4,130 matches
-
Vreau să întreb ce e cu mine. Încerc s-o fac, dar nu reușesc să scot un cuvânt. Bunul meu prieten Silviu îmi ghicește intențiile. Își duce arătătorul mâinii drepte la buze și-mi face semn să stau cuminte. Ai pățit un mic necaz, un accident cerebral, Paule dragă. Era să-ți fie fatal. Se pare că e ceva ce are legătură cu accidentul acela de mașină de la tine din sat. Știi că ai mai avut unele probleme. Acum, era gata-gata
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
am apărut și ne- am privit unul pe celalalt bănuitori. Aveam un sentiment negativ de vinovație pentru ziua precedentă petrecută cu o altă femeie. -Îți stă bine în pantaloni, îi spusei eu. Mă privea insistent. Era puțin bosumflată. -Ce ai pățit? Ce s-a întâmplat? -Nimic. Absolut nimic. -Unde ai fost? -Pe iaht. -Mi-a fost foarte dor de tine. Nu a mai spus nimic. Refuza să mă privească. M-a cuprins teama. Mă gândeam: ce rol joacă acum? Ridică brusc privirea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
importante. Ea considera că nimic nu este mai important ca Dumnezeu. -Cum să adopt eu o atitudine față de ceea ce nu știu? Mi se pare o pierdere de vreme, i- am zis. -Nu ți-este teamă c-ai s-o pățești? mă apostrofă ea. -Nu,pentru că nu mă pot gândi la ceva necunoscut. -Poți să faci măcar presupuneri. -De pildă? -Că Universul este imens și extrem de diversificat, că nici măcar un ceas nu există fără un ceasornicar, așa încât poți presupune logic că
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
capul îi țâșni în sus. Tuburile fură smulse, iar alarmele monitoarelor începură să urle. Karin chemă asistentele, în timp ce Mark se zbătea pe cearșafuri, târându-și corpul spre ea. Plângea deja când sosi infirmiera. — Nu știu ce-am făcut. Ce-a pățit? Ia te uită, spuse infirmiera. Încearcă să te îmbrățișeze! Dădu o fugă până la Sioux, ca să calmeze spiritele. Depășise deja data la care trebuia să se întoarcă la serviciu și limita favorurilor pe care le putea cere la telefon. Se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un văr care fusese la un moment dat lovit în cap cu o crosă de fier. Îi fusese afectat un lob care suna ceva gen varietal. Niciodată nu mai fusese același om. Șeful spera ca fratele lui Karin să nu pățească la fel. Îi mulțumi și-l întrebă dacă mai putea lipsi măcar un pic. Cât? Nu știa exact. Dar fratele ei nu era la spital? Nu era pe mâna unor profesioniști? Putea să-și ia concediu fără plată, se tocmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pieptul lui spân, la fel de detaliați și de realiști ca într-un manual de anatomie. Parcă ar fi fost jupuit de viu. Îi șopti lui Karin, lent și tunător pentru toți cei proaspăt ieșiți din comă. —E căcător de incredibil. A pățit-o fix omul care n-o merita. Rupp o apucă de cot. Băiatul nostru și-a luat-o destul de rău. Brațul ei se încinse de la încheietură în sus. Blestemul roșcaților: se înroșea mai repede decât un fazan jumulit. Își retrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Cum ar fi chestiile pe care le încercați în cărțile dumneavoastră... Adevărata muncă nu se făcea niciodată cu bolnavii. —Karin? Gândește-te la noaptea accidentului lui Mark. Mai ții minte dacă te-ai gândit la ce ar fi putut să pățească? Ea stătea strângându-se în brațe, cu fața în flăcări. El o ținea acum la distanță. Vântul de iunie îi biciuia părul într-o duzină de sfori. Ea strânse din ochi. El nu e așa. Era iute. Brici. Un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de la bun început? —Mark, intră în mașină. Dacă voiam să-ți fac vreun rău, crezi că mi-aș fi riscat propria viață pentru asta? Ați auzit-o cu toții? Ați auzit ce-a zis femeia asta? —Te rog, Mark. N-o să pățești nimic. Urcă în mașină odată. —Lasă-mă pe mine la volan. Intru dacă mă lași să conduc. Vedeți? Nu vrea să-mi dea cheile. Eu întotdeauna o duc pe sora mea peste tot. Când suntem amândoi, ea nu conduce niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
