ah, l'Humanité!" Mă întreb ce-ar fi răspuns poetul sărbătorit dacă, să presupunem, ușierul ar fi anunțat că-și prezintă omagiile reprezentantul unui Consiliu al Europei... Oare unde începe Europa? Și unde se sfîrșește? Eu n-aș ști să spun cu certitudine dacă Spania e europeană sau nu. Unamuno și Ortega y Gasset s-au bătut să dărâme fortificațiile singurătății spaniole
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a coborât, la un moment dat, din înălțimi, în largi volute și s-a așezat pe una din ramurile proaspăt plantate de călugăr. Acestuia i s-a părut că pasărea întărește cuvântul Domnului și îi urează bun venit, prezentându-i omagiile încurajatoare ale acelor preafrumoase locuri. În acele timpuri depărtate, pădurea era plină de briganzi. Hoți de drumul mare, cum se spune pe la noi. La îndemnurile repetate ale lui Seine, aceștia i s-au alăturat. Ei au renunțat la ferocitatea faptelor
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
nu iubim îndeajuns viața? Ați observat că numai moartea ne trezește simțămintele? Cât de mult ne iubim prietenii ce tocmai ne-au părăsit, nu-i așa? Cât de mult ne admirăm dascălii care-au amuțit, cu gura plină de țărnă? Omagiul se lasă rostit atunci în chipul cel mai firesc, omagiul pe care l-au așteptat poate de la noi întreaga lor viață. Dar știți de ce suntem întotdeauna mai drepți și mai generoși cu morții? Pentru o pricină foarte simplă! Nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
trezește simțămintele? Cât de mult ne iubim prietenii ce tocmai ne-au părăsit, nu-i așa? Cât de mult ne admirăm dascălii care-au amuțit, cu gura plină de țărnă? Omagiul se lasă rostit atunci în chipul cel mai firesc, omagiul pe care l-au așteptat poate de la noi întreaga lor viață. Dar știți de ce suntem întotdeauna mai drepți și mai generoși cu morții? Pentru o pricină foarte simplă! Nu le mai suntem datori cu nimic. Ei ne lasă deplină libertate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
noi întreaga lor viață. Dar știți de ce suntem întotdeauna mai drepți și mai generoși cu morții? Pentru o pricină foarte simplă! Nu le mai suntem datori cu nimic. Ei ne lasă deplină libertate, putem să procedăm în toată voia, rostind omagiul între un cocteil și întâlnirea cu o amantă nostimă, când tot n-aveam altceva mai bun de făcut. Le-am fi, totuși, datori cu ceva, și anume să ne amintim de ei, dar noi avem memoria scurtă. Nu, în prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
eram de o totală bună-credință sau aproape. Raporturile mele cu femeile erau firești, plăcute, fără complicații, cum se spune de obicei. Nu mă foloseam de nici un fel de vicleșug, în afară doar de unul fățiș, în care ele văd un omagiu. Îmi plăceau, cum se spune, ceea ce e totuna cu a zice că n-am iubit nici una, niciodată. Am găsit întotdeauna atitudinea misoginului vulgară și prostească și aproape pe toate femeile pe care le-am cunoscut le-am socotit mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
sălășluiește sunt depărtate de lume. Intrând, lași în urmă atât teama cât și speranța. Vorbele, aici, sunt de prisos; ceea ce cauți se poate căpăta și fără cuvinte și adesea, da, chiar fără bani. Ah! lăsați-mă, vă rog, să aduc omagiul meu femeilor necunoscute și uitate care m-au ajutat atunci. Îmi mai amintesc și astăzi de ele cu un anume respect. M-am folosit din plin de acest mod de a mă elibera. Am putut chiar fi văzut într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
alesese dintre vedetele de operă, ci din coriști de muzică religioasă; voci juste și maleabile, pe care să le mânuiască ca pe taste, care să fie sclavele artei lui de animator și cu care să obție perfecția. Coralul era un omagiu direct adresat Elenei și cântat parcă de el singur pentru ea. Anunțând Elenei coralul pentru a doua zi, Marcian se simți mulțumit și sorbi cu plăcere dintr-un pahar cu Bordeaux. Elena nu-1 chestionase nici acum. Ea singură întreținea astfel
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
său de pe malul drept al Bahluiului, copleșit de îndrăzneala acestui om decis să împingă iarăși bolovanul lui Sisif pe panta nemuririi. Grea viață și-a asumat! Publicat în revista Onix nr.1, 2011, Dublin, Irlanda Și în Ion N. Oprea - - Omagiu Editura PIM Iași, 2012
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
cultură umanistă, Director de Cercetare în cadrul Institutului Curie, Centre Universitaire Paris Sud, Orsay.” În Cuvântul rostit în numele tatălui său, Aurel Popescu, la Ceremonia funebră de la Cimitirul parizian Père Lachaise, în ziua de 22 septembrie 2009, Răzvan Popescu aducea un cald omagiu celui dispărut, filtrând prin minte, inimă și suflet o serie de amintiri despre Gil, omagiind omul și prietenul de idei și acțiune, încheind în felul următor: „Concitadinul și prietenul nostru, Gil Crăescu, a plecat pe neașteptate în veșnicie, fără să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
zile după această convorbire aflu despre prematura lui dispariție. Crud Destin să curme o asemenea făptură tânără și puternică. Implacabila lege a Firii și-a spus cuvântul, fără drept de apel. Scriu această carte dedicându-ți-o ca un meritat omagiu adus ființei tale, dăruită cu multiple calități uman-intelectuale. Cât privește întâlnirea din decembrie, o amânăm până la o dată când Cel de Sus mă va chema și ne vom întâlni nu în casa mea, ci undeva printre Stele! Vei rămâne mereu viu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Priponești, datând din 1785. Am mers la mormântul părinților mei și pe la ceilalți dispăruți din familie, am aprins lumânări, le-am pus flori, fotografiind mormântul proaspăt îngrijit. Se vede că e îngrijit cimitirul în general cu aspect frumos, ca suprem omagiu pentru cei plecați în lumea de dincolo. Nu era slujbă la biserica noastră. Ieșim către direcția nord în drum spre Liești și oprim la intersecția drumurilor Priponești-Liești și Valea Rea și drumul denumit Printre vii. Oprim la intersecție ca fiind
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
un plic voluminos în care dl. Ion Popescu-Sireteanu îmi trimite un volum de-al domniei sale, intitulat „Cale și drum”, cu următoarea dedicație autograf: „D-lui profesor Al. Mânăstireanu care a scris atât de înțelept despre câteva din cărțile mele, respectuos omagiu”. Cartea e însoțită de o scrisoare cu următorul conținut: Pitești, 18 august 2009. Mult stimate domnule profesor. Vă mulțumesc pentru carte (e vorba de vol. II) și vă felicit pentru apariție, cu un sponsor neașteptat. A fost plăcut să găsesc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]