3,408 matches
-
Basiliu Rațiu a întemeiat Eforia Fondului Cultural, pe care a înzestrat-o cu proprietăți imobiliare în centrul orașului Turda, care există și azi. A fondat prima Școala confesională românească greco-catolică din Turda Veche, edificată în 1874. Eforia, a permis consiliului parohial al Bisericii Rățeștilor să realizeze lucrări importante la biserică, precum și înființarea unui fond pentru acordarea de burse și stipendii tinerilor români pentru a studia în diferite școli din Transilvania și din Imperiu, care după întoarcerea acasă au contribuit la luminarea
Basiliu Rațiu () [Corola-website/Science/304523_a_305852]
-
este numit canonic mitropolitan. S-a remarcat ca un preot înțelept și sfânt, extrem de activ în "Acțiunea Catolică" și în centrele de instrucție catehetică din București. Tot la București, a fondat centre de asistență socială pentru săraci, precum și revista „Buletinul Parohial”. A fost consacrat în Catedrala „Sf. Iosif” din București, în calitate de episcop titular de "Ceramussa", la 26 iunie 1950, de către arhiepiscopul Gerald Patrick Aloysius O'Hara, pro-nunțiu apostolic în România. În mai 1950 guvernul comunist îi fixase arhiepiscopului Alexandru Cisar de
Joseph Schubert () [Corola-website/Science/304608_a_305937]
-
de ani, în 1792 în Cocieri erau 279 de locuitori, în 1850 - 800 locuitori, în 1989 - 4500 locuitori, în 2009 - circa 4300 (real azi în Cocieri sunt circa 4500 locuitori). În anul 1892 în satul Cocieri activa deja o școala parohială. În anul 1935 este prima promoție a școlii de 7 ani din Cocieri; iar prima promoție a școlii medii de 10 ani este în 1957. Clădirea actuală a liceului este dată în exploatare în noiembrie 1963. În 1928 în Cocieri
Cocieri, Dubăsari () [Corola-website/Science/304607_a_305936]
-
Facultatea de Teologie din Roma. A fost hirotonit preot romano-catolic franciscan la data de 22 iunie 1924, la Roma și este repartizat ca preot vicar la Parohia Săbăoani (județul Neamț). La 30 septembrie 1925, pr. Ioan Duma este numit vicar parohial la Hălăucești (jud. Iași), fiind în același timp "profesor" și "director" la Seminarul Franciscan din Hălăucești. La data de 10 februarie 1928, este transferat în calitate de vicar parohial la Galați, devenind după doi ani paroh al Parohiei Romano-Catolice din Galați, rămânând
Ioan Duma () [Corola-website/Science/304610_a_305939]
-
Săbăoani (județul Neamț). La 30 septembrie 1925, pr. Ioan Duma este numit vicar parohial la Hălăucești (jud. Iași), fiind în același timp "profesor" și "director" la Seminarul Franciscan din Hălăucești. La data de 10 februarie 1928, este transferat în calitate de vicar parohial la Galați, devenind după doi ani paroh al Parohiei Romano-Catolice din Galați, rămânând aici până în anul 1949, când a fost arestat. Pr. Ioan Duma a editat revista "Curierul Parohiei Romano-Catolice Galați" și a construit monumentul închinat Sfântului Anton de Padova
Ioan Duma () [Corola-website/Science/304610_a_305939]
-
Chișinău, pe o suprafață de circa 25.000 stînjeni, atribuit de guvernatorul Basarabiei, în 1813, comunității armene. Inițial destinat Casei Episcopale, acest teren cuprins între străzile Alexandru, Regele Ferdinand (Kievskaia), Tighinei și Armenească a mai găzduit apoi biserica și casele parohiale. Față de celelalte confesiuni minoritare, cărora de asemenea li s-au acordat terenuri, armenii au obținut o suprafață mai mare, datorită numărului lor mai mare și chiar vechimii lor, deoarece în 1666, cînd Chișinăul era doar un tîrgușor, o bună parte
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
