3,706 matches
-
secolul V, patriarhul Proclu al Constantinopolului preciza că „Psalmodia este întodeauna un izvor de mântuire. Melodia liniștește pasiunile. Cântarea psalmilor descoperă curajul, distruge durerea din rădăcină, usucă lacrimile, alungă grijile, mângâie pe cei care sunt în întristare, duce pe cei păcătoși la pocăință, naște evlavia, populează pustiurile, întemeiază mănăstiri, îndeamnă la o viață curată, conduce la blândețe, învață iubirea aproapelui, slăvește dragostea, îndeamnă la răbdare, înalță sulfetul către cer, întărește Biserica, sfințește pe preot, izgonește pe diavoli, predică viitorul, inițiază în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Se scoate în evidență că nici chiar bărbații drepți și sfinți nu sunt scutiți de putința de a greși: De șapte ori cade cel drept și se ridică“, însă e mare deosebire între căderea omului drept și cea a celui păcătos. În continuare, sunt date exemplu ,,cele 7 feluri de cădere” în care, chiar dacă cel înțelept alunecă, el nu încetează să fie drept dacă crede că numai cu Harul Domnului va putea fi eliberat de lanțurile păcatului. Convorbirea a XXIII-a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Pavel, ,,Căci nu fac binele pe care-l voiesc, ci răul pe care-l urăsc, pe acela îl săvârșesc“, Avaa Theonas face o demonstrație, afirmând că aceste cuvinte îl privesc și pe Sfântul Apostol Pavel și nu exclusiv pe alți păcătoși. Ceilalți nar spune că nu vor răul pe care-l săvârșesc, pentru că păcătoșii nu slujesc lui Dumnezeu nici cu mintea, nici cu trupul. Astfel, ei greșesc cu mintea înaintea trupului, înfăptuind păcatul cu mintea și cu gândul lor (cap. 1
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și chiar viitoare, în așa fel încât să nu mai hălăduiască prin memorie sau imaginație, până la îndepărtarea ghimpilor vinovăției și ai conștiinței din inimă. În felul acesta, spune Cassian, cei ce au primit revărsarea iubirii dumnezeiești nu mai au dorințe păcătoase (Convorbirea duhovnicească XXI). 2. Contemplația. Contemplația este curăția inimii în acțiune, centrată pe Hristos și spațiul dintre scopul prezent și sfârșitul ceresc. În Cartea a V-a Așezămintelor duhovnicești, Cassian afirmă teza sa fundamentală: contemplația este o depășire a marginilor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
fericirea vieții viitoare fiind încă în trup. Columba Stewart sistematizează în cinci puncte motivația dezvoltată de Cassian în Convorbirea duhovnicească I pentru plasarea contemplației în centrul teologiei sale. 1. Faptele practice ale ascetismului și slujirii sunt provizorii în realitatea existenței păcătoase a omului și necesitatea lor ia sfârșit odată cu moartea. 2. Contemplația face parte și din viața prezentă, dar și din cea de după moarte deoarece are ca bază iubirea și ca obiect pe Hristos ce dăinuie veșnic. 3. Fericirea sfinților în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de stat, adică într-o epocă în care împărăția cerească trebuia să urmeze eonului lumesc și pământesc, Sfântul Cassian a pledat prin viața și prin întreaga sa activitate pentru valoarea supremă a vieții pustnicești, ca mijloc de înfrângere a vieții păcătoase, prin depărtarea de lume, și unirea cu Ziditorul a toate prin asceză și contemplare. Așa a reliefat valorile eremiților - ca rugăciune continuă și contemplare, autorizate de Dumnezeu prin unirea cu El - și cele chinovitice, punând în centru liniștea și ascultarea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în aspecte polemice, cum este cazul lui Cezar Bolliac, care în Răspuns la articolul "Poezie", prin care dorea să își apere opera împotriva unei observații critice de altfel minore, făcute de I. H. Rădulescu, declanșează o diatribă împotriva lui Boileau "păcătos poet" -, susținând de pe poziții vădit romantice libertatea expresiei și inutilitatea regulilor: "Shakespeare și Hugo vor trăi, domnule Boileau, fără reguli, precum trăiesc Osianii și se renasc în toate limbile fără să fi avut limbă făurată la fabrica dumitale sau având
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Fragmente din Cărțile 7 și 8, în PSB, vol. 41, p. 778) „De ce S-a răstignit? Zice; desigur că nu din cauza păcatelor Lui, și dovada se desprinde din învierea Lui. Pentru că dacă ar fi fost păcătos, cum ar fi putut să învie?! Dar dacă a înviat, e vizibil că nu a avut păcat; și dacă n-a fost păcătos, pentru ce a fost răstignit? Pentru alții; și dacă a fost răstignit pentru alții, desigur că a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
