5,213 matches
-
două Dakote, Wyoming și Montana. Americanii nu știau ce cumpără și Napoleon nu știa ce vinde. Cea mai mare păcăleală din istorie. O altă lovitură a fost cumpărarea de la Rusia țaristă În 1867 numai cu 7,6 milioane dolari a peninsulei Alaska, adică numai cu 2 cenți un acru. Pe atunci Alaska era prețuită numai pentru vânat și pește. Ulterior s-a văzut că e un uriaș rezervor de bogății, În frunte cu petrolul. Azi Louisiana e cât jumătate din România
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de îndeplinit o normă de 3 m3 de pământ excavat, apoi transportul cu roaba la 100-150 de metri, încărcări și descărcări de vagoane, construirea, întreținerea și modificarea de căi ferate, construirea de barăci și clădiri ori sfărâmarea pietrei la carieră. Peninsula era vestită pentru munca la carierele de piatră, efortul fiind foarte dur, motiv pentru care aici erau trimiși deținuții cu pedepse mari. Torturile de tipul celor de la Pitești au fost practicate în două dintre cele mai mari lagăre de muncă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
carierele de piatră, efortul fiind foarte dur, motiv pentru care aici erau trimiși deținuții cu pedepse mari. Torturile de tipul celor de la Pitești au fost practicate în două dintre cele mai mari lagăre de muncă de la Canal: Poarta Albă și Peninsula (numită și Valea Neagră, din cauza condițiilor de trai). Nu se cunoaște data primului transport de la Pitești la Canal, cu toate că o tentativă se făcuse în martie 1950, când deținuții au fost returnați pe loc, din cauză că erau prea slăbiți pentru a putea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Nițulescu, Francisc Ciura, Nichifor Vereșmorteanu ori Octavian Potra. Toți aceștia țineau legătura cu Octav Botez, care era ajutor de brigadier. Maximilian Sobolveschi a fost transferat de la Brașov la Canal pe 21 februarie 1951 și a fost repartizat împreună cu Prisăcaru la Peninsula, în brigada 21, unde i-a reîntâlnit pe Leonard Gebac, Constantin Sofronie, Ion Bogdănescu, Coriolan Gherman, Gheorghe Roșca și Gheorghe Oprea. În schimb, Prisăcaru a fost repartizat la brigada 26, unde i-a găsit pe Steier și Fuchs. Sobolveschi și-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
prin rapoarte false de producție, mărirea timpului de lucru și întreținerea unei atmosfere ostile producției. În final se arată că acțiunea începută la Suceava, continuată la Pitești și Gherla și extinsă la Târgșor, Târgu Ocna și în coloniile de muncă Peninsula și Poarta Albă, urma să fie extinsă și în alte penitenciare, dacă vigilența organelor de stat nu ar fi descoperit-o. În ceea ce privește activitatea individuală a acuzaților, despre Eugen Țurcanu se spune că s-a încadrat în mișcarea legionară din 1940
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de la Țurcanu să îl urmărească pe Bogdanovici. La Pitești a obținut informații și a maltratat deținuți, iar din martie 1950 a fost mutat la Brașov, unde a bătut în jur de șase, șapte deținuți. În 1951 a fost transferat la Peninsula împreună cu Pill Lupașcu, Octav Grama și alții, continuând și acolo torturile. Dan Dumitrescu și-ar fi început activitatea legionară în 1938, iar după 23 august 1944 ar fi făcut parte din echipele de 'teroriști' din Ardeal. În mai 1948 a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
arestat. În februarie 1950 a fost torturat de Gebac, Negrilă și Teutan, după care a trecut de partea acțiunii, activând îndeosebi la Gherla. Recunoaște că au murit și din cauza lui următorii: Cristea, Tîmpa și Petre Popescu. A activat și la Peninsula, din iulie 1951. Gheorghe Popescu a activat în 1946 în aripa tânără a PNȚ, iar din 1948 ar fi fost încadrat și în Legiune, avându-l ca șef pe Titus Leonida. A fost arestat pe 26 aprilie 1949 și ținut
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de Cruce, liderul grupului fiind considerat Ion Obrejan. Arestat de Securitatea Caransebeș, a fost condamnat la 2 ani, dar a executat 5, ca urmare a încă două pedepse administrative, de 2, respectiv 1 an. A trecut prin închisorile Târgșor, Canal (Peninsula, Poarta Albă), Pitești și lagărele de la Bicaz, Borzești și Onești. Între 1941 și 1947 a urmat cursurile Liceului 'Radu Negru' din Făgăraș, unde i-a cunoscut pe viitorii colegi de lot ai lui Ion Gavrilă Ogoranu: Gelu Novac, Remus Sofonea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Gelu Novac, Remus Sofonea, Victor Metea și alții. Tatăl său, preot militar, fost deputat și senator PNȚ, a fost arestat și condamnat de două ori de către comuniști, fiind trimis la Canal. De la Târgșor a fost transferat, în septembrie-octombrie 1950, la Peninsula, apoi, după o săptămână, la Poarta Albă. De acolo, a fost mutat pe motive disciplinare la Pitești, unde va ajunge în februarie 1951, după ce va trece mai întâi pe la Jilava. În martie 1951 a avut loc prima bătaie în celula
