5,154 matches
-
la unitatea esențială a tuturor componentelor realului, recuperate sub auspiciile corporale și spirituale ale lui Christos. 5 Indicațiile bibliografice complete se găsesc, firește, în secțiunea finală, plasată după Concluzie. 6 În eposul Milton, poetul se identifică, din punct de vedere ontologic, cu personajul central, Los. Pentru detalii suplimentare, cf. infra. 7 Toate citatele din opera lui Blake, inclusiv din scrisori și din marginalia, vor fi oferite în limba engleză, cu respectarea minuțioasa a ortografiei și a punctuației originale. Am optat pentru
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și angelică. Aceasta se întâmplă mai ales în cazul personajelor feminine. Prin feminitate, Eminescu încearcă să desăvârșească cunoașterea lumii. El crede că aceasta ar putea oferi cunoașterea în formele ei primare întrucât descinde din primordialul cosmic constituind un adevărat principiu ontologic. Feminitatea duce la autocunoaștere și, prin urmare, la autodistrugere. Restrângând aria analizei la proza eminesciană, constatăm că, în ceea ce privește personajele feminine, Eminescu oscilează permanent între aceleași ipostaze prezente în lirica sa, între cultul Venerei și cel al Madonei. „Femeia atinge două
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
și din trăsăturile psihologice ale poetului. Veneră sau Madonă, femeia eminesciană este un simbol totalizator în care se armonizează creația, cunoașterea și ființarea întru eternitate. Prin frumusețe (expresie a divinului) și prin dragoste (expresie a creației), ea devine un principiu ontologic primordial. Ioana - romanul lucidității În literatura noastă interbelică, scriitorul Anton Holban deține un loc aparte, deși destinul său literar a rămas practic neîmplinit datorită unei morți premature. Încă de la debutul editorial din 1929, critica literară românească a remarcat talentul de
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
perfecțiunii, în pace"32. Și el deduce din această concluzie, aparent categorică, că nici chiar democrația nu poate fi considerată o universalie, deși ea este conditio sine qua non a pluralismului. Ca ideal, democrația nu are nici baze teologice, nici ontologice. Nu există principii primare ale democrației. Poate să se dezvolte bine fără presupoziții filosofice. Tot ce se poate spune despre democrație, acolo unde ea există, este că ea este un sistem care concordă cu "intuițiile morale ale respectivei comunități istorice
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
secol de violențe, ci și pentru că încercările (precum aceea a lui Johan Galtung) de a-i lărgi sensul pentru a include "tot ce poate fi evitat din ceea ce împiedică realizarea personală" fac, efectiv, conceptul un nonsens, legîndu-l de o redare ontologică dubioasă a "satisfacerii necesităților umane" și făcîndu-l sinonim cuvintelor "suferință", "alienare" și "represiune"18. Violența este mai bine înțeleasă ca o intervenție fizică nedorită a unor grupuri și/sau indivizi asupra trupurilor altora, care prin aceasta suferă o serie de
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
al XVIII-lea a spiralei ascendente spre civilizare și, mai recent, de strania tăcere privind violența din cadrul renașterii teoriei statului și a societății civile. Dar care este sursa precisă a acestei contradicții tulburătoare? Explicațiile cele mai frecvente recurg la considerații ontologice. Vedem chiar și în state bine guvernate, unde există legi și pedepse pentru infractori", scrie Hobbes, "că anumiți oameni nu se deplasează fără sabie la cingătoare pentru propria apărare; și nici nu dorm fără să închidă nu numai ușile ca să
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
apariție regulată pe post îi face să funcționeze ca reprezentanți acreditați ai experienței publice. Rezultatul combinat al acestor efecte de încorsetare este scăderea legitimității posturilor publice. Audiența începe să se agite; așa cum bine știu emițătorii, publicul își pierde statutul său "ontologic", devine mai puțin previzibil în gusturile sale și mai receptiv la formele comerciale din media 8. (3) Transformări tehnologice: A treia dificultate întîmpinată de modelul serviciilor publice apariția rețelelor de cablu, de televiziune prin satelit, a posturilor de radio comunitare
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
nu se putea astâmpăra dorul ființial după comuniune care era sădit în sufletul omului. în Edem, Adam și Eva erau în comuniune cu care Dumnezeu le vorbea amândurora. Cel care separat i-a vorbit numai femeii, producând astfel o „schismă ontologică” și o opoziție între bărbat și femeie este diavolul. Acest fapt va avea consecințe grele pentru femeie, mai târziu fiind pusă în stare de inferioritate față de bărbat care, de cele mai multe ori, va avea un comportament abuziv permițându-și și relații
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