că nu din cauza păcatelor Lui, și dovada se desprinde din învierea Lui. Pentru că dacă ar fi fost păcătos, cum ar fi putut să învie?! Dar dacă a înviat, e vizibil că nu a avut păcat; și dacă n-a fost păcătos, pentru ce a fost răstignit? Pentru alții; și dacă a fost răstignit pentru alții, desigur că a înviat”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia IX, p. 150) „Pentru care pricină a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mult cu noi și totuși nu ne-a părăsit. Căci S-a retras acolo de unde nu S-a retras, căci lumea prin El a fost făcută și în această lume era și a venit în această lume pentru ca să mântuiască pe păcătoși (In. 6, 33) .... ”. (Fericitul Augustin, Confessiones Mărturisiri, cartea a IV-a, XII, (19), în PSB, vol. 64, p. 110) „... murind, înviind și înălțându-Se la ceruri și șezând în trup la dreapta lui Dumnezeu-Tatăl. Aceasta, pentru ca și noi, murind, să
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
care se îmbăta și se îmbuiba, punându-i în față sluga cea credincioasă, cum osândește pe cel ce a ascuns talantul în pământ, punându-i în față pe cel ce a adus încă doi talanți, Hristos osândește pe fiecare om păcătos punându-i în față pe cei ce au făcut fapte bune”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXXIX, II, în PSB, vol. 23, p. 897) „Vremea învierii, atunci când se vor preaslăvi trupurile lor, prin lumina cea negrăită
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
XXIX, 6, în PSB, vol. 34, p. 228) „După cum chipul cel divin al Duhului imprimat încă de acum înlăuntrul sfinților, va da și trupului acestora chip dumnezeiesc și ceresc, tot așa și vălul duhului celui lumesc, care acoperă sufletul celor păcătoși, urâțit de patimi, va arăta și trupul lor întunecat și plin de toată rușinea”. (Sf. Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre libertatea minții, 25, în PSB, vol. 34, p. 347) „Ziua judecății este asemenea zilei încununării unei armate, în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
frază, să privim spre Ierusalimul ceresc, acolo unde vor ajunge pentru a trăi veșnic creștinii evlavioși. Aceștia nu vor cunoaște stricăciune în vecii vecilor. Nu vor întâmpina greutăți și probleme, scandaluri și primejdii. Nu vor simți regrete și neliniști, ispite păcătoase și pofte viclene. Toate acestea vor dispărea acolo. Sufletele, ca în niște sanctuare sfinte, în cereasca sfântă a sfintelor, vor participa la taine negrăite și la dumnezeiasca Jertfă”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Problemele vieții, p. 68-69) „Cetatea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cu care vorbeau, puterea lor, trezvia lor, vegherea lor și nu se îngrijorau de propria lor libertate când ajungeau în primejdii, numai să poată mustra, să poată întoarce prin propovăduirea cu îndrăzneală a cuvântului (Fap. 4, 29) și prin mustrarea păcătoșilor, chiar dacă cei mustrați erau oameni de cea mai mare vază”. (Origen, Omilii la Cartea Proorocului Ieremia, omilia XV, cap. I, în PSB, vol. 6, p. 414) „ Iar pentru că proorocii, așa cum am spus mai sus, au dovedit că s-au adeverit
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Celui mai presus de toate, încât față de ei liniștea netulburată a unui Antistene, a lui Crates ori a lui Diogene s-au dovedit simple jocuri copilărești 94, căci, pentru râvna lor față de adevăr și pentru libertate cu care certau pe păcătoși, ei au fost uciși cu pietre, au fost puși la cazne, au fost tăiați cu fierăstrăul, au murit uciși cu sabia, au pribegit în piei de oaie și în piei de capră, lipsiți, strâmtorați, rău primit, rătăcind în pustii, în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și a gătit și Împărăția, dându-ne dovezi clare de toate acestea? Dacă Domnul nu ne-ar judeca pe lumea cealaltă, apoi nu ne-ar pedepsi nici aici, pentru că atunci cum s-ar explica faptul că pe lumea aceasta unii păcătoși sunt pedepsiți, alții nu?” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XIII, V, în PSB, vol. 23, p. 163) „... viața aceasta, în care trebuie să ne pregătim pentru viața viitoare, în care nu vom mai săvârși nici un lucru
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
slab de hire. Trecerea de la un înțeles exclusiv social (prostimea, ca o categorie socială) la unul psihologic (prostimea, o categorie diferențiată psihologic) s-a făcut relativ recent. În secolul al XVII-lea găsim: Atunci jale și amar va cădea pre păcătoși, că voi fi, cei mai proști, pre carii de multe ori i-au osăndit și i-au asuprit, îmbrăcați într-atâta podoabă și frămseați și într-atâta mărire și cinste, care omul nu poate să o spuie". Înțelesul este clar
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
