35,668 matches
-
În fine, n-are rost să lungesc vorba! Mare pacoste, surioara mea. Nu știam cum să procedez cu ea, deoarece era tare neastâmpărată... Încercam să găsesc vreo metodă care s-o facă să se cumințească. Am tras-o ușor de părul Împletit Într-o codă și legat cu un elastic, șoptându-i la ureche că am s-o spun acasă că n-a fost prea ascultătoare. A Început să plângă! Nu avea nici un motiv serios. Părintele s-a oprit din „sfânta rugăciune
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
peste drum, locuia prietena mea, Lora. Eram de aceeași vârstă, născute În același an. Ne jucam Împreună, ori de câte ori se ivea ocazia, și mergeam la școală Împreună. Sora mai mare , T., tocmai Îi fixa coronița pe cap, cu agrafe de prins părul. „Doamne! Ce frumoasă era!” Exact ca o prințesă. De emoție, am Început să plâng. Nu mai plânge! du-te acasă și Îmbracă-te repede. În jumătate de oră plecăm! M-au pregătit și pe mine, mama și surorile ( radiam de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Început să plâng. Nu mai plânge! du-te acasă și Îmbracă-te repede. În jumătate de oră plecăm! M-au pregătit și pe mine, mama și surorile ( radiam de fericire, uitându-mă În oglindă), aranjându-mi cât mai bine coronița În părul aproape negru și cârlionțat, curgând În bucle frumoase până aproape de umeri. Sora mai mare a prietenei mele, T., ne-a luat În brațe ( pe rând) și ne-a dus până În capătul uliței. De acolo și până la biserică drumul avea Împrăștiată
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În tren, amuzându-se copios de un lucru pe care-l povestea un băiat bălan, cu plete lungi și figură de comediant. Aveau cu ei un tablou ( 40/ 40) Înrămat În lemn, din care privea o tânără cu umerii dezgoliți, părul negru prins la ceafă, pielea fină și albă, Înconjurată fiind de verdele pădurii. De fapt, era o pictură În ulei. Artistul se afla acolo, printre ei, poate chiar blondul cu figură de comediant. Dincolo de aparențe, se putea ghici limpede rafinamentul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
uita vânzătorul și bătrânele atât de stăruitor la ea. Oare, nu avea o Înfățișare plăcută sau poate bănuiau că este străină? La ieșirea din magazin, ochii i-au căzut pe un tablou În care se afla o tânără frumoasă, cu păr roșcat și ochi albaștri ca cerul de vară. Părea Învăluită Într-o tristețe adâncă și duioasă. Și, dintr-o dată, inima a Început să-i bată cu putere. Doamne, dar asemănarea este izbitoare! A plecat spre casă În grabă, gândindu-se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
liniștește-ți câinii, că nu vreau să ajung pe la spital. Ana a ieșit În pragul casei, În urma ei gudurându-se un cățel de vreo două luni, alb, cu două pete negre În frunte. Se chinuia să-și așeze baticul peste părul Încâlcit și alb de ziceai că-i o cânepă nescărmănată. După ziua În care a muncit prin sat și a băut destulă țuică, a venit vremea să se odihnească și să-și revină din mahmureală. Ce faci, cumnată?? Te simți
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
am mai văzut de multă vreme prin oraș. Nu cumva te-ai căsătorit? Ba da! Cu “blondul” de la mecanică. Îl știi. Toate fetele Îl strigau În acest fel. Mă uitam la ea cu admirație. Era plină de energie și seninătate. Părul, șaten Închis, Îi aluneca În onduleuri mătăsoase până pe umeri. Cei mai frumoși erau ochii albaștri-verzui, gata să te seducă. Te rog, hai să intrăm puțin și În curtea liceului! Mie tare dor să mai aud clopoțelul sunând. Știi cât mă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În mângâieri catifelate se topeau! Ți-aduci aminte! Ți-am scris un poem. Să mi-l trimiți, draga mea! Și l-am trimis chiar a doua zi. Puțin parfumat (așa, să-ți amintești), o floare nemuritoare și o șuviță din părul meu bălai. Sper că le mai ai? Să nu-mi spui că nu le-ai păstrat?! Și ți-am mai scris două scrisori. Îți mărturiseam dorința-mi tainică: tot restul vieții să-mi trăiesc, la umbra celui ce-atât Îl
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Repetând aceste cuvinte timp de aprox. o jumătate de oră, am simțit cum mă liniștesc, cum totul devine mai limpede și realizabil. La ora 11.oo trebuia să fiu la școală. M-am aranjat, mi-am prins o floare În păr ( doar era sărbătoare), am luat cartea și poeziile scoase la imprimantă, și am plecat. Înainte să ajung la liceu am sunat reporterul de la TV locală. Am uitat să amintesc că am trimis un e-mail În care relatam frânturi din acțiunea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
