3,306 matches
-
a apărea lângă nume reprezentative tocmai din cauza uniformizării limbajului poetic, utilizării șabloanelor obligatorii, ceea ce, din păcate, îi fac egalii unor scriitori autentici în această degradantă tentativă de afirmare cu orice preț. 4. Românii din exilul colaboraționist. În numerele din revista pariziană Ethos, „Antologia rușinii“, reluată după o întrerupere de 10 ani, este însoțită de o rubrică paralelă intitulată „Români deplasați“. Aici sunt demascați reprezentanții așa-numitului exil colaboraționist, care, din diverse motive, nu cu mult diferite față de cele ale adulatorilor din
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
din străbunică în bunică, sau cea a discursului public, revoluționar, poststalinist și puritan). Aceasta explică denumirea - universal acceptată - de „moartea pasiunii“ și încercarea disperată a nenumărate amante și soții să facă rost de chiloți de la pachet, veniți din subsolurile Prisunic-ului parizian, triste imitații sintetice de mâna a șaptea ale fanteziilor mătăsoase de la etajele inaccesibile ale modei europene. Lucrurile nu se opresc însă aici. Cele de mai sus constituie doar primul - și cel mai puțin controversabil - strat al realității. Dar oricine știe
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
totuși nu merge... În 2007, cine naiba mai putea fi atât de prăpădit? Care din Est? Care din Est să fi rămas atât de estic? Mă apropii timid de un băiat într-o pauză. De unde sunt? Din Paris. Sunt studenți parizieni. Își vor lansa CD-ul peste o săptămână. Luaseră hainele astea de la second-hand. Haine estice din anii ’80. Le recunosc dintr-o mie. Hainele-s cool. Mi se par pur și simplu cool. Ei sunt cool. Sunt foarte puternici. Bat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
toți nefericiții, la toți izolații, la toți uitații, la toți muribunzii care, în același timp cu mine, cine știe cu ce sentiment de sfâșietoare dezolare, urmăreau aceleași celeste ținuturi... Într-una din piesele care au avut atâta succes pe scenele pariziene, tocmai la epoca pe care o evoc, în "Amants" mi se pare, Maurice Donnay pune pe doi dintre eroii săi, doi tineri care se iubesc și care trebuie să se despartă și să rămână un timp departe unul de altul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
să cumpărăm produse, de data aceasta din lumea reală. Vedetele sunt, deci, niște ambalaje sclipitoare pentru detergenți, beri, sucuri, cafele, aparate electrocasnice, tampoane, ciocolate, șampoane, iaurturi sau pamperși. Un amic care a fost la specializare în redacția unei celebre reviste pariziene îmi povestea cum sunt realizate mâncărurile ale căror poze sunt date în revistă, alături de rețete. Folosindu se din belșug aracet, plastic și tot felul de lacuri și geluri necomestibile. Vă închipuți disperarea gospodinei care, oricât de pricepută ar fi și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Cel de-al doilea text, numit de editori Versio Prima (P), este o traducere latină care ne-a parvenit sub două forme. Prima, denumită P1, este datată 15411, însă cercetătorul Cándido de Dalmases înclină a o situa în perioada studiilor pariziene, deci undeva între 1528 și 1535. Această traducere latină, probabil făcută de Ignațiu însuși, urmează literă cu literă textul spaniol. Se pare însă că și această traducere s-a dovedit a fi insuficientă, din moment ce în 1547, atunci când se punea problema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
sa lucrare științifică elaborată pe baza materialelor Clinicii de Oftalmologie din Iași (1955-1956 - pe când se afla ca medic de circumscripție rurală) a fost Analiza rezultatelor operatorii în 300 de cazuri de strabism convergent concomitent ce a fost publicată în revista pariziană „Annales d’Ocultisque“. În anul 1964, prof. dr. Petre P. Vancea a înființat în Clinica Oftalmologică un laborator de hidrostatică și hidrodinamică oculară și a realizat dispozitive, aparate și instrumente destinate cercetării și diagnosticului clinic. Pentru realizarea unui Nou model
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
600 000 de euro și a avut peste 70 000 de spectatori, ar trebui ca filmul lui Nae să aibă de patru ori pe-atât. Păi nu ? Recunosc din capul locului că pe mine nu m-a convins (nici măcar episodul parizian vizualizat ca animație, de unde se vede că banii n-au fost totuși suficienți...). Ador E pericoloso sporgersi, îmi place mult Filantropica, am admirat Dolce far niente (deci nu pot fi acuzat că am ceva cu Nae sau că merg pe
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
