3,178 matches
-
fresca Judecății de apoi reprezentată, de pildă, În pridvorul bisericii Mănăstirii Hurezi, ctitorită În 1693 de domnitorul muntean Constantin Brâncoveanu. Pe lângă „regii tirani”, „bogatul”, „hoțul”, „cârciumarul” etc., În „Râul de foc” se zvârcolesc suferind și oameni cu profesii altfel foarte onorabile (morarul, brutarul, băcanul, cizmarul ș.a.). Pentru țăranul român din epocă, să fii mic negustor sau meseriaș era - prin chiar acest fapt - un păcat major, suficient ca să arzi În „flăcările Iadului” <endnote id="(896)"/>. Nu este deci de mirare că locul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Începutul anului electoral 2004), tot În scopuri demagogice și politice, C.V. Tudor mimează „schimbarea la față”. Încercând să-și „spele” imaginea, el pretinde că a devenit peste noapte „filosemit”. De fapt, scopul politicianului naționalisto-populist este acela de a fi considerat „onorabil” și de a fi „acceptat de către marile cancelarii [occidentale]” (cum se admite În revista România Mare, nr. 707/2004). El vehiculează În exces clișee diametral opuse celor anterioare : „evreii sunt poporul ales”, „ei ne-au dat Biblia” etc. etc. De
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
se mai vede decît într-un singur punct: în Bulevardul 1848, la capătul străzii Lipscani, dacă ai totuși norocul s-o mai descoperi. De vină, în primul rînd sărăcia generală și tirajul foarte redus. Dar revista se prezintă în mod onorabil, aș zice excepțional de bine. Excelent interviul cu Adrian Marino. Ideea acestor convorbiri ar trebui reluată cu sfînta treime: știință, literatură și arte. Nu vă cramponați numai în literatură, deoarece omul modern are nevoie de toate. Consultați personalitățile reale, autentice
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
în sine luată, nu m-am așteptat niciodată la prea mult... Spun asta pentru că, bag samă, extrasul meu nu se prea potrivește cu o a 75-a (da?) aniversare a scriitorului. în el însuși luat, Radu Tudoran este îndeajuns de onorabil și poate ar fi meritat un medalion encomion pentru o asemenea ocazie. în timp ce eu l-am scos dintr-un loc unde stătea înghesuit printre frate-su, Geo Bogza, Ion Marin Sadoveanu, Eusebiu Camilar, Laurențiu Fulga și alții... Ca atare, nu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
o participare militară românească la război pentru ca nu cumva, ulterior, să emitem vreo pretenție dar, puși În fața unor Înfrângeri umilitoare, au fost nevoiți să ceară ajutorul tinerei noastre armate care s-a comportat Într-un mod mai mult decât onorabil. b. Orașul Huși, În fierbere Ca În toate așezările ce compuneau atunci România, și În orașul viilor se simțea pulsul viitorului „rezbel” Început cu forțarea Dunării de către moscali și trecerea lor În Dobrogea, teritoriu care pe atunci era În componența
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
În comuna Tanacu”. Așadar, mai marii Bisericii nu-l caterisiseră pe vrednicul preot, În acest fel păstrându-și harul mai departe. Oare vreun necorupt de Securitate de la Episcopia Romanului și Hușilor și-o fi dat seama de scabroasa Înscenare a „onorabilei” instituții În colaborare cu un ofițer de miliție lipsit de scrupule și remușcări, de i-a păstrat postul până la ieșirea din pușcărie?! Nu putem ști, din păcate, cum s-a Întâmplat „minunea” și lt.col. Toma Ioan notase cu nesfârșită durere
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
un „Raport asupra preotului Sofianu Gheorghe” la data de 13 septembrie 1971, deci anterior Încarcerării sale În Închisoare ca delincvent de drept comun. Și În acest caz se folosiseră „...mijloacele speciale” dar și armata de informatori sau „binevoitori” colaboratori ai „onorabilei instituții” organizată milimetric după Gestapo-ul hitlerist sau NKVD-ul stalinist. Ofițerul superior scrisese următoarele: „În discuțiile purtate cu informatorii cît și cu alte persoane de Încredere, are anumite manifestări dușmănoase”. Iată care erau acelea: „Poartă discuții de pe poziții legionare
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
și administrația revistei „Însemnări ieșene” distinsul scriitor Aurel Leon scria: „...și-a consacrat o bună parte din timpul său liber, scriind note și articole și îngrijind de partea neglorioasă a revistei: corecturi, expediție, corespondențe. De toate obligațiile s-a achitat onorabil, însemnându-și trecerea prin viață cu manifestări exemplare. Acum evolua spre culme. Era în preajma formării sale depline, stârnind în noi cele mai legitime speranțe. Și, deodată, o răsturnare de mașină a curmat brusc toate nădejdile, împrăștiind durere în toate cercurile
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
