3,831 matches
-
clanului, Ossian, al muntelui de veacuri, în nișa lui rotundă de pe Stob Dearg sau Buachaill Etive Mor, ghiceai și ciute ori potârnichi scoțiene, ori cairns, mormanele de pietre, clădite ca însemn, de pildă-al locului unde-l lăsară de izbeliște ostașii briți pe iacobitul cel din urmă, atârnat în ștreang, câte-un scoruș stingher, crescând în chinuri dintr-o fisură-a blocului stâncos, din toate acestea abia prindeam contururi, iute depășite, prin geamul aburit, de partea noastră, al Autobuzului Galez.
RODY GORMAN by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7441_a_8766]
-
n-ar fi trebuit să-și publice vărul, după care ne invită să citim cartea. Cine e autorul? Fiul unui învățător din Caracal, venit la București după Război să urmeze facultatea, Adrian Oprescu face niște remarce negative , în public, despre ostașul sovietic și despre noul regim politic din România. E arestat și trimis la muncă forțată, la Canal. După ce e eliberat, i se stabilește domiciliu obligatoriu la Caracal. Fostul deținut politic ignoră ordinul, intră în clandestinitate și ca no name se
Vărul lui Liiceanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8877_a_10202]
-
fi socotit un șurub... un mic șurub... un șurubel..., o piesulică în mecanismul Istoriei, și care dacă ar fi lipsit... Nu strică, dar nu strică deloc, să ai, să ții lângă tine un om al slovei. Un năzdrăvan, care, în loc de ostași, pune în mișcare teribile regimente de cuvinte. Un tip care vede primejdiile de tot felul, începând cu cele închipuite... Unul care le vede și pe acestea... Nu-i rău, nu ar fi rău deloc, să te bizui pe un biet
Așadar, atunci mă cheamă țarul și zice... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8938_a_10263]
-
Domnească. Ne imaginam că urmează să vedem o armată nemaipomenită. Când colo, și-au făcut apariția niște căruțe cu plăpumi pe ele și cu soldați amărâți care nu arătau ca niște învingători. I-au ajuns din urmă, cu mașinile lor, ostașii români înfrânți, ce se retrăgeau din Moldova. Acest episod a fost prezentat mamei în felul următor de către noi, ca și cum am fi fost doi actori, fiecare cu rolul lui: ,,Mamă - începea fratele meu - am văzut armata rusească venind cu tancurile, iar
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
o "curețe" de creștini. Dimitrie însă nu a respectat ordinul și a început el însuși să propovăduiască Evanghelia. Ulterior, împăratul a aflat de acest lucru și a poruncit să fie închis. În ziua de 26 octombrie, au intrat în temniță ostași și, găsindu-l stând la rugăciune, l-au ucis cu sulițele. Deasupra mormântului Sfântului Dimitrie a fost zidită o biserică mică, în care se săvârșeau multe minuni și bolnavii primeau tămăduire. Unul dintre aceștia, Leontie, a hotărât să-i dedice
Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, prăznuit miercuri () [Corola-journal/Journalistic/68520_a_69845]
-
îl vor fi iubit. Rusia războiului nu mai e Rusia lor. Recuperarea, fără posibilități, a acelei țări din cărți, țara foștilor oameni și-a fostelor libertăți, e un melancolic Cîntec la Odesa: "Umblu pe străzile Odesei/ Mai mult poet decît ostaș./ Cît de părăduită-i toamna/ Aici în marele oraș!". Și, tot în paragină, învie umbre. Umbre neputincioase, care nu asta au visat: "Mă întîlnesc în port cu Pușchin;/ Un secol în priviri și-a tors,/ Dar visele'n corăbii negre
Campania din Rusia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7029_a_8354]
-
fel de blestem întors, un merde cu înțeles de bun augur. Versurile în care moartea adastă la tot pasul o deoache și-o risipesc. Și se întoarce poetul din război, fără să-și piardă nici ființa, nici poezia. Cît de ostaș, cît de poet, într-o viață care s-a împărțit între amîndouă, îi rămîne timpului să hotărască. La pragul anului 1944, însemnările lui din războiul cald, sînt, încă, mirările unui naiv.
