2,880 matches
-
orașe pe un teritoriu de o întindere nemaivăzuta până atunci: de la frontierele Egiptului, ale Palestinei și ale Asiei Mici până în vecinătatea Asiei Centrale și a Indiei, milioane de oameni au trăit astfel timp de trei secole sub și cu legea perșilor. Spre deosebire de vechile regate conduse cu mâna de fier de un conducător crud după bunul lui plac, Imperiul Persan s-a dotat, pe timpul domniei lui Cyrus, cu un aparat administrativ complex: imensul teritoriu, împărțit în provincii federate, trebuia să plătească impozite
Cirus al II-lea cel Mare () [Corola-website/Science/303514_a_304843]
-
face Scilax din Carianda, care în secolul al VII-lea î.Hr. descrie așezările grecești din regiune. În sec. V-VI î.Hr., "Pontul" a devenit oficial o parte a Imperiului Ahemenid, care, probabil, a însemnat că coloniile grecești locale plăteau tribut perșilor. Atunci cand comandantul atenian Xenofon a trecut printr "Pont" aproximativ un secol mai tarziu, în 401-400 î.Hr., el nu a găsit de fapt nici un persan în "Pont". "Pontul" a ieșit de sub dominația persana atunci cand Regatul Cappadocia s-a separat de Imperiul
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
pentru Cilicia, Kizzuwatna. Versiunile lingvistice din inscripțiile elamite și akkadiene conțin un nume similar în akkadiană katpa "parte"(cf. Evr katef) și un nume de conducător sau strămoșul lor, Tuka. Herodot spune că numele capadocienilor a fost dat lor de către perși, în timp ce grecii îi numeau "sirieni" sau "alb sirieni" ("Leucosyri"). Unul dintre triburile Capadocieni menționate de el este "Moschoi", asociat de Josephus Flavius cu figura biblică a lui Meșec, fiul lui Iafet: "și Mosocheni au fost neamul urmașilor lui Mosoch, acum
Cappadocia () [Corola-website/Science/303627_a_304956]
-
24 metri. Erau udați de pompe cilindrice, al căror secret nu se cunoaște încă. Sub terase, sprijinite pe mai multe coloane, se găseau camere răcoroase pentru familia regală. După unele relatări, se pare că vestitele grădini au fost dărâmate de perși, în timpul ocupării Babilonului, tot atunci fiind dărâmat și Turnul Babel. Construcția grădinilor suspendate din Babilon trebuie apreciată prin prisma încadrării lor în mediul înconjurător: clima caldă și uscată, peisajul arid și obiceiurile vechilor locuitori ai Mesopotamiei. La popoarele orientale din
Grădinile suspendate ale Semiramidei () [Corola-website/Science/303740_a_305069]
-
prin prisma încadrării lor în mediul înconjurător: clima caldă și uscată, peisajul arid și obiceiurile vechilor locuitori ai Mesopotamiei. La popoarele orientale din antichitate, noțiunea de grădină era legată de ideea supremei fericiri omenești. Această mentalitate a făcut pe vechii perși să numească grădinile lor "raiuri". Așezat pe fluviul Eufrat, vechiul Babilon își pierde originea în negura vremurilor. După vechi legende, el ar fi fost întemeiat fie de către legendarul Nimrod, fie de către zeul Baal, fie de regele Ninus, soțul miticei regine
Grădinile suspendate ale Semiramidei () [Corola-website/Science/303740_a_305069]
-
construit în decursul timpurilor multe edificii sacre. În secolul al V-lea î.Hr. s-a construit marele templu al lui Zeus, "Theokoleonul" (locuințele preoților) și "ul" (unde era adăpostit focul sacru). După victoria decisivă a grecilor, conduși de Temistocle, asupra perșilor, în bătălia navală de la Salamina (480 î.Hr.), s-a hotărât să fie construit la Olympia un templu consacrat lui Zeus, care să fie cel mai mare și mai bogat din Altis. El a fost construit de arhitectul Libon originar din
Statuia lui Zeus din Olympia () [Corola-website/Science/303741_a_305070]
-
Plutarh, Zurvan a dat naștere lui Ahura Mazda (Ohrmazd sau Oromazdes), zeul binelui, și lui Angra Maynu (Ahriman), zeul răului. Ahura Mazda este „născut din cea mai pură lumină”, iar Angra Maznu este „născut din tenebre”. Astfel își explică vechii perși apariția binelui și a răului și originea comună a acestora. Tot Plutarh consemnează că este orânduit ca din cei 9.000 de ani câți are lumea, primii 3.000 de ani să conducă Ahriman, următorii 3.000 de ani să
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
3.000 de ani să conducă Ahriman, următorii 3.000 de ani să conducă Ohrmazd, iar în ultimii 3.000 să aibă loc marea luptă dintre cei doi. Zeul Mithra este „mijlocitorul” între cei doi rivali, el îi învață pe perși să jertfească sacrificii specifice zeilor. O legendă răspândită de un preot creștin armean, Eznik din Kolb, relatează că Zurvan aduce vreme de 1.000 de ani jertfe pentru a avea un fiu, dar se îndoiește la un moment dat de
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
