3,729 matches
-
mîzgălitorilor! O altă intervenție În text se produsese În cotidianul „România liberă” nr.8719 unde cineva scrisese la rubrica „Fapte din țară” un caz interesant. Păcat că nu a mai și apărut: „(...) se relata cum de pe un bac care transporta ostași pe Dunăre, spre un I.A.S. din județul Brăila, doi ostași care nu știau să Înoate, au căzut din neatenție În fluviu și Întrucît nici ceilalți osatși nu știau să Înoate, au fost abandonați. CÎnd bacul a ajuns la mal
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
liberă” nr.8719 unde cineva scrisese la rubrica „Fapte din țară” un caz interesant. Păcat că nu a mai și apărut: „(...) se relata cum de pe un bac care transporta ostași pe Dunăre, spre un I.A.S. din județul Brăila, doi ostași care nu știau să Înoate, au căzut din neatenție În fluviu și Întrucît nici ceilalți osatși nu știau să Înoate, au fost abandonați. CÎnd bacul a ajuns la mal, cei doi au fost găsiți; ei fuseseră salvați de un marinar
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
hulpavului coș cu gunoaie pentru că ar fi trezit emoții rudelor militarilor care Îi știau pe aceștia la tras cu pușca În slujba patriei și iubitului comandant suprem, nicidecum la cules păpușoi. În al doilea rând, cenzorul a considerat că bravul ostaș român musai trebuie să știe să Înoate că d’aia s-a dus pentru 1 an și 4 luni la cătănie! e.j. Sssst! Revoluția culturală e la nord-coreeni nu la noi! Este arhicunoscut de-acum faptul că abramburiciul din
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
dr. Titus Mărculescu a parcurs întreaga filieră clinică pe bază de concursuri, cât și cea didactică până la gradul de conferențiar (1948) de clinică pediatrică. În perioada 19411945 a fost medic pe front, făcând parte din misiunea română ce a îngrijit ostașii răniți în timpul celui de-al doilea război mondial. Conf. univ. dr. Titus Mărculescu a condus Clinica I Pediatrie nou înființată între anii 1952-1962, la Spitalul Elena Doamna din Iași. Aici a realizat un colectiv bine închegat, un început de școală
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Băceștilor, mai precis, localitatea Cuci. Ca orice tânăr, după ce-și termină obligațiile de instruire militară, participând și la războiul de Independență din 1877, fiind decorat și acordându-i-se și alte însemne de luptă pentru actele sale de vitejie, ostașul Gheorghiu Ion este lăsat la vatră, cum se spunea. Era momentul potrivit a se căsători, a-și închega o familie. Cunoștea fetele din imediata apropiere, dar n-a găsit niciuna pe placul lui. A găsit o persoană după inima sa
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
materiale pentru a merge la el, durerea i se adâncește. Totuși mai are un pic de speranță în fiul Mihai. Dar veștile tot mai proaste continuă. Generalul Ion Antonescu s-a angajat în luptă alături de Germania cu un milion de ostași, pe frontul de Est. Din aceștia 600.000 nu se vor mai întoarce în țară, fiind uciși, dispăruți, sau luați prizoneri. La întoarcerea armelor de către romîni, din ordinul regelui Mihai I, dat în calitate de Comandant Suprem al Forțelor Armate, mareșalul Ion
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să fie înmormântați odată, în aceeași groapă, Costache să fie alături de Dumitru, de cel pe care l-a dorit mai învățat, dar greșelile mari nu sunt iertate. După întoarcerea armelor împotriva armatei hitleriste, armata română a mai pierdut 169000 de ostași (morți, răniți și dispăruți), printre ei aflându-se și mulți pungeșteni, precum tatăl lui Grigore Toloacă, coleg și prieten cu Săndel. Din această perioadă pungeștenii nu au uitat gestul inuman al unui consătean, Ghiță Covrig care a găsit în câmp
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
răniți și dispăruți), printre ei aflându-se și mulți pungeșteni, precum tatăl lui Grigore Toloacă, coleg și prieten cu Săndel. Din această perioadă pungeștenii nu au uitat gestul inuman al unui consătean, Ghiță Covrig care a găsit în câmp un ostaș german slab și înfometat și l-a predat comandaturii rusești unde a fost împușcat după două ore. în urma unor boli incurabile, în data de 3 aprilie 1946, Ileana Melian, sora mai mică a lui Costache, se stinge la vârsta de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-ți mare, mare viitor!