2,887 matches
-
Avea o voce jalnică, melodia falsă abia se deslușea. ― Azi am să-ncrestez în grindă, grindă / Jos din cui acum oglindă... ― Nu! urlă cârnul și trimise trei gloanțe în oglinda venețiană agățată deasupra servantei. Ceva mai vesel! Oglinda plesni. Trei păianjeni uriași înotau în apele ei. "Dumnezeule! gândi Melania Lupu. Asta aduce nenorocire." Scarlat interveni din nou: ― Dragul meu, înțelege-mă, întîrziem... ― Te așteaptă fluturele albastru, completă fără zâmbet Ionescu. ― Să aștepte! Vreau să cânte și să danseze. Urâtul o să cânte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Amuți brusc. Îl privea cu ochi mari, pipăindu-și atent figura. ― E aici! Uite-l! Îl simt! Îl vezi și tu, nu? Mișcă aripile. Inginerul se crispă. Scăpă țigara, cutremurîndu-se de scârbă. Pe obrazul murdar al cârnului urca încet un păianjen. * Se auzeau doar tic-tac-ul pendulei și sforăitul bătrânului. Ațipise răpus de emoții și oboseală. Melania Lupu își netezi părul pe frunte apoi degetele alunecară în jos, de-a lungul gâtului. " La ora asta Șerbănică doarme, de obicei, dus. Știu cum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de aici. Dacă intervine ceva, sună-mă la familia Miga. CAPITOLUL XIII MAIORUL CRISTESCU ABANDONEAZĂ Pe peretele ciuruit de gloanțe familia Miga agățase provizoriu o bucată de brocart, iar pe parchet apăruse încă o carpetă. Oglinda plesnită, acoperită parcă de păianjeni, singura mărturie evidentă a incidentelor ce avuseseră loc cu o zi înainte, rămăsese deasupra servantei. ― N-ani putut s-o dăm jos, explică Florence, e prea grea. Șerbănică interveni repede: ― Oglindă venețiană, domnule! O pagubă de peste trei-patru mii! Doamna Miga
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Valerica Scurtu își ridică părul de pe frunte. ― Nu, nici gând... M-am obișnuit să mănânc mai târziu. Abia la 4 ies de la serviciu. Își făcea treaba prin casă, îndreptînd inutil câte un obiect. Avea mâini lungi și slabe, ca de păianjen. Părea nervoasă. Gura nemulțumită se mișca și atunci când nu spunea nimic. " O femeie care țipă ușor, își zise Cristescu privindu-i fața pământie. Țipă și plînge." Interiorul i se păru searbăd, caracteristic de fată bătrînă: curățenia ― devenită manie, excluzând orice
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sculptorul. ― Ce?! se sperie Valerica Scurtu. Vin iar? Era vânătă de frig. Peste capot pusese un palton vechi. Lațele rare se confundau cu gulerul de blană gălbuie. Matei îi aruncă o privire întîmplătoare. "Dumnezeule! E hidoasă. Parcă ar fi un păianjen." Sprâncenele desenate inegal dispăruseră, lăsând un chip pleșuv cu fardul scorojit, ca o a doua pieliță, de var. Melania Lupu ieși din bucătărie mestecând. ― Firește că vor veni. Popa o privi iute: ― De ce? Formalitățile s-au terminat, pe Panaitescu ― ideea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gândire atentă, ținuta vestimentară pe care o alese Lauren cuprindea patalonii ei favoriți, mulați, de culoare crem, o jachetă tricotată neagră, ușoară ca un fulg, din păr de nurcă, iar, pe dedesubt, un top din tul fin, ca pânza de păianjen. Își lăsă părul să cadă În valuri libere, după ce decise, fără să se bazeze pe nici o dovadă, că pe Giles nu l-ar fi atras o coafură Înfoiată. În dimineața aceea, m-a sunat din jumătate În jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Cum ne construim dușmanul Jules Barbey d’Aurevilly - Dandysmul Aldous Huxley - Reîntoarcere în minunata lume nouă Octavian Paler - Polemici cordiale Radu Pavel Gheo - Adio, adio, patria mea cu î din i, cu â din a Cella Serghi - Pe firul de păianjen al memoriei Henri Bergson - Teoria rîsului Cristian Tudor Popescu - Copiii fiarei Stendhal - Despre dragoste Vintilă Mihăilescu - Scutecele națiunii și hainele împăratului. Note de antropologie publică în pregătire: Alina Mungiu-Pippidi - De ce nu iau românii premiul Nobel Edmund de Waal - Iepurele cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de toaletă de lângă dormitoare, să fie toate noi, ligheanele frecate și bureții și vasele de porțelan pregătite, să nu uite să trimită după acordor, pentru pian, fiindcă o rugase Iulia, să rânduiască lucrurile din cămară, să dea jos pânza de păianjen pe care îi căzuseră ochii chiar acum, să vadă de cadouri, iar mâine-n zori avea întâlnire cu Asociația Materna. Urmau să viziteze Leagănul Elisabeta din strada Teilor 11, inaugurat cu vreo trei săptămâni înainte, la sfârșit de noiembrie. Agatei