data de 21 februarie 1911 în localitatea "Feketetó" din Banatul de Nord (pe atunci în comitatul Torontal din Ungaria, astăzi în Serbia), unde tatăl său îndeplinea funcția de învățător. A fost botezat în data de 6 martie 1911 în biserica parohială din Csóka, naș de botez fiindu-i chiar preotul paroh. A primit la botez numele de "Szilárd", forma maghiară de la "Constantin", prenumele preotului paroh, și Ignác, prenumele tatălui. În anul 1920 întreaga familie s-a mutat în Cruceni, unde tatăl
Szilárd Bogdánffy () [Corola-website/Science/304703_a_306032]
-
fost arestați și trimiși la București. În anul 1948, odată cu desființarea BRU, reședința episcopală greco-catolică din Baia Mare a fost transformată de autoritățile comuniste în întreprindere de tricotaje, iar catedrala a fost atribuită unei parohii ortodoxe, care o folosește ca biserică parohială. În data de 10 aprilie 2009 Episcopia Română Unită de Maramureș a introdus o cerere de revendicare imobiliară a lăcașului, în contradictoriu cu Parohia Ortodoxă Nr. 1 Baia Mare. În data 19 octombrie 2011 Tribunalul Maramureș a admis pe fond acțiunea
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Baia Mare () [Corola-website/Science/303637_a_304966]
-
instigare la trădare de patrie, deținere ilegală de aur și valută străină etc. Punctul culminant al persecuției declanșate împotriva episcopului și Bisericii Catolice din Banat, o dată cu instaurarea regimului totalitar comunist, l-a reprezentat arestarea la 18 iulie 1950, în casa parohială din Carașova, a bătrânului episcop diecezan. A urmat arestarea în noaptea de 9 spre 10 martie 1951 a canonicilor, arhidiaconilor și decanilor. În timpul anchetelor dure și al procesului, episcopul Pacha a recunoscut acuzațiile absurde care i s-au adus. „Recunosc
Augustin Pacha () [Corola-website/Science/303643_a_304972]
-
a înrăutățit încă înainte de ziua Tuturor Sfinților așa încât trebuia să fie transportat la spital, unde în ziua de 3 noiembrie la orele 11 a fost operat. Din narcoză nu și-a mai revenit, fiind transportat în această stare la casa parohială din Iozefin, unde în seara zilei de 4 noiembrie 1954, la orele 18.30 s-a stins din viață. Participarea din toate parohiile la acest eveniment a fost foarte mare. Un număr impresionant de mare de credincioși au luat parte
Augustin Pacha () [Corola-website/Science/303643_a_304972]
-
Lumea catolică"”, „"Sfânta Cruce"”, ș.a.). Ultimele restaurări ale edificiului au fost efectuate în perioada 1976-1978, urmate apoi de altele în 1980-1986. Cu aceste ocazii au fost redescoperite o serie de elemente gotice ale lăcașului. În 1949 lăcașul a devenit biserică parohială, după ce autoritățile comuniste au decis să dizolve ordinul franciscanilor în România. Doar după 1990 biserica a redevenit biserică de mănăstire. După ce autoritățile comuniste au desființat ordinele religioase, clădirea mănăstirii a adăpostit „Școala de Muzică”, devenită ulterior „Liceul de Muzică Sigismund
Biserica Franciscană din Cluj () [Corola-website/Science/303671_a_305000]
-
o grădină foarte pitorească, între mormintele unui vechi cimitir ortodox. Edificiul mai este cunoscut ca Biserica Ortodoxă din Deal, cu referire la Dealul Hajongard, aflat la sudul cetății medievale a Clujului. În curtea bisericii, la nr.10 se afla Oficiul Parohial Ortodox Roman Cluj-Napoca I. In aceasta casă , Protopopul Florea Mureșanu l-a sprijinit pe Victor Papilian și cenaclul său literar, punând la dispoziție casa parohială, unde locuia. La ședințele cenaclului participau personalități ale elitei culturale clujene: Lucian Blaga, Victor Papilian
Biserica Ortodoxă Sf. Treime din Cluj () [Corola-website/Science/303728_a_305057]
-
la sudul cetății medievale a Clujului. În curtea bisericii, la nr.10 se afla Oficiul Parohial Ortodox Roman Cluj-Napoca I. In aceasta casă , Protopopul Florea Mureșanu l-a sprijinit pe Victor Papilian și cenaclul său literar, punând la dispoziție casa parohială, unde locuia. La ședințele cenaclului participau personalități ale elitei culturale clujene: Lucian Blaga, Victor Papilian, Valeriu Anania, Ion Luca, și alții. Până în prima jumătate a secolului al XVIII-lea comunitatea ortodoxă din Cluj a folosit biserica cea mai apropiată de