durabilitatea artei sale. În primăvara lui 1931, deși are de învățat, își face timp să viziteze saloanele Muzeului Louvre, se interesează de expozițiile din țară, isi înrămează tablourile și trimite lucrări la Salonul Oficial de primăvară de la București. Diversitatea lumii pariziene, strâmtorările financiare, tumultul vieții, impresiile despre plastică din atelierele artiștilor bizari și rebeli, exersarea unor metode noi, toate acestea și încă altele, pe care cei în domeniu le pot observa și comenta judicios, au contribuit la aprofundări și la acumulări
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
boala lui, precum și luptă grea ce a dus-o pentru existența” (p. 35). Din nefericire, răspunsurile părinților din Huși sau alte scrisori ale pictorului nu sau mai găsit... Redate în ordine cronologică, totuși, sumarele secvențe din corespondență din perioada studenției pariziene, corelate cu imaginile surprinse în tablouri, cu aprecierile critice ale oamenilor de artă, cu amintirile rudelor și cunoscuților, refac pas cu pas profilul spiritual al lui Viorel Huși, sortit unui zbucium derutant în a alege medicină sau artă. O fascicula
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
la capătul peronului ne-am întâlnit cu Gaby, care tocmai venea. Shaga mi-a spus acum că, odată rămași singuri pe stradă, Gaby a plâns de ciudă că n-a ajuns la timp pentru plecarea ta. Am prins un post parizian: reclamă pentru briantina Roja: „Briantină - Cea mai bună, cea mai fină - Este doar o briantină - Roja“, apoi „Cântece și cântăreți din Franța“. Am să-l las să meargă până la sfârșit. Ora 10 Shaga mi-a spus că Mihai are și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
putut sta; voiam, mai presus de lene, de indolență, de Reisefieber, să citesc imediat scrisorile tale. Am călătorit bine și, deși cu mijlocul ultrademocrat al clasei a III-a, am călătorit într-o tovărășie de intelectuali hiperestetici, cu viziuni precise pariziene și euforice. La 11 am ajuns acasă; gândește-te bine, Monica. Scara de marmură sumbră, cu lumina de deasupra ușii noastre aprinsă - în așteptare -, cu micul cadru cu numele tatei, cu placheta de aramă: Apartamentul 45. Am deschis eu: valetailla
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a venit acum în minte: „Nu a fost nimic, Monica, nu a fost nimic, / Ochii i-ai deschis un pic, / Ochii mari / Și a venit spre tine lumea toată: / Păsări, păsărari, o gazelă și un lup!“ Păzește-te de lupul parizian, Scufița Roșie! Mamina 12/1947 30 octombrie [1947], joi Mamy, mult iubito, ți-am scris, zilele din urmă, o scrisoare lungă, lungă. Am sperat că ți va ajunge înaintea celorlalte, dar G[aby], care îmi dăduse mari nădejdi, a fost
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
transmis; nu crede că din pricina lui Mihai numai, ci și pentru că trăesc din puterea celor 13 scrisori din urmă; mai ales cea din 30 octombrie, după primirea celor trei scrisori ale mele laolaltă, a fost ca o infuzie de viață pariziană. E 12½! Nu mă satur flecărind cu tine; am trecut în ziua de 25 noembrie, asta am și vrut: să te sărut pentru urările tale, pentru micul tău calendar, pentru rândurile tale, de care aveam nevoie, în pragul bătrâneții mele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
stofa prea banală pentru tine. Atunci mi-a venit să plâng. Îți jur că, dacă lecțiile continuă cum par să fi început, eu am să fiu cea care îi va trimite Chr[istianei] bani ca să-ți cumperi unul de stofă pariziană bună și elegantă. Draga mea, ai ce-ți trebuie? La urma urmelor, ești fericită că te afli la Paris? Cu siguranță, nimic și nimeni n-ar fi putut contribui atât de mult la îmbogățirea sufle tului tău, ca ultimii trei
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe evrei să poarte steaua galbenă cu șase colțuri, suveranul danez a fost primul care și-a cusut-o pe haine, În dreptul inimii. Alți cetățeni ai Danemarcei, tot neevrei, i-au urmat exemplul. La fel au făcut mai mulți studenți parizieni, plimbându-se demonstrativ pe Champs- Élysées cu steaua galbenă În piept. O acțiune gratuită, a crezut Ernst Jünger, pentru că tinerii au presupus „că adversarul are umor”. Au fost imediat arestați <endnote id="(565, p. 125)"/>. Astfel de gesturi au fost
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Iuliu Barasch”, an III, București, 1889, pp. 159- 160. 563. Alev Lytle Croutier, Harem. The World Behind the Veil, Abbeville Press, New York, 1989. 564. Miracle de Saint Nicolas et du Juif, Wright, Early Mysteries, Londra, 1939. 565. Ernst Jünger, Jurnale pariziene [Das Erste und Zweite Pariser Tagebuch], traducere și prefață de Viorica Nișcov, Editura Humanitas, București, 1997. 566. Jan Neruda, De la Praga, la Paris și Ierusalim. Tablouri din străinătate, ediție Îngrijită de Heliana Ianculescu, Editura Minerva, București, 2000. 567. Moshe Carmilly-Weinberger