tenace, dar nu e un om de înțeles și, pe măsură ce anii trec, rezistența lui la ocupație devine rezistență oarbă la progres. Tiberius e un om de acțiune, un soldat care acceptă orice comandă și o execută cît poate el de onorabil, dar e și un om luminat, o minte educată și subtilă printre atîtea minți războinice, iar Popovici (care clar se simte apropiat de el) îi scrie destule scene bune. Există un raport uman autentic și plăcut între Tiberius și tarabostele
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cel mai greu job al lui din ultima vreme și prestația lui e tot cea mai bună din ultima vreme. N-am crezut nimic din acest film, dar nu m-a plictisit și nu m-a indignat. Mediocritatea lui e onorabilă. Dilema Veche, octombrie 2008 Kitsch Nunta mută (Romînia, 2008), de Horațiu Mălăele Primul film realizat de Horațiu Mălăele, Nunta mută, spune povestea distrugerii satului romînesc de către comuniști. Nu încearcă s-o spună realist, ci ca pe un basm. Concepția lui
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
primul pas în direcția cultului personalității. Douzeci și trei de milioane de Români au crezut, timp de un sfert de veac - mulți o mai cred și astăzi - că omul care a condus destinele țării lor se născuse într-o comună onorabilă, Scornicești, într-o familie de țărani săraci și cinstiți, în realitate, așa cum dovedește foaia matricola, Ceaușescu nu se născuse în comuna Scornicești, ci într-un cătun din apropierea comunei, Tătărai. Conform lui A. B. Cornea, originar din Scornicești, cătunul fusese întemeiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
era generalizată. Asistasem uneori la dojenile și admonestările făcute colegilor mei de unii părinți. Li se spunea cu glas tare că vor fi dați la meserii, chiar și la ciobotărie, de parcă cizmăria n-ar fi fost și ea o meserie onorabilă din care se putea trăi!... M-am îndulcit cu bunătățile făcute de mama și am continuat șirul orelor cu explicațiile profesorilor. Puțin după aceea au început să apară și note mai răsărite de șase și șapte. Se părea că am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mine? Reabilitat, nimeni n-a venit să-și ceară măcar formal scuze colegiale! La începutul anului 1959, pe când trecusem cu elevii mei la Complexul școlar, mă întâlneam deseori la stația de autobuz de la Cerbul de aur cu un venerabil și onorabil profesor de istorie, Constantin Luca. Îl cunoscusem anterior, îmi plăcea în totul figura și mai ales alura lui ca om al școlii. Auzisem cuvinte de laudă din partea unora pentru pasiunea ce punea în predarea istoriei noastre adevărate! Ne-am apropiat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
efect specular pe care oglinda operei îl oferă. Cum spuneam, el nu este decât primul dintr-o serie. Asemeni acelor oglinzi de bâlci care fac amuzamentul curioșilor, oglinda operei este una deformatoare, este o oglindă strâmbă, în care ceea ce este „onorabil”, expresie burgheză corespunzătoare virtuților echilibrului clasic, se încarcă de subversiunile versatilității, copiii devin asemeni adulților prin pretențiile și atențiile care li se acordă, adulții se poartă neserios, copilărește. În calitate de bulver- sare a proporțiilor își face loc aici gesticulația enormă și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
străzii îi amplifică starea de excitație nervoasă până la deformarea percepției spre „enorm” și „monstruos”. O parte dintre personajele lui Caragiale, precum Dandanache sunt sensibile la zgomot ca și cum deodată epoca ar fi ridicat nivelul decibelilor pentru gradul de suportabilitate al acestor onorabili contemporani cu auzul fin și sensibilitatea contrariată. Aici este însă vorba de un fapt care depășește sfera anecdoticului, rămânând totuși cantonat în spațiul fluctuant al lui „simț enorm și văz monstruos” întrucât ceea ce definește epoca pentru autor este circumscris unei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pictura flamandă a lui Adriaen Brouwer, în tablouri de mici dimensiuni, fără să mai ajungă la marile compoziții. Ne aflăm într-o perioadă în care romanul se află în ascensiune, chiar dacă genul nu este consolidat în România, cu toate că există încercări onorabile și dincolo de Ciocoii vechi și noi al lui Filimon, și anume romanul Dan (1894) al lui Vlahuță sau Intim (1892) al lui Traian Demetrescu. Caragiale nu a încercat un gen de o asemenea complexitate poate și pentru că romanul era înregistrat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