pe cel care caută sprijin pentru a duce la bun sfîrșit un demers lăudabil, pentru a profita de ocaziile ivite. În roman, povestea lui Dan este ecoul acestor preocupări. De fapt, țelul suprem al lui Yi king, ca orice sistem ontologic, este cunoașterea de sine; ea poate deveni o sursă puternică de înțelepciune, de inspirație și de cunoaștere pentru cel care îi respectă metodele și principiile. Să încheiem acest tur de orizont cu două epigrafe din Crocodiles: Surprinzător nu este doar
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de aceea, chiar dacă conceptul celor trei arhipersonaje cu care operează amintește de departajarea freudiană a aparatului psihic (super ego, ego, id), nu e nici pe departe vorba de o suprapunere a acestora. Criticul pleacă, în construcția taxonomiei propuse, de la dihotomia ontologică (prezentă în limbă) între cele trei persoane (ego, tu și ille) pe care le privește prin prisma psihologiei relaționale. În acest mod, el distinge în antropologia literară cele trei tipuri de personaje: eu protagonistul acțiunii, tu deuterogonistul, destinatarul și antagonistul
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de dezvoltare comun a tuturor ipostazelor vieții, adic cele dou soluții pe care W. Sombart le-a numit hominism și animalism, în importanta sa lucrare Vom Menschen din 1938. Dac, la noi, Blaga a vzut în om produsul unei mutații ontologice, Ralea îl va socoti și el rezultatul unui salt, de esenț îns în primul rând socio-psihologic, de pe urma cruia se vor naște cu timpul toate formele culturii și civilizației umane. Omul este și el în concepția gânditorului român un fel de
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
de contestare a oricrui relativism, de care sunt legate caducitatea și vremelnicia destinului omenesc. Religia se manifest astfel ca o, nzuinț ctre nedeterminare și ca o aspirație spre absolut, întrucât, numai absolutul inform, general și infinit poate fi singura ipotez ontologic în care nici o epuizare, nici o moarte și nici o surpriz s nu o amenințe. Patru sunt caracterele nedeterminrii existențiale: transcendența, atemporalitatea, identitatea, inefabilitatea. Iar dac absolutul este înțeles ca scop, credința devine mijloc. Formele de relativism care trebuie depșite sunt scepticismul
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
eseistic ironizeaz, înțepând, ca în cazul definiției lui Heidegger, Ralea este totuși elocvent: Luați toate aceste elemente la un loc (variantele definițiilor precedente despre om și formați un compot, care d tocmai doctrina principal a lui Heidegger. Este doctrina omului ontologic la care face aluzie Ralea, dar pe care, în prelungirea celorlalte ipostaze, (homo faber, sapiens, zoon politicon, ș.a. îl explic prin doctrinele lui Heidegger și Heberlin. Pentru a înțelege omul din unghiul ontologiei, Heidegger, spune Ralea, a fost influențat în
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
să fie mai răi decât fiarele; chiar mult mai răi, fiindcă, spre deosebire de oameni, fiarele nu cunosc răzbunarea, lupta până la nimicire împotriva reprezentanților propriei specii". (Gadamer, 1999, pp. 28-29) Reiese că educația se justifică în mod fundamental prin existența unui "deficit ontologic inițial al omului, care-i interzice să ajungă cu mijloace proprii, sau prin procedee proprii, la umanitate". (Mattéi, 2005, p. 180). Din acest punct de vedere, centrarea școlii pe competențele tehnice, profesionale lasă copilul la dispoziția altor centre de "umanizare
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
bunul Dumnezeu, sau orice altceva care excede naturii; dar acest "trebuie" rămâne la stadiul de imperativ, deoarece " Adevărul îngrozitor despre moralitate este că ea nu e inevitabilă, nu e determinată în nici un sens ce poate fi considerat valabil din perspectivă ontologică; nu are "baze" în sensul recunoscut de această perspectivă". (Bauman, Etica postmodernă, 2000, p. 83) Iar Luminismul răspunde prin vocea lui Kant: rațiunea este terenul certitudinii, singurul care poate fundamenta datoria morală, care nu poate fi decât universală, adică aceeași
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
în "Kritisches Journal der Philosophie", revista condusă împreună cu Schelling, acesta ia atitudine în legătură cu controversa dintre Jacobi și Fichte și îi critică pe amândoi, alături de Kant, ca dualiști. Argumentul principal adus împotriva lor este că aceștia rămân blocați într-o dihotomie ontologică de fond, nereușind să includă cu totul ființa în gândire. În acest context Hegel afirmă împotriva lui Jacobi că "nihilismul filozofiei transcendentale" al lui Fichte este un pas metodologic inevitabil, dar în același timp împotriva lui Fichte că nihilismul său
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
este supraordonată lumii sensibile, considerată în schimb ca lume aparentă. De ce toate acestea? Deoarece nu peste mult timp lumea suprasensibilă, ca lume ideală, se va dovedi inaccesibilă, iar caracterul inaccesibil semnifică o imperfecțiune a ființei, o diminuare a consistenței sale ontologice și a valorii sale. Idealitatea, așadar caracterul inaccesibil, este "o forță defăimătoare a lumii și a omului", "o răsuflare otrăvită asupra realității", "marea seducție care duce la nimic"94. Devalorizarea valorilor supreme, așadar nihilismul, începe deja de aici, așadar cu
