122,933 matches
-
Sînt, toate, contribuții. Să adaug că Noica propunea întregitor trăsătura armoniei și integrare în spiritul cosmic relevate de Pârvan, la care s-ar putea deduce și anumite sensuri ale filosofiei lui C. Rădulescu-Motru. Rămâne, totuși, deschisă dacă nu chiar îndoielnică opinia lui Noica potrivit căreia "cugetul românesc nu are, pe linia lui firească, vocația filosofiei". Așa să fie? Admitem, cu adevărat, această încheiere a totuși filosofului Noica, autor și al unei Ontologii? Constantin Noica, Pagini despre sufletul românesc. Ediția a II
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
suită trei secvențe analitice, De la patria naturală la patria spirituală, O reședință de etapă și Acvificarea formei. Pagini de exigentă și nuanțată "critică a criticii" premerg comentariilor propriu-zise ale textelor și ele tind să lămurească problema "clasicismului" lui Ion Pillat. Opinia criticului nu e una comună, el crezând că: "toată perspectiva interpretativă care punea accentul pe 'regăsirea' sinelui în lirica melancoliei și pe 'cataclismul' fericit al 'întoarcerii acasă' trebuie corectată, poetica pillatiană avansând, de fapt, spre centrul ei iradiant doar în
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
caricatura antisemită nelipsind din nici un număr. Dezvolta ideea că evreii cotropesc țara sub raport economic și cerea, în ciuda Constituției din 1923 și a prevederilor tratatelor de pace de la Versailles și Trianon, ca evreilor să li se ridice cetățenia. Sigur că opiniile sale antisemite erau comentate critic de ziarele democratice Adevărul și Dimineața. Stelian Popescu considera aceste ziare ca fiind evreiești și, din interes concurențial, (în 1930 Universul, mărturisește memorialistul, atinsese un tiraj de 150.000 exemplare, adică tirajul pe care îl
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
l-a vizitat în iunie 1933, omagiindu-l: "Fascismul nu e un capriciu, nici rezultatul unei combinații de culise. El este timpul unei lupte și noi azi nu facem decît să apărăm rezultatul ei care asigură liniștea unui popor". Are opinii desigur negative despre regele Carol al II-lea. Dar deși suveranul a făcut avansuri știute mișcării legionare, opinia negativă a lui Stelian Popescu despre regele în funcțiune capătă conotații antisemite și xenofobe. "Ajunsesem la concluzia că Carol II nu este
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
culise. El este timpul unei lupte și noi azi nu facem decît să apărăm rezultatul ei care asigură liniștea unui popor". Are opinii desigur negative despre regele Carol al II-lea. Dar deși suveranul a făcut avansuri știute mișcării legionare, opinia negativă a lui Stelian Popescu despre regele în funcțiune capătă conotații antisemite și xenofobe. "Ajunsesem la concluzia că Carol II nu este numai un element rău, o nenorocire pentru țară, dar un hoț ordinar și un tîlhar... Se făcuse tovarăș
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
un hoț ordinar și un tîlhar... Se făcuse tovarăș de jaf cu cei mai mari jecmănitori ai avutului țării, jidanul Auschnit și grecul Malaxa". Totul, chiar totul, era analizat și judecat din această perspectivă nefastă. Ca factor de putere în opinia publică, Universul a fost în interbelic o tribună a reacționarismului xenofob, neavînd adversari decît în tabăra democrației autentice. Era, deci, firesc, ca imediat după 23 august 1944 Stelian Popescu să fie dat în judecată ca vinovat pentru dezastrul țării. A
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
fiindu-i otrăvită de o noră, exercitînd și asupra lui tentativă de asasinat. A consemnat, se pare, averea în devize pe care o luase cu sine. N-am citit, mărturisesc, cu interes aceste memorii contrafăcute ale lui Stelian Popescu, iar opiniile favorabile ale editorului, dl Ioan Opriș m-au îndurerat, ca orice demers critic lipsit de elementară obiectivitate. Stelian Popescu, Amintiri. Îngrijire de ediție, prefață și note de Ioan Opriș. Editura Albatros, 2000.