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să mă folosești ca medicament. Papa e doctorul, eu doctoria. N-a zâmbit defel, nici măcar din politețe. S-a sculat și a trecut îndărătul fotoliului meu, în picioare, astfel că nu-l puteam vedea. — Dumneata, Iulia, ești ca un mic păianjen care, când simte pe cineva aproape sau când îl atingi cât de puțin, își strânge imediat piciorușele, se face nod, poți să-l confunzi cu o piatră mică și neagră. Așa crede el că scapă de intruși. De câte ori m-am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cât de puțin, își strânge imediat piciorușele, se face nod, poți să-l confunzi cu o piatră mică și neagră. Așa crede el că scapă de intruși. De câte ori m-am apropiat de dumneata, de câte ori te-am atins, ai făcut ca păianjenul, te-ai strâns ghem. Și-acum faci la fel, numai că eu nu mai am timp s-aștept până te dezghemuiești. Am tăcut și m-am uitat cu încăpățânare la botine. Una avea o pată de noroi. — Ieri mi-ai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a rămas fără mâini? Prima iubire - o troiță bătută de ani. Adulterul nu e totuși o formă de întrajutorare? Fără sprijinul artei, iubirea ar fi rămas un simplu rit. De multe ori, pe pânza iubirii există o musculiță și un păianjen. Pentru marile spirite, dragostea a avut întotdeauna un preț mai bun decât celebritatea. Don Juan? Doamne, ce cazier sentimental! Puțini se mai pot ridica zdraveni de sub șenilele unei mari iubiri. Iubirea poate topi orice aisberg. În iubire ești ori vioara
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de veghe cu miros și auz ascuțit... Adulmecând mirosul pământului, privind cu ochi mari tot ce mișcă, ascultă cu urechile ciulite zgomotele din jur. Există și o răbdare a sălbăticiunilor, o răbdare încapățanată, neobosită, stăruitoare ca viața însăși, datorită căreia păianjenul așteaptă ore întregi nemișcat în mreaja lui, șarpele zace încolăcit, iar jderul stă la pândă în ascunzișul lui; această răbdare caracterizează ființele care-și vânează singure hrana. ...Suru se avânta în pădure, fără zgomot... încetini pasul, atent la fiecare mișcare
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
momentul când trecuse de ușă, dar În clipa următoare stătea față-n față cu domnul Eckman. Între ei se afla un teanc mare de hârtii, iar domnul Eckman Își mângâia mustața și bătea darabana cu stiloul pe birou, În timp ce un păianjen Își trăgea sforile plasei peste o călimară uscată. Lumina electrică era slabă și fereastra era murdară de funingine, iar Într-un colț, pe o sofa de inox, doamna Eckman ședea și croșeta hăinuțe de copii. — Recunosc totul, spuse domnul Eckman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fără să se taie, ea se usucă mai repede decît toate ierburile. 13. Așa se întîmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu, și nădejdea celui nelegiuit va pieri. 14. Încrederea lui este zdrobită și sprijinul lui este o pînză de păianjen. 15. Se bizuie pe casa lui, dar nu este tare; se prinde de ea, dar nu ține. 16. Cum dă soarele, înverzește, își întinde ramurile peste grădina sa, 17. își împletește rădăcinile printre pietre, pătrunde pînă în ziduri. 18. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
că sunt funigeii, una din podoabele toamnei. Am pornit pe pajiște în căutarea gângăniei care crează asemenea frumuseți. După un timp, aveam să constat că acel fuior albicios nu era altceva decât un jet de lichid folosit de un minuscul păianjen ca mijloc de zbor dintr-un loc în altul. Asistasem la zborul cu reacție, pur și simplu!!! După ce m-am convins de-a binelea ce se întâmplă în jurul meu, am plecat. Timpul nu mă ierta. Mergeam cu pas măsurat, desaga
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
își admiră „imperiul“. Cu permisiunea războinicilor yubani, era stăpân peste o bucată de selvă de mărimea Statului Idaho și Domn peste o mlaștină fără fund, cincizeci de râușoare, un milion de copaci și o întreagă curte de maimuțe, păsări, șerpi, păianjeni, jaguari, lilieci-vampiri, tapiri, pecari, cerbi, pești pirania, anaconde, caimani... Și o sută de mii de milioane de țânțari! Era stăpân pe ființa lui douăzeci și patru de ore ale fiecărei zile din an, stăpân peste ploi și peste cerul senin, stăpân peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de trudă. Dar aici, așezat la poalele unui arbore de cauciuc și privind focul ce se consuma făcând și mai neagră noaptea de jur-împrejur, se simțea în siguranță. Selva amazoniană, cu jaguarii, anacondele, miile de specii de șerpi veninoși, cu păianjenii, pirania, caimanii și indienii ei sălbatici îl ocroteau împotriva cățărătorilor de piramide, împotriva întregii Omeniri. Da; în întunericul pădurii se simțea în siguranță. Își sprijini capul de trunchiul neted și adormi. În dimineața celei de a treia zile, ajunseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