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
acest scop nu este de ajuns să răsturnăm vechea ierarhie, situând în cer ceea ce mai înainte se afla pe pământ, apreciind lumea sensibilă și desconsiderând lumea non-sensibilă. Trebuie în schimb să ieșim în întregime din orizontul platonism-nihilismului sau din dihotomia ontologică pe care aceasta o implică și din opozițiile sale corespunzătoare. Într-un celebru fragment intitulat "Critica nihilismului"102 Nietzsche afirmă că nihilismul apare cu necesitate ca stare psihologică atunci când marile categorii, prin care în lume fusese introdus un principiu de
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
toate acestea, fapt este că trăsătura intrinsec ezoterică a eternei reîntoarceri, aparenta contradicție în care aceasta se află cu doctrina voinței de putere, dificultatea interpretării sale în semnificația și consecințele cu care aceasta grevează asupra existenței umane și asupra interpretării ontologice a devenirii, erau tot atâția factori care îi împiedicau afirmarea. Va fi nevoie de Heidegger și Löwith, pe tărâmul filozofiei, și apoi de Borges și Kundera, pe cel literar, pentru a pătrunde până la capăt sensul eternei reîntoarceri și a-i
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
confruntarea filozofică cu Nietzsche, în cadrul căreia pune în scenă o subtilă strategie de apropriere și distanțare. Limitându-ne la cele două doctrine fundamentale ale voinței de putere și ale eternei reîntoarceri, vom observa că interpretarea voinței de putere în cheie ontologică sau ca manieră în care Nietzsche concepe viața în modalitatea sa de a fi, cu alte cuvinte ființa ființării în întregul său pusă în legătură cu un "ce este" propriu chiar dacă rămâne constantă pe parcursul întregii confruntări, este abordată uneori prin atitudinea de
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Ființă și timp. Această paralelă este abandonată în cartea a doua, unde voința devine dimpotrivă din ce în ce mai clar figura finală a "subiectității" (Subiectität), sau a principiului care guvernează metafizica în întregul său și mai ales metafizica epocii moderne, care constituie condiția ontologică de posibilitate a "instalației" (Gestell) ca figură epocală a epocii tehnicii. Un lucru asemănător poate fi afirmat în legătură cu cealaltă doctrină fundamentală, cea a eternei reîntoarceri a identicului. Pentru Heidegger, aceasta este strâns legată de doctrina voinței de putere. Dacă aceasta
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
număr: experiența, principiul de non-contradicție și ideea a ceea ce este "altceva" sau "ulterior" în raport cu experiența. Acum, prima definiție a structurii metafizicii este dată de gândirea greacă, mai ales de Parmenide, care a formulat primul principiul de non-contradicție în sensul său ontologic. Afirmând că ființa este și că este imposibil să nu fie, și că neființa nu este și este imposibil să fie, acesta stabilește principiul pe care Bontadini și-l însușește în toată dimensiunea sa ontologică potrivit căruia ființa nu poate
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de non-contradicție în sensul său ontologic. Afirmând că ființa este și că este imposibil să nu fie, și că neființa nu este și este imposibil să fie, acesta stabilește principiul pe care Bontadini și-l însușește în toată dimensiunea sa ontologică potrivit căruia ființa nu poate și nici nu va putea niciodată să fie contaminată de neființă. Dacă se respectă cu rigoare un astfel de principiu, realitatea devenirii pe care experiența imediată ne-o atestă, și în care lucrurile, așadar ființările
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
incontestabile a ființei surprinsă în diferența sa radicală și absolută față de nimic. Pentru Severino, modul de a gândi și acționa al umanității occidentale își are motivația metafizică cea mai profundă într-o structură inconștientă. Aceasta este situată la un nivel ontologic mai radical în raport cu structurile devenirii istorice identificate de Hegel, Marx, Nietzsche și de psihanaliză. O astfel de structură inconștientă poate fi pusă în relație, în esența sa, cu decizia că ființarea nu este nimic. Iar acest act nihilist de voință
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
literar și narativ. Ei bine, împotriva acestor tendințe predominante, Severino nu numai că revendică un rol cognitiv tare pentru discursul filozofic, ci susține chiar că acesta trebuie să aibă caracterul incontestabilității. Acesta trebuie să fie locul logic al manifestării structurii ontologice a necesității ființei, care este ceea ce este și nu poate să nu fie, în diferența sa radicală față de nimic, drept ceea ce nu este și nu va putea niciodată să fie. Nu trebuie să ne mirăm, prin urmare, că scrierile sale
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]