trecerea anilor... Plecat mereu pe undeva, numi mai întâlnisem colegii demult, absentând "motivat" la ultimele aniversări. La strigarea catalogului, am tresărit ca un "boboc". Grupa 135 istorie-filologie, numărul 13, mereu aducător de noroc pentru mine. Ca și ceilalți dau "raportul" onorabililor dascăli prezenți: o viață de om petrecută "de strajă la somnul Patriei" diplomat, cu o carieră clădită cu trudă și dăruire, încheiată cu rangul de ambasador. Împăcat cu mine însumi și cu lumea, închid ochii și încerc să-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în mod deosebit mai nimic, excepție făcând frumoasa profesoara de istorie, de care și eu, ca și ceilalți colegi, am fost iremediabil îndrăgostit. Pentru a ilustra prestația mea liceală, aș da doar un exemplu, citându-l pe profesorul de chimie, onorabilul domn M., care mă dojenea prin clasa a 10-a cu următoarea formulă "părintească": "băiețas, vor zbura bivolii peste Liceul Internat și tu la chimie n-o să treci"! Soarta avea să-mi fie în final favorabilă, reușind să zbor peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fusese cunoscut prin cele cinci surori, care au crescut, s-au maturizat și au înflorit sub ochii mei. Am avut astfel la îndemână suficiente "surse" pentru a-mi forma un "portret robot" al viitoarei mele alese: să aibă un fizic onorabil, să fie simpatică, inteligentă, comunicativă, bine educată. Nu cred că ceream prea mult. Nu-mi plăceau fandositele, sclivisitele, păpușile fără nimic în cap, cele cu aere de prințese. Avusesem câteva relații trecătoare cu diverse fiice ale Evei, în care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
că la o proiecție cu "Dracula" era normal să se zgâlțâie și pământul! Am mai prezentat filmul și în alte universități, dar "fenomenul" nu s-a mai repetat. Păcat, "dădea" bine! După Universități am luat cu asalt alte două instituții onorabile Biblioteca Națională și Muzeul de Arte Plastice. "Biblioteca Nacional de Chile" a fost fondată la 19 august 1813, fiind ca atare una din cele mai vechi ctitorii culturale naționale. Primul ei director, numit de președintele O'Higgins, a fost profesorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
instituții și oameni de afaceri. Se apropia Ziua Națională, eveniment important în activitatea oricărei misiuni diplomatice, pentru sărbătorirea căreia trebuiau mobilizate toate forțele și concentrate toate eforturile. Fondurile alocate nu erau încurajatoare, dar trebuia să ne descurcăm și să ieșim "onorabil". La etajul I dispuneam de o suită de patru saloane mari, elegante, cu parchet din lemn exotic în mai multe culori, intrarea în Consulat se făcea printr-o ușă largă din fier forjat și sticlă, scările de acces la primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
maxim admis. Defilarea unei școli începe cu grupul Abre Alas, care prezintă o "Carte" sau un "Pergament" pe care este inscripționată "tematica" aceasta putând fi istorică, folclorică sau de prezentare a unui personaj. Urmează Comissao de Frente, un grup de "onorabili ai școlii", apoi Porta bandeiras și Mestre Sala, o femeie și un bărbat, de obicei mulatri sau negri, îmbrăcați în costume fastuoase, femeia sau fata fluturând și steagul școlii. Ei sunt urmați de "Bateria", formația de tobe de diferite dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și fructe de mare. Brigitte Bardot n-a mai apărut, și bine a făcut, fiind la vremea aceea deja o "relicvă", în schimb, străzile înguste, terasele și plajele erau pline de Brigitte Bardot negre, albe și mulatre după care și onorabilii șefi de consulate întorceau capetele, sub privirile înțelegătoare ale consoartelor. Parati... Simpaticii cariocani spun că numele i se trage de la o discuție de împărțire a lumii între Dumnezeu și Sfântul Petru. Cum locurile interesante se cam terminaseră, Sfântul Petru și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
roz-bonbon a plicurilor, dar când mă uit la mesaje să fac infarct-textul felicitărilor pentru regele Belgiei și Președintele Franței era în... engleză! Sunt convins că la primirea distinselor felicitări cei doi destinatari, născuți și crescuți în limba lui Voltaire, dirijând onorabile state membre ale Francofoniei, ar fi returnat plicurile mandatarului dâmbovițean și el , de când cu "furculiționul " Coanei Chirița, pilon al Francofoniei. Nu spun că Președintele și Doamna Consilier prezidențial ar fi direct responsabili de acest "accident diplomatic", dar "spune-mi cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și pentru colaborarea "excelentă" am fost dat afară din diplomație în martie 1983 și dacă nu veneau evenimentele din decembrie '89, mă puteați întâlni și astăzi la Întreprinderea de Agrement și Producție Industrială pentru Turism." Mi-a aplaudat "răspunsul", ceilalți "onorabili" m-au aprobat zâmbind și așa s-a terminat audierea. Aveam bilete de avion cu dată fixă de întoarcere, așa că urmăream cu sufletul la gură "Drumul către înalta societate" al hârtiilor: hotărârea Comisiilor Parlamentare se comunica la Președinție, acolo se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]