8,430 matches
-
comunică standardele de lucru; * stilul de supervizare centrat pe nevoile grupului contribuie la creșterea randamentului; * organizația este un sistem social, iar grupurile informale determină dinamica acestuia. În ceea ce privește motivația în muncă, studiile Hawthorne sunt recunoscute pentru capacitatea lor de schimbare a paradigmei, de la centrarea pe sistemul tehnic (managementul științific) la centrarea pe sistemul social (relațiile umane). Sunt autori ce consideră gândirea școlii relațiilor umane drept o dezvoltare a taylorismului, dar istoria studiilor despre organizații consacră cercetării Hawthorne meritul de a schimba viziunea
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
pe principiile teoriei condiționării operante elaborată de Skinner, s-au centrat asupra modului în care organismul răspunde la stimuli, fără a lua în calcul dimensiunea cognitivă sau intenționalitatea comportamentului. Latham (2007) sintetizează cele două obiective majore ale cercetării în această paradigmă: anticiparea răspunsului la stimul și identificarea stimulului, atunci când se cunoaște răspunsul furnizat de organism. Un concept utilizat în teoria skinneriană, care a fost dezvoltat în cercetarea motivației este cel de "întărire" (reinforcement) a comportamentului. Hollyforde și Whiddett (2002, p. 127
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
sale regăsindu-se la nivelul tuturor teoriilor întemeiate pe nevoi. Dintre acestea, teoria X și teoria Y, elaborată de Douglas McGregor este considerată cea mai proeminentă aplicație a ierarhiei nevoilor în mediul organizațional. Teoria X și Y conceptualizează schimbarea de paradigmă din practica managerială, prin trecerea de la modelul tradiționalist de conducere, întemeiat pe principiile managementul științific (teoria X) la un model alternativ (teoria Y), întemeiat pe resemnificarea capacității de autocontrol și autoconducere a ființei umane. Dacă teoria X concentrează practica curentă
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
întrebările fundamentale ale domeniului: de ce muncesc oamenii, cum își aleg ocupația, care este rolul banilor în dinamica motivației, ce determină satisfacția în muncă, care este rolul motivației în performanța muncii. Teoria expectanței sau a așteptărilor este un model dezvoltat în paradigma alegerii raționale. Este un model "anistoric" în sensul înțelegerii deciziei ca acțiune prezentă și nu ca rezultantă a dezvoltării în timp a personalității umane. Termenii teoriei sunt: valența, expectanța, instrumentalitatea și forța. Valența este definită ca "preferințele către anumite rezultate
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
sau în posturi care vor fi îmbogățite" (Oldham, 1976, p. 567). Deși abordarea tradiționalistă privind managementul resursei umane presupunea găsirea "omului potrivit pentru postul potrivit", accentul căzând pe post și nu pe angajat, modelul are aceeași relevanță și utilitate chiar dacă paradigma este una noua. Managementul actual al resursei umane se centrează pe om, postul fiind cel reamenajat, îmbogățit și structurat pentru a răspunde nevoilor și potențialului de dezvoltare a angajatului. Oldham concluzionează: "motivația în muncă și performanța individuală pot fi îmbunătățite
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
la nivelul factorilor organizaționali, fără a se întreprinde schimbări structurale. Etapa modernă aduce centrarea pe individ ca factor generator de schimbare. Posturile sunt configurate pentru a răspunde potențialului și profilului angajatului, iar capacitatea de auto-motivare devine conceptul cheie. Schimbarea de paradigmă se reflectă în cercetările actuale din mediul organizațional, care reafirmă rolul personalității în obținerea performanței în muncă. Dacă inițial trăsăturile de personalitate au fost considerate nesemnificative în raport cu performanța, la începutul secolului al XX-lea, studiul trăsăturilor de personalitate este "domeniul
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