oameni din selvă sau de pe râul din „muntele“ amazonian. Majoritatea erau străini de acele locuri: funcționari, militari, negustori și călugări sosiți de pe Masivul Înalt sau de pe îndepărtata Coastă; oameni care urau căldura lipicioasă, armatele de țânțari, permanenta amenințare a șerpilor, păianjenilor și scorpionilor și îndepărtatul răget al jaguarilor. Pentru militari și funcționari, Santa Marta reprezenta o treaptă obligatorie a primilor ani de carieră sau un „semi-exil“ pentru plata greșelilor. Pentru călugării fără vocație de misionari, Santa Marta era o penitență în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Nu. Sunt prea lașă... — Își lăsă ochelarii pe tejghea și se frecă la ochi cu un gest de oboseală. Părea mai în vârstă decât oricând, mai sleită de puteri, mai învinsă. — Nu e pentru că m-ar speria indienii, șerpii sau păianjenii... Nu e asta. Este depărtarea, singurătatea, lipsa de ocrotire... Am impresia că dacă aș pleca, ar fi ca și cum m-aș îngropa de vie, ca și cum aș dispărea pentru totdeauna de pe fața pământului. Și îi am pe fiii mei. Casa mea. Librăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
zborșește și nevasta la el. Să tai frunze la cîini, asta vrei, nu? Crezi că mai poți învia mortul? Gata, acum chemați preotul. Pandele lucrase acolo 35 de ani și i se rupea inima de felul cum rugina, pînzele de păianjen, geamurile murdare, creau un peisaj de cimitir părăsit. Nepăsarea aceasta generală, lipsa de regrete, părăsirea epavei, toate la un loc îl amărau profund. Cît n-ai fost director, nu erai chiar așa de afectat, zîmbea pe sub mustăți Mitocaru. Atunci era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ale personalității mele sînt mila și frica; mai tîrziu am citit undeva că acestea sînt trăsăturile fundamentale ale tragediei antice. Dar ele pot fi și cauze ale lașității sau ale unei neîngăduite toleranțe. Ajungi să nu mai stîrpești șobolanii, nici păianjenii, nici nulitățile, nici impostorii, nici tiranii, pentru că toți sînt făpturile lui Dumnezeu și au aceeași alcătuire cu tine, și totuși Îmi rămîne o singură consolare - ideea lagărelor de exterminare nu poate Încolți niciodată Într-un astfel de creier. După zăpușeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ochii fiecare lucru comun și neînsemnat și nerecunoscând absolut nici unul. Am încercat aceeași manevră în gând. Am închis ochii, mi-am scormonit mintea, am orbecăit prin întuneric după conturul vreunui lucru familiar. Dar peste tot nu erau decât pânze de păianjen și umbre; nici acolo nu reușeam să mă regăsesc. M-am dus la geamul dormitorului. Lumea exterioară era alcătuită dintr-o stradă lungă și, de cealaltă parte a ferestrei, un șir de case terasate. Din loc în loc, la distanțe egale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de ploaie răpăiau și se scurgeau în bătaia vântului, fiecare fiind o planetă albastră, bacteriană, rostogolindu-se pe exteriorul geamurilor. Praful se strângea în colțuri. Umbra mea, asemenea norului radioactiv de la Hiroșima, creștea pe pervazurile ferestrelor și pe plintele podelei. Păianjenii și insectele își împărțeau teritoriile pe întinderea dușumelelor și tavanelor. Parterul casei nu era tocmai încremenit și nici tocmai tăcut în timpul nopții. La etaj, ușa încuiată rămânea solidă și familiară și de neclintit. Alături, ușa dormitorului meu - reală și funcțională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
holbau de pe-o față plină de licheni pe când stătea în picioare, înalt și agresiv, ținând - mânuind - spatula, așa cum un erou ar ține o spadă. Puțin mai departe, într-o firidă adâncă, un Humphrey Bogart ursuz, învăluit în pânze de păianjen, stătea aplecat peste un pian cioplit din topor, cu paharul de piatră cenușie ridicat în mâna de piatră cenușie pe fracul de piatră cenușie. La capătul străzii, am trecut cu pași mărunți pe sub o arcadă năruită și am intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
S-a întors la tine pentru ajutor, are nevoie de ajutor. Are nevoie de ajutor. Ăsta-i motivul pentru care l-ai adus aici, nu-i așa, Scout? O secundă de tăcere pluti în aer mare și grea, ca un păianjen. — Hei, am făcut, neștiind ce să spun și vrând cu disperare să spun ceva, să sparg gheața, să pun capăt schimbului aceluia de replici pe care nu-l pricepeam, dar în mijlocul căruia eram prins. Hei, hei. Eu sunt. Sunt chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]