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Coriolan Gherman, Maximilian Sobolevschi și Vasile Andronache, tot ca agresor. A mai activat și în camera 3-parter prin martie 1950. Totuși, și-a revenit treptat la Canal, unde a fost brigadier. Se pare că în septembrie 1951 a plecat de la Peninsula, însă nu există informații despre destinul său după eliberarea din închisoare. Gheorghe Calciu (pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa) Unul dintre cei care l-au cunoscut în închisoare îl descrie ca fiind un tânăr scund, slab, dar vânos. Foarte vioi în spirit și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
comitet' condus de Țurcanu, Vasile Pușcașu, Iosif Steier, Coriolan Gherman, Gheorghe Oprea și Pafnutie Pătrășcanu. Pentru autodenunțuri a fost mutat într-o cameră condusă de Mihai Livinschi, unde a asistat la torturarea lui Vichente Murărescu. Dumitrescu a fost dus la Peninsula în mai 1950, în același lot cu Ion Bogdănescu, Gheorghe Oprea și Iosif Steier, și spune că a fost bătut și aici. La Poarta Albă, unde a lucrat de la sfârșitul lui august 1950, nu a mai avut contact cu acțiunea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
la Aiud în 1953, a lucrat în fabrică și s-a menținut pe poziții de colaborare cu regimul comunist. Fuchs Condamnat la doi ani de închisoare, se pare pentru trecerea frauduloasă a frontierei, a fost închis la Oradea, Pitești și Peninsula. După unele informații, era student la Facultatea de Chimie. Popa 'Țanu' pretinde că era condamnat pentru trecere frauduloasă de frontieră înspre Ungaria și că a trecut de partea acțiunii fără a fi bătut, la propunerea lui Țurcanu, care nu dorea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a asistat și el la moartea lui Bogdanovici, în aprilie 1950, în camera 2-parter. A trecut de mai multe ori prin toate etapele, iar prin vara lui 1950 a fost transferat la Canal, unde a făcut parte din brigăzile de la Peninsula. Nu a vorbit niciodată despre destinul său, cu toate că la sfârșitul lui 2006 mai trăia încă și locuia în Cluj-Napoca. Gheorghe ('Gelu') Gheorghiu Născut în Constanța pe 29 mai 1922, Gelu Gheorghiu era student în anul V la Politehnica din București
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
agresarea mediciniștilor de la camera 1-corecție în vara lui 1949. Griga a avut un rol activ în declanșarea bătăilor, fiind citat ca autorul primei lovituri. Nu există alte informații despre destinul său în Pitești, dar îl regăsim printre conducătorii acțiunii de la Peninsula, în 1951. Se pare că a fost eliberat în 1952, după expirarea pedepsei. Dragoș Hoinic Născut în județul Suceava în 1921, plecase în Germania după rebeliunea legionară din 1941. Între 1945 și 1948 a fost curierul liderului legionar Horia Sima
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
oară în octombrie 1948. Fugit de sub escortă și prins ulterior, a fost condamnat la 7 ani de temniță grea, într-un proces din 14 iulie 1950. A fost închis la Jilava (mai 1949-iulie 1950), Poarta Albă (21 iulie 1950-noiembrie 1950), Peninsula (noiembrie 1950-iulie 1953), Gherla (iulie 1953-ianuarie 1955) și Oradea (ianuarie aprilie 1955). Contactul cu acțiunea exportată de la Pitești l-a avut la Peninsula, în primăvara lui 1951, când Ioan Griga și Tudose i-au cerut să dea informații nedeclarate la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
14 iulie 1950. A fost închis la Jilava (mai 1949-iulie 1950), Poarta Albă (21 iulie 1950-noiembrie 1950), Peninsula (noiembrie 1950-iulie 1953), Gherla (iulie 1953-ianuarie 1955) și Oradea (ianuarie aprilie 1955). Contactul cu acțiunea exportată de la Pitești l-a avut la Peninsula, în primăvara lui 1951, când Ioan Griga și Tudose i-au cerut să dea informații nedeclarate la Securitate. Ivan a refuzat ironic și a fost transferat la brigăzile 13 și 14. La brigada 13 era șef fostul său coleg de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