Biserica Ortodoxă Sf. Treime din Cluj () [Corola-website/Science/303728_a_305057]
-
montează pe un balcon din lemn prima orgă, iar masa Domnului, ornamentată cu intarsii, a fost creată în 1820. Turnul sudic nu a suportat greutatea clopotului uriaș și a fost necesară demolarea sa parțială, clopotul fiind mutat în actuala casă parohială aflată lângă biserică. Primele reparații din epoca modernă au avut loc între 1910 și 1911. Acumse ridică balconul vestic în stil neogotic, pe care se așază orga construită de Firma Angster din Pecs în 1913. Alte lucrări de renovare au
Biserica Reformată de pe Ulița Lupilor () [Corola-website/Science/303727_a_305056]
-
a rămas întreagă capela cetății cu hramul Sf. Leonhard, amenintată cu decăderea din cauza părăsirii ei. De aceea arhiepiscopul de Strigoniu a încuviintat demolarea și a capelei, hotărând ca în locul ei să fie ridicat un altar dedicat Sf. Leonhard în biserica parohială (azi Biserica Neagră). Cu ocazia amenajărilor legate de construcția telefericului pe Tâmpa (1970) și a restaurantului „Panoramic”, s-a făcut un nou drum de acces, demolându-se o parte din bastionul porții principale.
Cetatea Brassovia () [Corola-website/Science/304052_a_305381]
-
prin contribuția benevolă a credincioșilor și cu sprijinul Mitropoliei Moldovei și Sucevei. Pictura bisericii a fost realizată de către pictorii Vasile și Violeta Carp din București. În tabloul votiv sunt reprezentați Vasile Lupu și Doamna Tudosca. A fost construită o casă parohială mare, cu mai multe încăperi, mansardă și anexe gospodărești. Construcția casei parohiale a fost executată de către IPROCHIM, prin bunăvoința prof.dr.ing. Dumitru Rădăuceanu. Ulterior, s-au îmbunătățit căile de acces la biserică, fiind construită o alee betonată și s-a sistematizat
Mănăstirea Podgoria Copou () [Corola-website/Science/304181_a_305510]
-
Pictura bisericii a fost realizată de către pictorii Vasile și Violeta Carp din București. În tabloul votiv sunt reprezentați Vasile Lupu și Doamna Tudosca. A fost construită o casă parohială mare, cu mai multe încăperi, mansardă și anexe gospodărești. Construcția casei parohiale a fost executată de către IPROCHIM, prin bunăvoința prof.dr.ing. Dumitru Rădăuceanu. Ulterior, s-au îmbunătățit căile de acces la biserică, fiind construită o alee betonată și s-a sistematizat cimitirul. Ultimul paroh al Parohiei "Sf. Atanasie" - Podgoria Copou a fost preotul
Mănăstirea Podgoria Copou () [Corola-website/Science/304181_a_305510]
-
Întreg patrimoniul Parohiei "Sf. Atanasie" - Podgoria Copou și anume biserica, clădirile anexe, curtea, cimitirul și terenurile obținute prin Legea fondului funciar au trecut în proprietatea și administrarea Mănăstirii "Sf. Atanasie" Podgoria Iași. Fosta parohie a fost rearondată având ca biserică parohială biserica din satul Cârlig, cu hramul "Sf. Prooroc Isaia". Inițial au venit aici trei monahii de la Mănăstirea Galata. Prima egumenă a fost numită maica rasoforă Teodora Vrânceanu (n. 1974). În anii următori, casa parohială de lângă biserică a fost extinsă pentru
Mănăstirea Podgoria Copou () [Corola-website/Science/304181_a_305510]
-
a fost rearondată având ca biserică parohială biserica din satul Cârlig, cu hramul "Sf. Prooroc Isaia". Inițial au venit aici trei monahii de la Mănăstirea Galata. Prima egumenă a fost numită maica rasoforă Teodora Vrânceanu (n. 1974). În anii următori, casa parohială de lângă biserică a fost extinsă pentru a fi transformată într-un corp de chilii pentru călugărițe. Pe lângă pravilă, maicile se mai ocupă cu lucrul în atelierele de broderie, croitorie și pictură bisericească. În aprilie 2009, la trăiau paisprezece maici. Duhovnicul