posibilă și știam și timpii exacți în care m-aș fi desanguinizat, știam că uterul are un sistem de anticoagulare care face ca o asemenea hemoragie să nu poată fi oprită. Dacă mi se întâmplă ceva, sigur copilul nu va păți nimic, chiar și dacă facem mai mult de o oră pe drum, copilul sigur va fi ok, eram în săptămâna 37, aproape 38, la eco Doppler din săptămâna anterioară arăta bine, mare, dezvoltat perfect, cu o arteră care-i ducea
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
liberală nu i-ar trece prin cap să se dezică de el ca de-o boală), chiar dacă formele de feminism „sălbatic“ din Franța și Statele Unite mi se par acum profund chestionabile. De îndată ce am devenit mamă, m-am defectat definitiv, așa cum pățesc multe mame. Am început să mă tem de o mulțime de lucruri și să am o mulțime de angoase (eu, care fusesem neînfricată înainte), pentru că mă temeam acum pentru altcineva, nu pentru mine. La pachet cu această defecțiune a venit
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
moartea acestui vagabond era un lucru obișnuit, normal și previzibil, care nu le trezea nici uimirea, nici mila, nici regretul. Un bărbat se Întoarse spre altul de lîngă el și-i spuse Încet, dar sigur de sine, zîmbind ușor: — Așa pățesc toți pînă la urmă. Toți ajung așa, mai curînd sau mai tîrziu. Nu țin minte să fi fost vreodată altfel. Între timp, tînărul internist Își muta stetoscopul de colo-colo Încet și atent, și totuși indiferent, și asculta. Un polițist cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
O clipă fetele rămaseră acolo și priviră speriate, strînse una lîngă alta, În timp ce băiatul se uita la mort cu o expresie mirată și cam tîmpă, și În cele din urmă rosti nervos, cu un glas strident și uimit: — Ce-a pățit? A chemat cineva o ambulanță? Din cercul de privitori tăcuți, aflați acolo, nu-i răspunse nimeni, dar, Într-o clipă, un taximetrist, un bărbat cu trăsături aspre și brutale trădînd viața de noapte, cu pielea smeadă, gălbejită, ciupită de vărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
urechea la prostiile ălora, că doar n-ai să trăiești o veșnicie! Să strîngi bani pentru zile negre, pentru numele lui Dumnezeu! mîrÎi el. Să pui bani deoparte pentru bătrînețe... pentru bătrînețe, pentru numele lui Dumnezeu, cînd poți s-o pățești exact ca tipul de colo! mîrÎi el. Am sau nu dreptate? — Aici ai zis-o bine! — Să strîngi bani albi pentru zile negre! Să lași ceva copiilor cînd Îți dai duhul! mîrÎi el. De ce dracu’ să las ceva copiilor mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
altul n-are centiron, altuia-i lipsesc doi nasturi de la tunică, altul și-a prins greșit gamela, altul și-a pierdut mare parte din echipamentul din raniță și se arată uimit, În chip stupid și tîmp, de ceea ce-a pățit - fiecare a pierdut ceva, și-a uitat ceva, a greșit undeva, constată că-i lipsește ceva strict necesar. Iar acum, Într-un moment de stagnare a Înaintării pe dig, fiecare Își descarcă povara necazurilor; În mizeria fierbinte a aerului Încins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și s-a oprit În ușă fără să scoată o vorbă: stătea și dădea din cap și taică-tu spunea că arată tare amărît și necăjit, de parcă-l lovise o mare nenorocire, iar taică-tu l-a Întrebat: „Ce-ai pățit, Mel? Nu te-am văzut niciodată așa de amărît“. „Vai, Will, Will“ - zice, și stătea și dădea din cap uitîndu-se la taică-tu - „dac-ai ști cît te invidiez! Ai o meserie bună și-ți vezi liniștit de treabă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îngenunchea și-ai mulțumi Domnului că n-ai făcut așa ceva“ - a zis. „Măcar ai ce mînca“ - a zis - „iar seara, cînd te duci acasă, te sui În pat și dormi liniștit.“ „Ia ascultă, Mel!“ - a zis taică-tu - „Ce-ai pățit? Un lucru văd eu bine: că te frămîntă ceva.“ „Vai, Will“ - a zis el dînd din cap - „numai oamenii ăia sînt de vină. Nu pot să dorm din pricina lor!“ Vezi tu, n-a zis care oameni, nu le-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