Campania din Rusia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7029_a_8354]
-
ce are în mână capătul unei sfori în căutarea celuilalt capăt necesar ca să se facă nodul”, M. Șerbănescu își va căuta și el drumul în viață. „Un timp, până ce mi-am regăsit și recompus hainele civile, am umblat tot ca ostaș în permisie. Mi se oferise să lucrez în presă, reporter la un ziar local, și am pornit în căutarea de informații specifice meseriei tot cu haine cazone pe mine. Nu produceam senzație, nefiind singurul în această stare de tranziție de la
Agenda2005-04-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283314_a_284643]
-
curele speciale denumite de atunci... trăgători... Pedeapsă care a stârnit consternare în rândurile ofițerimii din misiunea franceză deplasată în România... Se spunea că bătaia înjosește, pe cînd glonțul, dimpotrivă, onorează condamnatul!... Astfel declarat generalul Berthelot, șeful misiunii franceze... În Franța, ostașul care întârzia la întoarcerea din concediul său legal, era împușcat fără vorbă multă, deși cu toate onorurile militare, formale, însă onoruri, totuși! Cum se petrecea acțiunea?... Acțiunea se petrecea așa : Prin fața celui osândit la moarte prin împușcare, plutonul de execuție
Gelozia reginei și bătaia în armată (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12907_a_14232]
-
pe care l-a avut vreodată prin prezența scutului antirachetă. "Niciun moment din istoria României nu a fost posibil fără Armată. Cele mai importante realizări sunt legate de Armata Română", a declarat premierul Emil Boc în discursul suținut la Monumentul Ostașului Român din Carei, în fața a aproximativ 300 de persoane, în mare parte elevi. Premierul a afirmat că România are, în prezent, cel mai mare grad de securitate. "Armata Română a ridicat prestigiul României în teatrele de operații. România are, în
Boc: România are în prezent cel mai mare grad de securitate pe care l-a avut vreodată () [Corola-journal/Journalistic/24825_a_26150]
-
Române". Premierul Emil Boc a participat, marți, la Carei, județul Satu Mare, la manifestările organizate de Ziua Armatei Române. Acesta a salutat Garda de Onoare, a asistat la ceremonialul religios, iar după discurs a depus o coroană de flori la Monumentul Ostașului Român. Premierul va mai participa la Carei la punerea pietrei de temelie pentru cea de-a treia hală a fabricii Contitech Fluid Automotive Romania, parte a concernului Contitech AG.
Boc: România are în prezent cel mai mare grad de securitate pe care l-a avut vreodată () [Corola-journal/Journalistic/24825_a_26150]
-
Meronia, București, 2001. Grădini și drumuri Omagiul transmis de Mitterrand lui Ernst Jünger, la sărbătorirea centenarului acestuia, în 1995, se intitula "Iată un om liber". Cel două războaie mondiale la care participase, luptând cu arma în mână, primind, ca brav ostaș, decorația Pour le mérite, numeroasele răni cărora le supraviețuise, pierderea fiului în luptele din Italia, amenințările în urma neparticipării la conspirația împotriva lui Hitler, refuzul post-bellic de a apărea în fața unui tribunal german al "de-nazificării", toate acestea și multe altele
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
cărturar Anastasie Crimca, Mânăstirea Dragomirna, aflată în apropiere de Suceava, este renumită atât prin vechimea sa, cât și prin originalitatea stilului în care a fost construită. Numele mânăstirii provine de la moșia Dragomirești, dăruită în anul 1587 de Petru Șchiopul tânărului ostaș Ilie Crimca (viitorul monah Anastasie), ca recompensă pentru serviciile aduse în perioada năvălirilor căzăcești. În 1602, pe moșia Dragomirești s-a construit o biserică mică, îmbrăcată pe alocuri în cărămidă smălțuită, în jurul căreia s-au așezat primii călugări. Ulterior, după