actual al resursei umane și presupune reconfigurarea posturilor din organizații pentru a răspunde profilului și caracteristicilor personalului existent. Din această a doua perspectivă angajații performează roluri, nu îndeplinesc sarcinii. În cele șase organizații brașovene modelul McClelland a fost utilizat în paradigmă clasică, urmărindu-se repoziționarea angajaților în sarcini care să asigure un nivel (mai) ridicat al compatibilității cu cerințele postului. Pentru a răspunde acestei cerințe a beneficiarilor a fost necesară elaborarea unor "profile optime", pe categorii de posturi. Profilele au cuprins
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
care nu sunt deduse din modele teoretice complexe, ci din înțelepciunea și experiența managerilor precum și din atenta sesizare a parametrilor mediului organizațional. În cest context divergența dintre teoria și practica motivării ridică o serie de întrebări cu privire la fundamentul epistemologic și paradigmele care au dominat cercetarea din acest domeniu. Teoriile motivației au fost elaborate în contextul unei puternice orientări pozitiviste și al aplicării ortodoxe a principiilor cunoașterii științifice: realismul, determinismul și cognoscibilitatea. Latham sintetizează relația dintre teoria și practica motivării: Teoriile științifice
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
prin ipoteze subsecvente, testate atât pe teren, cât și în laborator. Pe scurt, practica sugerează rafinări ale teoriei, iar teoria rafinată oferă o îmbunătățire a liniilor directoare pentru practica eficientă din domeniul nostru. (Latham, 2007, p. 265) Studiile dezvoltate în paradigmă interpretativă sau fenomenologică sunt slab reprezentate în cercetarea motivației. Singurul stoc de competență utilizat în demersurile de cercetare este cel al cercetătorului. În acest context afirmarea "superiorității" cunoașterii științifice și ignorarea "cunoașterii comune" este apriorică: "psihologii din domeniul motivației trebuie
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
comune" este apriorică: "psihologii din domeniul motivației trebuie să aibă un răspuns mai bun [s.m.] la întrebările despre motivație decât oamenii obișnuiți" (Hollyforde și Whiddett, 2003, p. 5). O direcție pentru dezvoltarea pragmaticii motivării poate fi dată de schimbarea de paradigmă în direcția valorificării și integrării în demersul de cercetare a mai multor fonduri de cunoaștere. Ideea convocării a trei stocuri de cunoaștere este avansată de Onuț (2008), ca o caracteristică a prestațiilor sociologice: Știm că în fiecare acțiune de schimbare
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
psychology) ori a viziunii lui Heider ce afirma reducerea rolului cercetătorului la sistematizarea enunțurilor psihologiei naive (după Chelcea, 2007). Dimpotrivă, dezvoltarea pragmaticii motivării implică recitirea, reamenajarea și creșterea stocului de cunoaștere al cercetătorului pe baza unui demers integrativ. Etnometodologia este paradigma care poate oferi un cadru pentru dezvoltarea în această direcție. Iluț (1997, p. 39) prezintă o serie de caracteristici ale acestui curent de gândire dezvoltat de Harold Garfinkel în anii '60: "...etnometodologia țintește la descifrarea fenomenelor de viață cotidiană în
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
înrudiri simbiotice o depreciere a sociologiei savante, ci mai curând înțelegerea comunicării dintre structura antropologică a experienței trăite de umanitatea vie, ca sursă a noilor forme de sociabilitate și de legătură socială, și structura gândirii sociologice profesioniste. După cum se vede, paradigma sa epistemologică se află la antipodul determinismului și raționalismului pozitivist. În viziunea sa, logica raționalității, prevalentă în era modernă, cedează pasul în fața unei logici specifice comunității, pe care o denumește "ordinea emoționalului", dar care recunoaște Michel Maffesoli se exprimă adeseori
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