eu n-am de gînd să-ți mai rabd mult mofturile.“ „Vai de mine, am să mor de rușine!“ - zice fata - „n-am să mai pot scoate capul În lume!“ - și tot plîngea și se tot văicărea. „Da’ ce-ai pățit?“ - zice Amanda - „ce-ai făcut de spui asta?“ „Vai, n-am făcut nimic“ - zice fata - „dar copilul s-a născut Înainte de soroc!“ „Doamne, Maica Domnului!“ - zice bătrîna... și-odată-i răspunde așa, pe șleau, Înțelegi... „Numai din atîta lucru te frămînți? Credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să bombăne către celălalt individ și-au Început amîndoi să țipe și să urle În limba lor ciudată și Îngrozitoare. „Ei, lasă că lămuresc eu lucrurile, pe cinstea mea“ - zice taică-tu. „Nici nu-mi trecea prin minte c-o să pățesc așa ceva“ - zice. „Stai liniștit, domnule Grant“ - am zis - „lasă că descurc eu lucrurile. Dacă sînt aici cămășile, le iau eu.“ Cei doi chinezi se tot certau și cred că unul din ei Încerca să-i spună celuilalt că probabil noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Miller Wright, Îl ții minte, nici nu trecuse de șaptezeci de ani, palid ca un mort și tremurînd ca varga? „Cum așa, Miller - i-am spus - „mă pui pe gînduri cînd te văd așa. Ce-i cu tine? Ce-ai pățit?“ „Vai de mine, Eliza“ - zice, și tremura tot - „mă macină grijile, dar ce griji! Nu mai pot Închide ochii din pricina gîndurilor.“ „Dar ce-i, ce s-a-ntîmplat?“ - am zis. „Vai, Eliza, am pierdut tot ce-am avut“ - zice - „am rămas fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sus, se duc la geam și dacă eu mă arunc după ele și mă izbesc cu zgomot în sticla geamului, PAM se supără. Ba într-o zi m-am ales și cu un cucui. Dar, scuze, trebuie să întrerup. Așa pățesc și cu muștele, ori de câte ori mă ntrerupe PAM. Nu pot să mă bucur de ele, cum nu pot să mă bucur acum povestindu-vă și despre victoriile mele asupra muștelor... Visul lui PAM are mare nevoie de mine. Atenție, repornim povestea
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
cu gălăgia, parșivilor! Vedeți că deștepții ăia, bebelușii lui Verde Împărat, vor să ne curețe. Da, da, pe toți, pe toți! Și nu va fi chiar bine de voi. Eu mă descurc dar voi, nătărăilor, s-ar putea s-o pățiți. Zmeii își dau coate și râd: „Aiurea!”, „Ce vorbești, babo?!” Lăcomia continuă: Va trebui să vă deșteptați și voi. Adică să fiți atât de parșivi încât toți slăbănogii din Țara lui Verde Împărat să ni se închine nouă, zmeilor. Zmeii
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
înainte - la receptor, primi un răspuns poarte diferit. Vocea bărbatului de la celălalt capăt al Birului era aspră: - O să fiu cât se poate de clar: dacă nu renunți la ceea ce ți-ai pus în minte până la sfârșitul acestei zile, o s-o pățești. Acest institut de prostie n-o să fie reconstruit. Gosseyn care observase că mesajul și vocea erau înregistrate - în mod automat - de casetofonul de cabinet, reuși să-și revină din șocul produs de amenințarea neașteptată, tocmai pentru a spune: - Ai grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
acelui foarte mic dispozitiv. Era o prevedere pentru viitor. Completă acum. Pentru a fi utilizată la momentul potrivit. Stând acolo, își continuă rolul de intermediar. - Ne-ai luat o piatră de pe inimă, asigurându-ne că tu, cel puțin, nu vei păți nimic. Privi în jurul său. - Mai e ceva care ne-ar putea face să ne simțim mai în siguranță? Eldred Crang ridică mâna. - Ceea ce am să spun s-ar putea să nu fie liniștitor. dar observ că și tu, se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
în jos. Din moment ce-și ținea capul deasupra, era evident că avea convingerea că nimeni nu bănuia ce căuta el acolo; și, desigur, din moment ce, iarăși, era posibil ca acțiunea sa suspicioasă să nu dea de bănuit, nu putea să pățească nimic dacă nu făcea vreo mișcare greșită. De lângă el, Crang spuse: - Poate te-ar interesa să știi că numele restaurantului reprezintă ideea proprietarului despre ce poate fi Semantica Generală: vorbă goală; a spune lucrurile exact așa cum sunt. Era una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
vrei să te țină căruța. În urmă cu trei ani și jumătate, din lipsă de bani și (poate că) de imaginație, am cumpărat, în locul autoturismului celui vechi, unul nou de aceeași stirpe. Cei care fac ca mine, ca mine să pățească! La nici o mie de kilometri de căsnicie rezervorul, dragi concetățeni rutieriști posesori ai mașinii autohtone cu numele străbun al patriei, mi s-a turtit în felul unei pungi din acelea de hârtie pentru friș-cocoși sau pentru bomboane agricole din care
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]