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
dimpotrivă, al reluării pioase. Ea este privită ca motiv de orgoliu, atestînd noblețea spiritului și apartenența la vița aristocratică a literelor, ori provoacă frustrarea și resentimentul față de modelul tiranic. De fiecare dată, însă, această nobilă "melancolie" descătușează forțele creatoare. Contrar opiniei curente, nu avem de-a face cu o maladie specifică literaturii acestui secol și nici măcar postmodernismului, așa cum își imaginează unii. O spune autoarea cît se poate de clar: "Constantă a oricărei arte, afilierea retroactivă reprezintă o dimensiune esențială și perenă
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
nu are discernământ ca apărător al democrației. Așa cum a făcut, pe vremea când conducea COTIDIANUL, în cazul lui Miron Cozma. Ion Cristoiu l-a încurajat pe Miron Cozma după ce acesta a ieșit din pușcărie și a încercat să îl revândă opiniei publice drept lider sindical charismatic, victimă a presei răuvoitoare. Charismaticul Cozma, înscris în PRM, partid de care se pare să s-a lăsat ghidonat, a încercat de două ori să vină în București, pentru a veni de hac Puterii. Din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
pe parcursul socializării primare este una fundamentală. Alternarea diferă totuși de socializarea primară prin faptul că nu se realizează ex nihilo. În consecință, înainte de instalarea unei noi lumi este necesară dezintegrarea structurii nomice anterioare a realității subiective. Prototipul alternării este, potrivit opiniei celor doi autori, convertirea religioasă. Echivalarea alternării cu procesul socializării primare este extrem de bogată în consecințe, iar o privire scurtă asupra instituirii comunismului validează o asemenea analogie. Să mai remarcăm că o situație limită, de alternare, nu este posibilă decît
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
că noii protagoniști ai Puterii vor ține seamă de ele. În ceea ce mă privește sînt sceptic. Dl Ion Iliescu nu datorează nimic presei - cel puțin din punctul său de vedere -, așa că e greu de crezut că se va lua după opiniile editorialiștilor. Gesturile sale de bunăvoință adresate presei mi se par, mai degrabă, niște bezele de învingător care n-are timp, deocamdată, să se uite urît la cei care l-au atacat în cei patru ani cît a stat în opoziție
Puterea noii Puteri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16548_a_17873]
-
și-a reconfirmat profesionalismul tipărind în volum romanul neterminat Zodia scafandrului, și anume ultima lui versiune, datată 1996 (aproximativ 150 de pagini). Cartea prezintă interes pentru specialiști și, prin câteva zeci de pagini inspirate, pentru nespecialiști. Mircea Nedelciu, lider de opinie al prozatorilor generației '80, lucid și rațional, capabil să ia distanță critică - și chiar cinică - față de orice formă de sentimentalism, nu mai este aici atât de consecvent cu sine, lăsându-se absorbit adeseori de retrăirea unor momente autobiografice, ca un
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
are nici o importanță ce scriu ziarele occidentale, noi să fim sănătoși! Ei bine, tocmai în asta constă ticăloșia: contează al dracului de mult ce spun ziarele și televiziunile occidentale! Dacă la București politicieni de două parale își permit să ignore opinia presei, la Washington, la Berlin sau la Londra așa ceva e de neimaginat. Dacă "New York Times"-ul scrie (cum a și scris!) că România nu mai are ce căuta în N.A.T.O. , să fie limpede că părerea editorialistului e automat însușită
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
conform căreia vechii turnători activați de S.R.I. nu pot fi deconspirați. Și atunci? La ce bun întreaga vorbăraie și agitația sterilă în jurul unei mize în cel mai bun caz iluzorii? După cum merg lucrurile, singurii turnători care-ar putea fi arătați opiniei publice sunt cei care, cu o ultimă tresărire de demnitate, au refuzat după 1989, în libertate, să facă ceea ce făcuseră constrânși de aparatul represiv al lui Gheorghiu-Dej ori Ceaușescu! Toate acestea se întâmplă pentru că s-a pornit nu doar cu
Dosarele cu detergenți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16586_a_17911]
-
Nicolae Manolescu Un singur lucru, dar care mie mi se pare esențial, n-a fost observat în legătură cu Istoria critică din care am publicat primul volum și anume sensul pe care l-am dat citării frecvente a opiniilor anterioare despre operele literare ale trecutului. N-a scăpat, firește, ochiului vigilent al comentatorilor faptul ca atare de a nu trece sub tăcere bibliografia critică. Ar fi fost și greu, dat fiind că, specie didactică la origine, istoria literaturii, indiferent
Despre istoriile literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16604_a_17929]
-
absolută. Astăzi înțeleg că Lovinescu avea dreptate. Schimbarea codului - estetic, etic, religios etc. - afectează valoarea, deseori ireversibil, și, o dată excluse din canon, operele pot deveni obiect de studiu academic, dar nu mai sînt citite din plăcere. în schimb, țesătura de opinii, aprecieri, polemici din jurul operelor vechi își păstrează uneori o miraculoasă actualitate. Altfel spus, contextul operelor se dovedește mai puțin sensibil la variațiile de timp și de mentalitate decît textul lor. Critica, sub toate formele ei, are o posteritate mai lungă