răcoare și bine și am tras un pui de somn. Trebuie neapărat să precizez că lăcașul este Înconjurat de o parte și de alta a aleii despărțitoare de o livadă destul de mare, ca și suprafață, unde sunt cultivați: meri pitici, peri, pruni, cireși, vișini, nuci, viță de vie... După ora 16.00, mi-am luat o carte și un caiet, poșeta, În care aveam telefoanele mobile și multe altele, și am pornit prin livadă. Iarba era cosită de cel mult două
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să renunț prea curând la copilărie! Eram tot mai mirată de cele auzite și nu-mi vedea să cred că mai există și astfel de rarități, În aceste vremuri tulburi, haotice și pline de primejdii, la orice pas. Blondă, cu părul Împletit Într-o coadă, ochi albaștri verzi, o floare În păr, o eșarfă albastră cu nuanțe verzui, Înfășurată În jurul gâtului, o fustă mai jos de genunchi, deschisă la culoare, imprimată cu câteva floricele de câmp. Bluza de trening albastru Închis
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cele auzite și nu-mi vedea să cred că mai există și astfel de rarități, În aceste vremuri tulburi, haotice și pline de primejdii, la orice pas. Blondă, cu părul Împletit Într-o coadă, ochi albaștri verzi, o floare În păr, o eșarfă albastră cu nuanțe verzui, Înfășurată În jurul gâtului, o fustă mai jos de genunchi, deschisă la culoare, imprimată cu câteva floricele de câmp. Bluza de trening albastru Închis, luată peste un tricou de culoarea cerului senin, Îi era de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fiica doctorului trăiește nevătămată În mijlocul acestor miasme mefitice; plămânii ei respiră fără primejdie acest aer ce-ar aduce moartea oricărei alte ființe În afara de ea și de tatăl ei. Ea Își face din aceste flori buchete; Își Împodobește cu ele părul; Își parfumează sânul; le mestecă petalele așa cum fac fetele tinere cu petalele de trandafiri. Îmbibată treptat cu sucuri veninoase, ea Însăți a devenit o otravă vie ce neutralizează toate otrăvurile. Frumusețea sa, ca și aceea a plantelor din grădină, are
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fac fetele tinere cu petalele de trandafiri. Îmbibată treptat cu sucuri veninoase, ea Însăți a devenit o otravă vie ce neutralizează toate otrăvurile. Frumusețea sa, ca și aceea a plantelor din grădină, are În ea ceva neliniștitor, fatal și morbid; părul ei, de un negrualbastru, contrastează În chip sinistru cu pielea sa, de-o paloare mată și verzuie, pe care se conturează puternic gura ce pare Împurpurată Într-un lac de sânge. Un surâs nebunesc Îi descoperă dinții Înfipți În gingiile
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ridica singură din pat. Noi am apucat-o de umeri și de spate și am ajutat-o să se ridice. Maria îi puse cana în mâini și o ajută să bea. Era numai pielea și osul, printre firele puține de păr pe care le mai avea pe cap, se vedeau păduchii. Corpul ei era acoperit cu o haină care abia se mai ținea pe ea. Părea un deținut din lagărele de concentrare. Băuse toată apa din cană. Îi lăsasem pâinea lângă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și necazurile vieții, le-a dat putere să lupte și să rămână statornici în credință, devotați dragostei și curați cu sufletul până la sfârșitul vieții lor. Când m-am trezit și eu pe lume, mama avea patruzeci și unu de ani. Părul ei era alb ca neaua și strălucitor. Credeam că ea așa și venise pe lume. Nu am văzut-o niciodată să meargă pe picioarele ei, fără să fi fost ajutată de cineva. Suferea din tinerețe de o boală de picioare
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
trecere, așa cum se observă la florile înflorite când abia încep a se trece, dar mai păstrează toată frumusețea și farmecul lor. Este frumoasă, o față nevinovată, cu caracteristici fine, cu doi ochi plini de lumină și buze mai mult zâmbitoare. Părul ei castaniu este mereu frumos pieptănat. Toate trăsăturile i se îmbinau cu corpul ei armonios pe care i-l dăruise Dumnezeu. O văzusem așezată pe banca de la intrarea în biserică. Privea cu gingășie la mulțimea copilașilor care, după ce primiseră Sfânta