unei logici specifice comunității, pe care o denumește "ordinea emoționalului", dar care recunoaște Michel Maffesoli se exprimă adeseori prin manifestări anomice, violente, între care terorismul apare ca cea mai teribilă și devastatoare. În lectura emergenței postmodernității ca schimbare istorică de paradigmă societală (și sociologică), Michel Maffesoli identifică trei axe majore ale transmutației în ordinea morală a lumii: 1. relativismul generalizat (ca reacție la substanțialismul și "moralismul universal"); 2. parcursul inițiatic (ca trecere de la "individualizarea" modernă, înscrisă în activismul faustian sau prometeian
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ordinii, a experienței societale cu tema moralei. Aceasta după ce în lucrările precedente a reperat alte fațete ale genezei postmodernității: în cartea asupra cotidianului din 1979 a introdus noțiunea de "duplicitate" în ființa individului, ca potențial al deschiderii spre schimbarea de paradigmă societală și sociologică (inspirându-se din Sfântul Augustin, care ne învață că mundus est imundus); în Umbra lui Dionysos, contribuție la o sociologie a orgiei (1982) găsim o analiză subtilă a modului în care prometeismului modern fondat pe ideologia lui
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
doilea sociolog "notoriu", el își câștigă pâinea universitară cu pluralizarea persoanei. Ca să vezi! Îmi aduce aminte de ceva. Ah da, în cartea mea despre cotidian din 1979, introduceam noțiunea de "duplicitate" în sânul individului ca declanșatoare a unei schimbări de paradigmă. Același lucru în Le Temps des tribus (1988), unde arătam trecerea de la individ (indivizibil) la persoană (plurală). Apoi, puțin mai târziu (Au creux des apparences, 1990), dedicam un capitol alunecării de la identitate la identificările multiple. Cum se numește asta? Nu
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
existențial pe care acesta îl induce. Stabilității unicului tinde să-i urmeze labilitatea multiplului. Iar aspectul efemer al lucrurilor este corelativ cu fragmentarea lor. Andy Warhol și "sfertul lui de oră de celebritate"20 pot reprezenta simbolul acestui pluralism prezenteist. Paradigmă, de asemenea, a relativității intangibilității moralei! Tocmai aspectul efemer al lucrurilor vieții este cel care marchează sfârșitul moralei universale și emergența eticilor particulare. Într-adevăr, la ce altceva trimite prezenteismul difuz, dacă nu la faptul de a repatria eternitatea aici
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
la unison pe ambele maluri ale Prutului, cu egală virulență. Focalizarea tematică odinioară atât de prezentă în narațiunea întinsă de tip Bildungsroman, cu evidente rădăcini în Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister ai lui Goethe, influențează și ea schimbarea paradigmei epice întâlnită în prozele scurte ce alcătuiesc volumul de față, care se poate prin urmare citi și ca un soi de roman în fărâme, dacă ne este permis să-l parafrazăm pe Eugen Ionescu. Parcurgând drumul invers, de la sine spre
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
publicului momente de reflecție asupra creației timpurilor sale"41. Studiat de sociologi din perspective diferite (L. Zerbini, 1993, M. Freitag, 1991), precum și de Daniel Vander Gucht (1998), acest exemplu ne poate servi ca teritoriu al "emblematicii ilustrări a unei noi paradigme culturale care înglobează la fel de bine gestiunea și spectacularul"42. Așteptările organizatorilor au fost depășite de un public cifrat la 7,3 milioane de vizitatori pe an (1999), cu o medie de 43 activități anuale conexe expoziției de bază, în condițiile
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
MIRCEA, Prolegomene sociologice la satul românesc, Ed. Eminescu, București, 1997 XANTHOUDAKI, MARIA (editor), LOCURI ALE DESCOPERIRII: MUZEELE ÎN SLUJBA PREDĂRII ȘTIINȚEI ȘI TEHNOLOGIEI, cu sprijinul Uniunii Europene în cadrul programului Socrates, 2003, pe www.museoscienza.org/smec ZAMFIR, C., Spre o paradigmă a gîndirii sociologice, Ed. Cantes, Iași, 1999 ZAMFIR, C., VLĂSCEANU, L. (coord.), Dicționar de sociologie, Ed. Babel, București, 1993 ZOLA, E., Saloanele mele, Editura Meridiane, București, 1975 ZOLTAN, ROSTAS, Monografia ca utopie, interviuri cu H.H. Stahl, Paidea, București, 2000 WALLERSTEIN