Agenda2005-48-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/284439_a_285768]
-
corul Filarmonicii Banatului, ansamblul profesionist „Banatul“ și Fanfara militară a Garnizoanei Timișoara l În 25 octombrie, de la ora 10, Garnizoana Timișoara, împreună cu Asociația Națională Cultul Eroilor organizează ceremoniale militare și religioase, depuneri de coroane de flori și defilări la Monumentul Ostașului Necunoscut din Parcul Central și la Monumentul Apărătorii Banatului din Calea Șagului. De la ora 11, fanfara militară va concerta pe terasa Cercului Militar. În cele două zile, comandantul Garnizoanei va oferi recepții la Restaurantul Militar l Alte manifestări: în holul
Agenda2003-43-03-28 () [Corola-journal/Journalistic/281632_a_282961]
-
Credincioșii ortodocși îi prăznuiesc pe 9 martie pe cei 40 de mucenici, ostași în armata romană din vremea împăratului Liciniu (308-324), care au fost omorâți prin chinuri în Sevastia Armeniei, fiindcă nu au vrut să renunțe la credința creștină. Conducătorul lor militar se numea Agricola, un aspru luptător împotriva creștinilor. Aflând că 40
9 martie - Sfinţii 40 de mucenici. Istorie şi obiceiuri care marcheză trecerea de la iarnă la primăvară () [Corola-journal/Journalistic/70550_a_71875]
-
armata romană din vremea împăratului Liciniu (308-324), care au fost omorâți prin chinuri în Sevastia Armeniei, fiindcă nu au vrut să renunțe la credința creștină. Conducătorul lor militar se numea Agricola, un aspru luptător împotriva creștinilor. Aflând că 40 de ostași din subordinea sa au refuzat să se închine idolilor, fiind creștini, le-a ordonat să-și lase credința. În numele celor 40 a răspuns Chirion, cel mai mare în grad dintre ei: '„Cum am luptat și am biruit pe vrăjmași, pentru
9 martie - Sfinţii 40 de mucenici. Istorie şi obiceiuri care marcheză trecerea de la iarnă la primăvară () [Corola-journal/Journalistic/70550_a_71875]
-
luptat și am biruit pe vrăjmași, pentru împăratul pământesc, tot așa vom lupta și pentru Împăratul ceresc, împotriva vrăjmașilor Lui'“. Pentru că nu a putut să-i convingă să renunțe la credință, Agricola a ordonat ca toți cei 40 de tineri ostași să intre dezbrăcați în lacul Sevastia, care, în acea perioada a anului, era aproape înghețat. Unul dintre ei nu a rezistat și a ieșit din apă, dar intrând în baia caldă cu care erau ademeniți cei din lac a murit
9 martie - Sfinţii 40 de mucenici. Istorie şi obiceiuri care marcheză trecerea de la iarnă la primăvară () [Corola-journal/Journalistic/70550_a_71875]
-
unde bănuia că ar putea risca. Stătea la pândă, păianjenul. Nu se hotăra să-i incite la revoltă pe montagnarzi, o practică predilectă a lui, nu se mișca în cabina lui rulantă, care făcea rondul întregii cetăți. Își supraveghea doar ostașii, încremeniți în posturile lor de veghe. Deplasarea pe orizontală făcea o separație și între întunericul de dincolo de cetate și luminile făcliilor, lumânărilor și felinarelor din interiorul ei. Nu se știa cât e ora. Ceasurile de mână, de masă și de
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
Era totuși greu să-l repereze careva, de vreme ce lipseau instrumentele de control al timpului. Puteau să aștepte doar cântecul cocoșilor, care își începeau concertul cam pe la acea oră. Cineva se apropia de teleferică. Nu-i putu transmite însă nimic, fiindcă ostașii lui Stănchescu îi cerură, din priviri, să renunțe. Nefiind luați în calcule, aceștia începeau să-și exercite singuri atribuțiunile. Totuși, în aceste clipe de amorțire, funcționa ceva: armata. Cetatea avea nevoie de ea. Negrescu ar fi vrut să le explice