genocid împotriva poporului Republicii Moldova". Românii ar fi cei mai primejdioși dușmani ai simbolului național al Moldovei, Ștefan cel Mare, pe care "patrioții" și-l iau ca scut și emblemă. Așa se explică de ce l-au invitat la "comemorarea" (sic!, gura păcătosului!) a 538 de ani de la bătălia de la Vaslui (1475) pe Csibi Barna, "secuiul", adevăratul prieten al lui Ștefan cel Mare, la 10 ianuarie 2013, prilej cu care "aliatul" de azi al lui Ștefan a depus o coroană de flori la
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
care le transcende. Astfel bucuria mea era mare, iar înlăuntru încolțea speranța că suntem mai mult decît un reflex în oglindă. Ochiul, ochiul păsării mă privea și-mi întreținea această speranță cvasireligioasă. Acestea au fost cele mai mărețe vremuri din păcătoasa mea viață. Probabil că am ales să trăiesc aici pentru a mă întîlni cu ea și, prin ea, să mă apropii de Tatăl, ieșind țîșnit, ca zborul ei, din lanțul karmic. Împreună formam o împărăție magnifică, o mică civilizație. Venea
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Cât despre oropsitul din Psalmi, și lui îi este dat să-și continue facerea de bine, știind că, în ciuda succesului lor, calea persecutorilor este cea a răului: Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioșilor și în calea celor păcătoșilor nu a stat și pe scaunul hulitorilor n-a șezut; ci în Legea Domnului e voia lui Și la legea Lui va cugeta ziua și noaptea! [...] Că știe Domnul calea drepților, iar calea necredincioșilor va pieri"s. Cel drept știe
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
o suită de avânturi și prăbușiri, de treceri de la un regim la altul, ci reflectă continuitatea relațiilor dintre om, națiune și Dumnezeu. Independența și prosperitatea erau semne că poporul lui Israel respectase poruncile divine. Contrariul era cauzat de o revoltă păcătoasă împotriva Legii. Aici se situează și contribuția iudaismului la un răspuns uman la suferință, care capătă din acel moment o virtute salvatoare. Suferința poartă de acum în sine premisele unui viitor mai bun pentru colectivitate și pentru individ. Acest aspect
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
răsucise pe soclul ei, nu din pricina vreunui fenomen natural (un cutremur de pămînt), așa cum presupune regele, ci cu de la sine putere, apoi își închisese ochii. Și toate aceste mișcări ale statuii care se însuflețește sunt menite să provoace mărturisirile celor păcătoși. În Alcesta lui Euripide, nu va exista propriu-zis o statuie care să prindă viață. După moartea Alcestei, Admet își visează soția și se decide să-i comande statuia, așa cum făcuse și Menelau pentru a suplini absența Elenei. Fantoma răposatei Alcesta
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
unde se află mormântul tatălui. În nici un caz el n-ar putea fi identificat cu căminul de copii a cărui construcție e plănuită de doamna Alvig ca veritabil monument înălțat în amintirea celui dispărut, destinat să astupe pe vecie gura păcătosului ei soț și să ascundă adevărul despre faptele lui pe care acesta l-ar fi putut dezvălui sau care ar fi putut fi dat în vileag. De altfel, incendiul care mistuie în final întreaga clădire nu reprezintă oare dovada că
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Sabaot cel Bun (agathos), o putere „din dreapta” care veghează din Înălțimi 158. A doua oară Sabaot este echivalentul lui Adamas, arhonte peste jumătate din semnele zodiacului. În contrast cu fratele său Iabraot, care domnește cu cinste peste jumătatea cealaltă, Sabaot se dovedește păcătos, căci a Întreținut legături sexuale (synousia). Din acest motiv, Ieu, administratorul Luminii, l-a așezat pe Iabraot Într-un loc mai Înalt, În vreme ce Sabaot și Îngerii săi au fost Înlănțuiți de Sferă 159. Atît valentinienii cît și basilidienii fac mari
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
josnic; laicitate; libidinos; lipsă; loc; lopată; lucifer; lucru rău; mac; Mefistofel; mic; miel; mizerie; mînă; naiba; năzbîtii; neastîmpăr; nebunie; necunoștință; necurățenie; neființă; nefolositor; negativ; neghiob; neliniște; neliniștit; nenorocire; neplăcut; nerv; nervi; nesfințenie; nesuferit; obraznic; ocolire; om rău; parșiv; Paul; păcate; păcătos; penibil; pericol; pierdere; povara; poveste; povești de copii; prieten; prost; pui; puternic; cel rău; răufăcător; răul; răutăcios; răutăciune; roșiu?; roșu și negru; sarcastic; satanic; sărac; sătana; scaraoțchi; sexy; smoală; spaimă; spirit; stejar; de suflet; talpa iadului; transformabil; tremur; tristețe; Ivan
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]