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
mediu favorabile. Daca din perspectiva istorica, condițiile economice au avut un rol covârșitor in evoluția speciei umane, celelalte condiții nu mai pot fi, astăzi, ignorate, componenta economica reprezentând, insa factorul esențial al dezvoltării. S-au identificat patru componente esențiale ale paradigmei dezvoltare sustenabilă: Productivitatea: populația trebuie sa-si sporească productivitatea si sa participe deplin la procesul de generare a veniturilor, creșterea economica reprezentând un subsistem al modelelor de dezvoltare umana;Echitatea: populația trebuie sa aibă acces echitabil la opțiuni; Durabilitatea: accesul
Evaluarea impactului politicii structurale asupra economiei reale. Aspecte financiare. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Picu Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2357]
-
2 armonia contrariilor pură este eternă, inextricabilă, indestructibilă, imperisabilă, nu necesită termeni medii sau medietăți pentru a realiza o uniune sau identitate perpetuă. Predecesori, terminologie Concepția ioniană a lumii ca și a reprezentat o inovație, echivalentă cu crearea unei noi paradigme de explicare teoretică, cea dintâi recunoscută ca științifică. Această nouă interpretare a Universului este raportată, în același timp, la un model geometric și la observații empirice în așa fel încât modelul să poată fi corectat și îmbunătățit progresiv pentru a
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
3, 5, 7, 9 ), aceeași cantitate de numere prime (necompuse) 1, 2, 3, 5, 7 și secundare (compuse) 4,6,8,9,10; de submultipli și multipli; este o idee-arhetip care asigură prin sine precizia de mecanism a fenomenelor cosmice, paradigma "perfecțiunii", modelul propus de Divinitatea supremă. Aceste teorii, ca de altfel și semnificațiile mistice ale numerelor, erau foarte familiare lui Macrobius care, pornind de la admirația sa în privința duratei vieții lui Scipio echivalentă cu produsul lui 7 și 8, impar și
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
concretizat între penitent și confesor în interiorul cadrului mărturisirii sacramentale. Creând o relație corespunzătoare, cei doi respectă procesualitatea celebrării sacramentale, așa cum o prezintă Ritualul Penitenței, și lasă loc să se structureze într-un mod etapizat dialogul. În ajutorul acestora vin diferite paradigme de inspirație biblică, oferind reprezentării umane modalități distincte prin care dialogul poate fi realizat. Pentru a nu divaga, în același context, este necesară amintirea și sublinierea unor aspecte importante ce țin de spiritualitatea sacramentului, de liturgică, de morală, de drept
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de conștientizare a acestui plan și de convertire din partea Bisericii; c) de prognoză, prin faptul că prevestește victoria finală a lui Cristos realizată la sfârșitul lumii. Acest sacrament se înscrie într-o perspectivă escatologică, a judecății de pe urmă, fiind o paradigmă a ceea ce Dumnezeu va face la sfârșitul lumii. 3.1.2 Dimensiunea Trinitară Dimensiunea Trinitară rezidă în dimensiunea Pascală a sacramentului, pentru că Paștele este un eveniment la care participă întreaga Sf. Treime. Înseamnă că celebrarea reconcilierii, ca rod al evenimentului
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
care cuvântul iertării răspunde celui de mărturisire”. La acest lucru contribuie mult confesorul, care este chemat să rămână un instrument al lui Dumnezeu, folosindu-se în acest sens, în relația și în dialogul său cu penitentul, de diferite modele. 4. Paradigme ale dialogului penitent-confesor Pentru că, în general, persoana umană, în relaționarea sa cu celălalt, se folosește, conștient sau mai puțin conștient, de anumite modele, acest lucru se întâmplă și în sacramentul reconcilierii. Între confesor și penitent se conturează un anumit raport
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]