/ Fiarbă vinuncupe, spumege pocalul,/ Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc/ Căci rămâne stânca, deși moare valul,/ Dulce Românie, asta ți-o doresc.» Aceste versuri le-a scris în anul 1876 și i-au înflăcărat pe ostașii români în războiul de independență, din 1877, așa ne spunea domnu’ Obreja; − Intr-adevăr, așa este, confirmă Costache emoționat. Soarele se apropia tot mai mult de pădurea „Lui Iftenie”, semn pentru Maria și Maricica ce aduseseră „de-ale gurii” la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ale fostului ei dascăl. Gheorghiță promite comandantului său de companie că-i va îndeplini poruncile. Urcând dealul Crucii, Gheorghiță se gândea la spusele domnului Averescu și ce oare vor afla la această întâlnire de premilitari care erau considerați ca viitori ostași. își aruncă apoi ochii spre dealul Morilor unde era livada și casa lor părintească iar mai jos recunoscu casa lui Nistor Dârdală, nașul părinților săi precum și casa ginerelui său, Vasile Pâslă. își aminti de Profira, fata lui, de ale cărei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
bolnav, feciorul meu , pe care l-am iubit ca lumina ochilor, zace rănit și bolnav iar noi nu putem să-l ajutăm cu nimic. N-am bani să merg la el să-l văd, să-l laud că este un ostaș vrednic care și-a făcut datoria. Cine se face vinovat că soldații acestei țări sunt prost îmbrăcați și încălțați, luptă adeseori flămânzi în timp ce alții se ghiftuiesc și nici nu le pasă de soarta noastră, a celor săraci și umiliți?” * Au
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în comparație cu cea germană, îndura frigul năpraznic al grelei ierni din 1942. în țară s-au format echipe din funcționari, învățători, preoți care mergeau din casă în casă să colecteze obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte, ciorapi groși, căciuli, mănuși, flanele, pentru ostașii care degerau în Rusia. Profesorul Costin sosit la Pungești într-o scurtă permisie a povestit învățătorilor și fruntașilor satului despre realitățile de pe front și starea de spirit a ostașilor români. Le-a spus de propunerile unor ofițeri de rang mare
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte, ciorapi groși, căciuli, mănuși, flanele, pentru ostașii care degerau în Rusia. Profesorul Costin sosit la Pungești într-o scurtă permisie a povestit învățătorilor și fruntașilor satului despre realitățile de pe front și starea de spirit a ostașilor români. Le-a spus de propunerile unor ofițeri de rang mare care propuseseră mareșalului Antonescu ca armata română să nu treacă peste Nistru, dar acesta, invocând onoarea militară, a decis să se meargă mai departe alături de aliații germani, deși echiparea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-mi pare calea acum lantors acasă.../ Aș vrea să zbor, și rana din pulpă nu mă lasă !... După aplauze puternice, semn al emoțiilor și sensibilității publicului auditor, care răsplătea efortul depus de către recitator și în mod deosebit eroismul și modestia ostașului român, care e gata să-și sacrifice viața pentru o cauză deosebit de nobilă ca aceea de cucerire a independenței naționale, a urmat o scurtă pauză, apoi apăru un alt recitator, numit Vasile Ciobanu, dar căruia târgoveții îi spuneau “șova”. Doamna
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cârdul nostru de găini de au scăpat doar un cocoș cu trei găini. A doua zi au împușcat scroafa pe care o țineau ai noștri la casa cea nelocuită și aceasta fiind mare și grea au chemat încă vreo cinci ostași să-i ajute, s-o care pe o foaie de cort. Au rămas purceii ce abia aveau două săptămâni, fără hrană, pe care i-am hrănit noi, dându-le lapte de vacă, cu biberonul de i-am scos la liman
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
aduse vite din colhozurile noastre. Când au intrat armatele germane și române în țara noastră, pe lângă jafurile din colhozuri s-au purtat neomenește cu bătrânii, chinuindu-i în tot felul. Ne-a spus tovarășul locotenent locțiitor politic de companie că ostașii români au scos ochii oamenilor cu furculița, ca să mărturisească unde sunt avuțiile colhozului. Au fost foarte răi unii nemți și români în timpul ocupației. Noi plătim cinstit ce am mâncat, și scoase o hârtie de o sută de lei pe care
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
care s-a minunat de ce am eu de gând. Dumitru a luat-o, s-a uitat la ea și spuse „cum vrei tu să-ți faci călimară din asta? Voi știți ce este asta? E o grenadă ofensivă, o folosesc ostașii în luptă când înaintează, că scoate mult fum, însă nu face schije multe, ca grenadele defensive, mult mai periculoase”. Ascultam și eu și Lențâca, nepricepând mare lucru din ce ne povestea Dumitru. Stăteam tustrei lângă butucul cel mare de stejar