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
straie, îmbibate de miresmele Florii Vieții și ale fructelor de pădure. Unii după alții primiră îmbrățișarea lui Morpheu. Încă indecis în privința apartenenței sale la o grupare sau alta, Negrescu se trezi singura ființa bipedă a cetății, în afara magicienilor și a ostașilor. Urmărindu-l cu luare aminte dintr-un colț al platoului, generalul de arme părăsi cabina rulantă venind către el. Ca în toate momentele cruciale pe care le ținuse sub control, Stănchescu nu-și exterioriză nici de această dată vreun sentiment
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
scrie de zor, revoltat de toate umilințele pe care le-au îndurat femeile cu o sută și ceva de ani în urmă și, pe măsură ce pixul își lasă măduva pe foaia albă, în ceafa lui dospește lent un dezgust monoton față de ostașii aliniați în șiruri interminabile. Nu-i respinge ca luptători. Ci ca sistem. Mai întâi este indignat de ipocrizia unui preot. Pe urmă se atacă analizând discursul unui politician de cauciuc. Rând pe rând, scoate din pânzele cenușii ale istoriei bărbații
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
a unei catedrale „în care mulți creștini pot să se roage împreună pentru binele obștesc” aparține poetului național Mihai Eminescu. Ea fost lansată în paginile ziarului „Timpul” imediat după anunțarea cuceririi redutei Grivița, la 30 august / 11 septembrie 1877 de ostașii români în cadrul Războiului de Independență. autor: Prof. univ. dr. Mircea Duțu Articolul nu s-a păstrat, nefiind reprodus în volumele publicate din opera eminesciană, dar mărturia lui Slavici complinește astfel și stabilește un adevăr istoric plin de semnificații. „Când a
Mihai Eminescu, primul care a cerut o Catedrală a Neamului. Află povestea eşecului. Votează aici pro sau contra ideii () [Corola-journal/Journalistic/27308_a_28633]
-
sala Orpheum a Facultății de Muzică, un recital de violoncel și pian. Evocarea eroismului l La Cenaclul „Liviu Rebreanu“ Cenaclul literar artistic „Liviu Rebreanu“ de la Cercul Militar Timișoara consacră reuniunea sa de joi, 27 mai, de la ora 16, evocării eroismului ostașilor români în războiul pentru independență de la 1877. Col. (r) ec. Neculai Damian va fi cel care va ține o prelegere pe această temă. Apoi, tânăra poetă Ana-Maria Mărgineanu „ne va convinge de ce copilul este viitorul lumii“. Programul continuă cu lansarea
Agenda2004-21-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282442_a_283771]
-
de la Galați m-a adus la Oancea, un sat alb de pe malul înalt al Prutului. Dincolo, în valea râului despărțitor, se desenau casele din Cahul. Undeva în preajmă, la intrarea în sat, un cimitir cu multe cruci păstra rămășițele primilor ostași români căzuți, în iunie 1941, în primul atac de dezrobire a Basarabiei de sub raptul sovietic, săvârșit cu un an mai înainte, în iunie 1940. Satul era pustiu în acel ceas de amiază. Timp toropit de vipia Soarelui, cu lenea și
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
de la Galați m-a adus la Oancea, un sat alb de pe malul înalt al Prutului. Dincolo, în valea râului despărțitor, se desenau casele din Cahul. Undeva în preajmă, la intrarea în sat, un cimitir cu multe cruci păstra rămășițele primilor ostași români căzuți, în iunie 1941, în primul atac de dezrobire a Basarabiei de sub raptul sovietic, săvârșit cu un an mai înainte, în iunie 1940. Satul era pustiu în acel ceas de amiază. Timp toropit de vipia Soarelui, cu lenea și
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]