1950, a fost folosit ca planton și în infirmerie pentru a obține informații de la victime, dar, după o lună jumătate de activitate, a fost scos din echipa sanitară pentru că îi proteja pe deținuți. A fost transferat, în mai 1951, la Peninsula, dar a trecut câteva luni și pe la Aiud înainte să fie dus la Ploiești pentru cercetările din procesul deținuților, în care a fost citat ca martor. Se pare că nu a cedat niciodată complet, întrucât, în mai multe rânduri, a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fost judecat în lotul studențesc legionar de la Cluj și condamnat de Tribunalul Militar din localitate, pe 23 aprilie 1949, la 5 ani de închisoare corecțională. A trecut prin Pitești (30 aprilie 1949-6 iunie 1950), Gherla (6 iunie 1950-24 iunie 1951), Peninsula (24 iunie 1951-8 mai 1952) și Jilava (din 8 mai 1952, pentru anchetă). Ajuns în închisoarea Pitești pe 30 aprilie 1949, a fost repartizat împreună cu o parte dintre colegii de lot la camera 3-corecție, restul fiind împrăștiați la camerele 1
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Buerebista, Decebal și Traian se vorbea despre „Frații noștri transistreni”, despre Odesa clădită după planul arhitectului moldovean Manole și locuită în majoritate de români, despre alte orașe însemnate, cu populație românească”: Bălți, Movilău, Ananiev, Dubăsari. Nu erau uitați românii din Peninsula Balcanică, orașul Moscopole din Albania cu 60.000 de locuitori, atunci, numai români și care ajunsese la o apreciată dezvoltare economică. Dar pentru că se mai auzeau tunurile, iar avioanele zburau tot mai des, revista Elena Doamna reflecta situația publicând proză
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
premiul Nobel și împrejurările în care, cu numai două voturi, l-a pierdut. Tradus în italiană de Rosa del Conte, profesoară la Universitatea din Roma, Blaga a fost extrem de favorabil receptat de italieni și, drept urmare, un grup de scriitori din peninsulă îl vor propune pentru cea mai înaltă distincție literară. Rosa del Conte l-a cunoscut pe poet în anii 1948-1950, cînd era titulară la catedra de limbă și literatură italiană de la Universitatea clujeană. "Sursa" informează: "Guvernului, desigur, nu i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai 1951. După aceea, am fost duși la Canal. În urma noastră, nu după mult timp, reeducarea a luat sfărșit. Apăruse, în Suedia, o carte, Macabrele de la Pitești. Printre deținuți, acest lucru s-a aflat. Guvernul a dispus cercetări. Eram la Peninsula, cînd a venit și aici o echipă de anchetatori, mulți, de la Ministerul de Interne. Am fost și eu chemat, printre alții. Ne-au chestionat amănunțit despre ceea ce s-a petrecut la Pitești. S-a aflat acum că autorul reeducărilor a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ocupau atunci mai toate posturile de conducere din oraș. Ei stăpîneau Securitatea, Miliția, sovromurile, ei erau directori și șefi". Deși nu i-au găsit nici o vină, este condamnat la 3 ani de închisoare și doi ani de degradare civică. În Peninsulă, își va vedea, pe un gemuleț, fratele, Ioan Maluș. Va fi eliberat după 4 ani și 7 luni. Va lucra în construcții, unde se califică instalator termic. Mărturisește calvarul la care a fost supus în "libertate": "În cei douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
La răscruce de civilizații Prima dificultate pe care o prezintă România este chiar aprecierea locului ei pe harta Europei. Cărei zone Îi aparține: Europei Răsăritene, Balcanilor, Europei Centrale? Nu este greu de constatat, din punct de vedere strict geografic, că Peninsula Balcanică nu cuprinde și România. Limita ei nordică o formează Dunărea, iar România se află la nord de Dunăre; face excepție doar Dobrogea, regiunea situată Între Dunăre (la vest și la nord) și Marea Neagră (la răsărit). Și totuși... nu doar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pământul, munții și râurile definesc un spațiu de civilizație. România este, În bună măsură, balcanică, printr-o lungă istorie, prin multiple raporturi umane și culturale. Dunărea mai curând unește decât separă. În Antichitate, triburile tracice ocupau jumătatea de nord a Peninsulei Balcanice și teritoriul actual al României. Expansiunea romană și procesul de romanizare s-au petrecut atât la sud, cât și la nord de Dunăre. În Evul Mediu, Bizanțul a oferit românilor principalul model politic, cultural și religios, În bună măsură
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
la Întretăierea unor importante drumuri comerciale, s-a dezvoltat și cel mai mare centru urban, devenit capitală a țării Românești, apoi a României: Bucureștiul (situat În Câmpia Dunării, la numai 60 de kilometri de fluviu, deci de extremitatea nordică a Peninsulei Balcanice). Și În Muntenia marea majoritate a populației este tot românească, Însă cu un procent mai mare de străini ca În Oltenia: 93,4% În 1930, nivel care scade În mediul urban la 82,3%. Orașele Însumau 27,1% din
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]