Despre istoriile literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16604_a_17929]
-
autorilor lor, rezultatul e că istoricii literaturii își retează cu mîna lor o bună parte din șansa de a fi citiți în viitor. Restituirea climatului intelectual în care, de-a lungul vremii, au avut loc confruntări de judecăți și de opinii este un factor de conservare important, ca alcoolul în care se țin fructele. Lucrînd la Istoria critică nici nu mi-am pus, la drept vorbind, problema în acești termeni, cum să-i numesc, interesați. Dar m-am gîndit că este
Despre istoriile literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16604_a_17929]
-
rahat": cronici, eseuri, interviuri, anchete; le desființăm din postura de administrator al banului public; atâta timp cât avem legea de partea noastră și o operă în spate, ne permitem să nu avem tact, stil, eleganță sau, după caz, bun-simț. Când angajații au opinii, îi pedepsim cu condica de prezență. Suntem tineri și ne incomodează bătrânii: au scris sub comunism în loc să-l dea jos, conduc toate instituțiile falimentare și își atrag toate subvențiile pentru că votează cu PSD-ul, conduc reviste care ne cenzurează, nu
Nervii intelectualului român by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11844_a_13169]
-
prin SIMULAREA obiectivității. Dacă România a pierdut cincisprezece ani din istoria sa este și din cauză că acest ziar, care avea înscris cuvântul "Scânteia" în filigran, a intoxicat subtil sute de mii de oameni cu pesedismul lui disimulat în imparțialitate, independență a opiniei etc. Intuițiile și presupunerile noastre primesc o nouă confirmare (dar și o completare) din partea revistei ACADEMIA CA}AVENCU, care în numărul său din 30 martie 2005 publică un dosar al cazului. Dezvăluirile făcute de Mircea Toma, autorul acestui dosar, sunt
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11850_a_13175]
-
Gheorghe Grigurcu Cu toate că beneficiază de un nume suficient de cunoscut, d-sa își pune în chestiune identitatea auctorială, întrebîndu-se dacă ar putea fi omologat, doar în chip restrictiv, așa cum socotește un confrate, drept "istoric și om de opinie" sau și într-un chip ce răspunde mai exact realității activităților polivalente pe care le susține, drept "profesor, istoric, jurnalist, eseist, prozator, monograf etc.". Chestiunea nu e superfluă așa cum ar părea la prima vedere. întrucît pe de o parte reapare
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
armă și cârjă. Un film din 2003, Sylvia, despre doi poeți, a pus spectatorii avizați pe jar. Nici unul n-a rămas indiferent, și doi dintre cei mai proeminenți critici americani, care au o istorie ce demonstrează că de obicei au opinii similare, s-au contrazis (Rosenbaum și Ebert). Primul comentează că filmul pune pe primul plan relația dintre Ted Hughes și Sylvia Plath, în detrimentul statutului lor ca poeți. Ceea ce încuie lungmetrajul într-o impostură, pentru că, fără poemele lor, nu i-ar
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
vreun sentiment față de el, este o practică curentă. (...) Să-ți fie pildă Nero pe care, orgolios peste măsură datorită seriei de predecesori, l-a răsturnat de pe culmile puterii barbaria și desfrâul său. Noi, aduși la putere prin luptă și datorită opiniei publice, vom fi întovărășiți de invidie, indiferent cât de străluciți ne vom dovedi. (...) Nero a fost întotdeauna regretat de către perverși: noi trebuie să acționăm astfel încât să nu se ajungă să fie regretat chiar și de oamenii cinstiți. Cel mai sigur
Eșecul lui Galba by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11896_a_13221]
-
Tribuna", nr. 52 din 9 iunie 1941 (figurează în vol. cit. Plagiatul la români, p. 118-121). Blaga atacă neașteptat de violent tocmai naționalismul (de sorginte legionară) a lui Dan Botta. Acesta din urmă, în numele patriei în primejdie, voia să acrediteze opinia că filosofia blagiană a culturii era nici mai mult nici mai puțin decât anti-românească: gândirea lui Blaga e un pericol public! (pe această notă alarmantă se încheia articolul). Furios pe o astfel de speculație aberantă, Blaga riscă atacul la persoană
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
în bună tradiție dilematică, părerile sînt împărțite. "Cazul Mihăieș" prilejuiește deci o sănătoasă dezbatere nu doar a pamfletului exasperat de felul cum au votat la 12 decembrie peste 75% din bătrîni, ci mai ales a îndreptării C.N.C.D. de a sancționa opinia unui scriitor. Pentru lămurirea cititorilor, sînt puse alături în pagină articolul incriminat din Cotidianul și fragmente dintr-un eseu intitulat Bătrînețea - mod de întrebuințare - o reflecție comprehensivă despre vîrsta a treia, publicată tot de Mihăieș în "Idei în dialog" . Din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
l Mihaela Miroiu, cunoscută ca adeptă a corectitudinii politice, ne explică profesoral în ce constă culpa lui Mircea Mihăieș și justifică amenda aplicată de agenția guvernamentală. La polul opus, Horia Patapievici crede că articolul cu pricina exprimă cu talent o opinie printr-o judecată de valoare. Or, "democrația, ca și libertatea cuvîntului stau sau cad împreună cu garanția că statul nu va criminaliza judecățile de valoare, adică diferențele de opinie.ș...ț nu statului trebuie să i se permită să se pronunțe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]