Mănăstirea Podgoria Copou () [Corola-website/Science/304181_a_305510]
-
Conscriptio Popporum Valachicorum in depertinentia Bistriciensi Anno 1714, documentul redactat de magistratul bistrițean la 11 aprilie 1714, este atestată prezența în Leșu a doi preoți. Numele lor nu sunt date, dar se precizează că unul dintre ei locuia în casa parohială și amândoi lucrau pământuri proprii, supuse dării. Leșenii reușiseră așadar să construiască la începutul secolului al XVIII-lea, sau poate chiar mai devreme, o casă parohială pentru preotul lor. Preoții leșeni din secolul al XVIII-lea sunt aproape toți descendenții
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
lor nu sunt date, dar se precizează că unul dintre ei locuia în casa parohială și amândoi lucrau pământuri proprii, supuse dării. Leșenii reușiseră așadar să construiască la începutul secolului al XVIII-lea, sau poate chiar mai devreme, o casă parohială pentru preotul lor. Preoții leșeni din secolul al XVIII-lea sunt aproape toți descendenții judelui Grigore Gălan. Fiul judelui, Ioan Gălan este primul preot din familia Gălăneștilor, cea mai importantă familie din sat în secolul al XVIII-lea. El este
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
avut loc în 1855. Hirotonirea preotului Ioan s-a făcut sub mitropolitul Alexandru Șterca Șuluțiu de la Blaj. A fost numit preot în Leșu unde rămâne până la moartea sa “căpătând morb din răceală”, în 1871. În timpul său este menționată existența casei parohiale. Preotul Ioan Chita a corespondat mereu cu tatăl său, primind astfel îndrumări în misiunea sa pastorală. Este înmormântat lângă biserică. În 1872, Leon Coșbuc, născut în 1847, fiul preotului din Hordou, Sebastian Coșbuc, a fost numit preot în parohia Leșu
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
meticulozitatea preotului. Preotul Vasile Coșbuc a fost contemporanul, nicidecum pasiv, al activității echipelor regale în Leșu. Personalități de marcă, prezente frecvent în Leșu timp de câțiva ani, precum sociologul Dimitrie Gusti sau folcloristul Constantin Brăiloiu, au poposit adesea în casa parohială, având în persoana preotului Vasile Coșbuc un sprijin permanent. Colaborarea preotului cu Reuniunea Mariană, care avea drept scop promovarea învățământului năsăudean, se înscrie în cadrul cultural general în care se desfășoară activitatea preotului leșean. A fost preocupat de educația religioasă a
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
activității administrative a părintelui Leon a fost lucrarea de reparare a bisericii. Lucrările au constat în reparații exterioare și în modificarea configurației turnului bisericii, care este înălțat cu câțiva metri și este acoperit și învelit cu tablă. În ședința Consiliului parohial din 23 Aprilie 1957 se discută pentru prima oară problema pictării și a podirii bisericii . Prima pictură realizată în biserica de piatră din Leșu poartă semnătura profesorului Constantin Baltaru, din Dej. Finalizarea lucrărilor a fost încununată de "slujba de sfințire
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
în 1981 era instalat în turnul bisericii un nou clopot. Recondiționarea a bisericii se impunea, după câteva decenii în care nu s-au făcut lucrări serioase de înnoire, și au fost realizate cu sprijinul larg al credincioșilor, coordonat de Consiliul parohial, prezidat de părintele Leon. Prim curator în Consiliul parohial a fost Ion Căilean (bătrânul). După retragerea acestuia, pentru o perioadă de douăzeci de ani, prim curator al bisericii din Leșu este Simion Pop al lui Anton. Părintele Leon Leonte era
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]