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
militar ce mă aștepta de la 1 noiembrie. Sub flamura Țării În ajunul plecării merg la vie și stau de vorbă cu tata până către ora unu noaptea. Multe ne-am spus și multe sfaturi mi-a dat pentru viața de ostaș spre care mă îndreptam. El, sărmanul, era sătul de armată pentru că făcuse și războiul în locurile fierbinți de la Turtucaia, Mărășești și Oituz, ca soldat într-o unitate de pionieri. De la Bârlad, cu forme în regulă, plec la Ismail, la regimentul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Pe 3 septembrie 1939 primesc ordinul de concentrare. În ziua următoare eram pe drum spre unitatea mea de la Ismail. Ca plutonier T.R. sunt repartizat comandant al unui pluton și intru, deci, într-o nouă fază a vieții mele, aceea de ostaș. La 10 luni de la absolvirea școlii de ofițeri de rezervă sunt rechemat sub arme. Ordine și dispoziții noi de îndeplinit, muncă intensă de pregătire militară, deplasări zilnice la câmpul de instrucție aflat la câțiva kilometri în afara orașului și instrucție!... la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
primit”. Îi zâmbesc protector și-i spun că eu sunt unul dintre vizitatorii de la Buciumeni din august trecut. O bucurie imensă pe măsura împrejurărilor în care ne aflăm! L-am luat la mine în pluton și am continuat viața de ostași. Zilnic instrucție și iar instrucție. Mult amar pe bieții oameni. Unii oameni încep să nu mai semene a oameni normali și devin adevărate brute cu chip omenesc. Îmi amintesc de un sergent instructor din batalionul nostru pe nume Biberi - o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Răsărit... Tatonări până ce suntem repartizați, la Giurgiulești, lângă Galați, unde rămânem câteva luni, scormonind pământul și construind poziții de apărare. Ne instruiam zilnic și eram în așteptare. Comandantul meu de companie se poartă extrem de dur, umblă călare printre grupurile de ostași, împărțind cu dărnicie lovituri de cravașă, înjurând în numele tuturor sfinților din calendar. Nu l am aprobat, m-a simțit și a început a mă împunge cu anumite expresii. Prin martie 1940 regimentul nostru este dirijat în jurul orașului Tighina, unde ocupăm
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
conșcolar de la Bârlad, subl. rezervă Cireș Sterian. Acesta a rugat pe comandatul regimentului să-i încredințeze drapelul. Imediat desprinde pânza de pe catarg, se încinge cu ea pe sub cămașă, ajungând cu bine la Huși, salvând onoarea regimentului, salvând onoarea noastră, ca ostași. Era începutul calvarului României Mari, în fatidica vară a anului 1940! De nedescris, necuprinsa disperare a dezastrului nostru național! De la Huși, resturile regimentului nostru sunt dirijate către Focșani, în cazarma regimentului local. Cu oameni epuizați de efort și sub un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
noștri, discutăm la rece situația gravă în care ne aflăm ca popor, ne așezăm la masă și mâncăm cu noduri în gât!... Nu mai simțeam nici gustul mâncării și nici plăcerea de a mânca! Către dimineață plec să mi ajung ostașii pe care-i găsesc la Berheci, lângă Tecuci, așa cum îmi ceruse comandantul meu. Pe un anumit traseu ajungem la Focșani, la noua noastră garnizoană. Toată luna iulie ne mișcăm și ne instruim în jurul Focșanilor. Și ce căldură toridă mai era
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
-i găsesc la Berheci, lângă Tecuci, așa cum îmi ceruse comandantul meu. Pe un anumit traseu ajungem la Focșani, la noua noastră garnizoană. Toată luna iulie ne mișcăm și ne instruim în jurul Focșanilor. Și ce căldură toridă mai era, încât unii ostași leșinau de dogoarea de cuptor încins a soarelui! Pe data de 1 august suntem desconcentrați. Merg la Priponești, la ai mei, îmi fac de lucru, dar nu am astâmpăr, nu îmi găsesc locul! Hotărăsc să mă duc la Cârțișoara Făgărașilor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
german. Numai tinerețea a fost cea care m-a susținut pentru acest efort sisific! Abia dacă aveam timp să mă odihnesc câteva minute la prânz. Și acum, când trec cu trenul pe la Focșani revăd locurile acelea, unde am trudit pregătind ostașii pentru războiul ce ne aștepta și-mi reamintesc de multe din cele petrecute atunci. În februarie ’41, cu mare greutate, obțin o permisie de 48 de ore, merg la Buzău, fac cununia civilă și-mi aduc soția în garnizoana Focșani
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]