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
întregi. Se așeza mai aproape de ușa magazinului, în așa fel ca să nu deranjeze pe nimeni, și o admira pe Liza. Era subțire și toată haina se aranja frumos pe corpul ei, avea mișcări iuți dar precise, pe spate purta un păr frumos, negru și bogat, pe care-l împletea într-o coadă lungă și groasă. Vocea ei blândă și liniștită, însoțită mereu de un zâmbet nevinovat și dragostea cu care îi trata pe cumpărători, o făceau să pară o zână. Tot
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
spune bunica, dar frica o făcea să se agațe de gâtul ei. Frica, da, frica pe care n-o cunoscuse până atunci. Ce frumos mirosea cămașa bunicii, a busuioc și cumva a sevele pământului. "Draga mamii, draga mamii", îi mângâia părul cu mâna ei aspră. Când s-a ridicat, o baltă de sânge se împrăștia în prundișul văii. A plecat ochii. O clipă a văzut ochii bunicii, triști, dar plini de duioșie. "Ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
auzea în trupul ei ca în corpul unei viori vocea aceluia care îi arsese nopțile mai mult de un an de zile. Oare i-a trecut? Se uita la băiatul acesta frumos, în mintea ei se închega o altă imagine, părul, mâinile, ochii, vocea aceluia care îi arsese nopțile mai bine de un an. Cel de lângă ea? Tânăr, frumos, uimit. Ce făcuse? Se jucase. O joacă dureroasă în care copilul fusese învins de femeie. Dorința tulbure îi întunecase mintea, durerea adunată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
picioarele ei, pe iarba mătăsoasă, se odihnea, îi era bine, era în siguranță. Acum bunica a apărut din nou, acolo pe piatră, cu mâinile în poală, ograda este pustie, în mijlocul ei un sicriu alb, ea stă întinsă în sicriu, cu părul despletit, cu un zâmbet amar, fără ochi. Bunica stă cu mâinile în poală, fără lacrimi, murmură: "Ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine, ai intrat în rând cu lumea". Tresare. Lângă ea a apărut, ca din pământ, doctorul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
îi apucă un râs bezmetic. Printre sughițuri, doctorul spune: "Am pregătit totul". În ușă apare faraoana cu machiajul ei desăvârșit. Frumusețe rece, îmbălsămată. Se uită cu dispreț la ea. În minte îi apare chipul celui de care s-a îndrăgostit, părul, mâinile, ochii, îi aude vocea: "Va trece, ai să vezi că va trece". Ea știe că nu o să-i treacă niciodată cu adevărat. Se răsucește, deschide poșeta, dar nu izbutește să scoată plicul cu bani până când doctorul se răstește la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de pe chip decât atunci când maica stareță o punea să frece podelele bucătăriei în semn de penitență. Maria nu era de acord cu această pedeapsă, îi mărturisea doar ei, să nu o audă maica stareță, că atunci când aleargă prin pădure cu părul despletit se întâlnește cu Dumnezeu, și nu înțelege de ce măicuța stareță o pedepsește pentru acest lucru, deoarece ea nu-l află pe Dumnezeu în rugăciuni, sau cântând împreună cu celelalte, ci se întâlnește singură cu el, acolo printre copaci, prin aerul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
încovoaie într-un desen dumnezeiesc de bucurie și libertate. Această imagine se suprapune, unei viziuni ce apare mereu în visele lui Sandei. Chipul mamei alergând cu brațele desfăcute spre acel tânăr cu ochii verzi ca smaraldul, cu pielea arămie, cu părul de culoarea nisipului. Dansul cosmic, împreunarea. Fericirea înecată într-o pată uriașă de sânge. De fiecare dată când are această viziune, simte în creier o furnicătură, în jurul ei se face un întuneric compact, un val de căldură îi urcă în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
uită în oglinda pârâului în care și-a cufundat picioarele. Își smulge năframa de pe obraz și o aruncă cât colo. Treptat vălul de căldură dispare, lumina se scurge în pământ, zărește ca prin ceață un chip unduind în apa văii. Părul de culoarea nisipului, pielea arămie, liniile chipului desăvârșite. Privirea i se oprește asupra botului ce se desenează în apa râului. Un bot de iepure lasă rândul de sus al dinților descoperiți într-un rânjet nefiresc. O arsură dureroasă îi paralizează
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]