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și ele tot de rockstar) și sterilul resentiment al periferiei împotriva centrului. Dilema Veche, decembrie 2008 Pentru civilizație în clasă/Entre les murs (Franța, 2008), de Laurent Cantet La începutul anilor 2000, François Begaudeau a predat franceza într-o școală pariziană dificilă (frecventată majoritar de copii de imigranți). Cel de-al patrulea roman al său, în clasă , se bazează pe experiența sa de profesor. Begaudeau însuși joacă rolul principal în ecranizarea regizată de Laurent Cantet, după un scenariu scris de regizor
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
în care trăiesc, dar nu pot evada sau cel puțin așa preferă să creadă soțul din cauza celor doi copii pe care-i au de crescut. Pînă într-o bună zi, cînd soția se apucă să curețe de praf vechiul vis parizian. în fond, de ce n-ar fi realizabil ? Ea ar putea să întrețină întreaga familie lucrînd ca secretară, iar el ar avea timp să-și caute vocația. Inițial, el marșează la planul ei, dar e înfricoșat : atît timp cît nu încearcă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nu sunt notate pentru a impune o viziune distructivă față de un mare artist al secolului ci sunt pur personale, necenzurate, născute din observația directă asupra unor lucrări care mie personal nu mi-au dat fiori. Când vezi încercările din perioada pariziană parc[-l simți cum se clatină, căci nu se mai sprijină de umărul tatălui și, cu câteva excepții (în acest muzeu - repet) parcă începi să te întrebi: cum poate să deseneze așa un tânăr care în copilărie desena atât de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
lumea larg) că și str)moșii lor. Leg)turile lui Kollek În str)în)țațe sunt extrem de multe. Cunoaște corporațiile internaționale, b)ncile, marile universit)ți, partidele politice. P)streaz) leg)tură cu brazilieni, finlandezi, rhodesieni, personalit)ți de la Washington, parizieni... El spune: „O, Kim Roosevelt” sau „O, Joe Alsop”. Și, de asemenea, cu membri ai familiilor Rothschild și Warburg și, Îmi imaginez, chiar cu membri ai dinastiilor Habsburg și Romanov. Aceste cunoștințe sunt rareori superficiale. Îți d) motive s) crezi
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
lumi. Un bun prieten, Basarab Nicolescu, l-a găsit cu ani În urmă și a Încercat pentru un timp, dând dovada unei răbdări unice, să mă convingă să scriu o carte, oferindu-mi chiar un contract cu o importantă editură pariziană, unde coordona o colecție. Nu eram Încă destul de pregătit să scriu, dar mi s-a părut nostim titlul și, gândindu-mă mai atent, chiar corespunzător situației mele. Într-adevăr, mă simt ca Între două lumi: am trăit cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ca să-mi schimbe intenția să mă mai Întorc În țară. Acolo ar fi fost imposibil să continui lucrul pe orbita acestor influențe. În plus, având succes În America și Învățând să trăiesc În mijlocul vacarmului newyorkez, având În plus experiența anului parizian cu Brook, e cu atât mai surprinzător că mi-a luat Încă mult timp ca să accept că nu mai există drum de Întoarcere. Cât de naiv puteam să fiu! După primele turnee În Europa ale „La Mamei“ cu Arden, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
auzit Înăuntru și jocul lor capta o vibrație neașteptată. Mai târziu, când ne-a fost dată traducerea În franceză și engleză, odată ce textul a fost Înțeles logic, ni s-a părut, prin comparație, banal și plat. Mulți dintre snobii tipic parizieni care frecventau restaurantul La Coupole se uitau la noi cam suspicios când, deseori noaptea târziu, extenuați după opt-zece ore de exerciții, veneam să ne remontăm cu o cină bună - În cazul meu, un steak tartar sau o choucroute. „Se spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În vederea unei reintegrări a umanității pierdute, Într-o ordine spirituală și cosmică, reinventată sau redescoperită. Andrei Șerban, care a Început prin a pune În scenă Iulius Cezar de Shakespeare la București, pregătește acum un spectacol cu Electra, promis curând scenei pariziene, după ce Jean-Louis Barrault l-a invitat la Bordeaux și l-a produs Întâi acolo. Ca de obicei, Andrei Șerban Încearcă să confere realității o realitate și o semnificație mai mari, un adevăr universal valabil: cu alte cuvinte, depășind o anumită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]