două substanțe primordiale, lumina și întunericul, binele și răul, Dumnezeu și materia, coexistau, dar erau bine despărțite de o graniță. La nord domnea Părintele Măreției (asimilat cu Dumnezeu tatăl la creștini), iar la sud Prințul Întunericului (identificat cu Ahriman, la perși și Diavolul la creștini). Din cauza „mișcării dezordonate a materiei”, Prințul Întunericului este împins către granița nordică a regatului său. El zărește splendoarea luminii și dorește să o cucerească. Atunci Părintele Măreției hotărărște să-l respingă el însuși pe dușman. O
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
fiind folosit ca piatră prețioasă, obținându-se din minele de la Sikait și Sabara, de unde mai târziu furnizează timp de peste o mie de ani și europenilor smaralde, până când în secolul al XVI-lea spaniolii cuceresc America de Sud. In Asia este cunoscut de perși, turci și de dinastia mogulilor din India. In anul 1935 se reușește producerea smaraldului artificial numit Igmerald de firma IG Farben, Bitterfeld Germania. Cea mai frecventă utilizare a sa este de piatră prețioasă. Smaraldul are o culoare stabilă; numai la
Smarald () [Corola-website/Science/304065_a_305394]
-
și lumea culturilor negrecești înconjurătoare. Herodot considera războaiele persane de la sfârșitul secolul al V-lea î.Hr un conflict dintre Europa și Asia. Termenii „vest” și „est” nu erau folosiți de niciun autor antic grec pentru a descrie conflictul cu perșii. Aplicarea termenului „vestic” era făcută tuturor culturilor negrecești și nevorbitoare de limbă greacă. Deși Bazinul Mediteranean era stăpânit în întregime de romani, exista o distincție dintre zona puternic urbanizată din regiunile estice, unde greaca era lingua franca, pe de-o
Lumea occidentală () [Corola-website/Science/304109_a_305438]
-
adusese anarhia militară (253- 285). Aceasta a fost o situație propice pentru migratorii germanici. Goții prădau în masă Dacia, alemanii și francii devastau Galia, vandalii pustiau Pannonia, iar gepizii și longobarzii jefuiau Helvetia și Rhaetia. Aurelianus (270- 275), din cauza atacurilor perșilor din Iran, hotărăște să retragă armata și administrația din Dacia, care este cedată goților. Goții de apus (vizigoții) s-au stabilit în Muntenia și Bugeac, iar cei de răsărit (ostrogoții) în Ucraina. Germanicii atacau provinciile zilnic. Teodosiu I (378- 395
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
fel de inscripție. Cu prilejul săpăturilor arheologice din perioada 1963-1964 s-au mai găsit în pronaos și alte morminte. În partea stângă a pronaosului a fost amplasat un baldachin sub care se află racla cu moaștele Sfântului Mare Mucenic Iacob Persul (martirizat la 27 noiembrie 421). În pridvorul bisericii au fost descoperite cinci morminte, având pietre funerare cu sculpturi de o mare simplitate. Pe o lespede de marmură este o inscripție grecească, săpată într-un oraș neidentificat de pe țărmul Pontului Euxin
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
de Volos). Mai târziu, în perioada elenistică, în această regiune nobilimea a organizat o federație, care a ajunsă să controleze Liga amficționică din nordul Greciei. Locuitorii Tesaliei erau cunoscuți pentru cavaleria lor. În timpul războaielor greco-persane, tesalienii au luptat de partea perșilor. În secolul al IV-lea î.Hr, Tesalia a ajuns vasală a Macedoniei. În 148î.Hr. romanii au incorporat oficial Tesalia în cadrul provinciei Macedonia, însă în anul 300 d.Hr., aceasta a devenit o provincie separată cu capitala la Larissa
Tesalia () [Corola-website/Science/303945_a_305274]
-
grecii erau cetățeni romani). După convertirea la creștinism a Imperiului Roman de Răsărit, "elen" a ajuns să fie sinonim cu "păgân", recăpătându-și sensul inițial național la începutul celui de-al doilea mileniu. Europenii occidentali folosesc numele de "greci", iar perșii și turcii folosesc numele "Yunan", adică ionieni. O formă unică și interesantă e aceea folosită în limba georgiană: grecii sunt numiți ბერძენი - „berdzeni”, denumire provenită din cuvântul georgian pentru „înțelept“, un nume datorat faptului că filozofia s-a născut în
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
în schimb în Orient. Popoarele antice din această regiune se refereau la eleni sub numele de "Yunan", provenind din persanul "Yauna", el însuși un împrumut din grecescul "Ιωνία" (Ionia), coasta de vest a Asiei mici. După cucerirea triburilor ionice de către perși spre sfârșitul secolului al VI-lea î.Hr., numele acestora a fost extins, înglobând toți elenii. Toate popoarele aflate în sfera de influență persană au adoptat această denumire, de aici provenind și numele sanskrit "Yavana" întâlnit în vechile surse sanskrite, apărând
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
VI s-a implicat în lupta dogmatică (lupta dintre monofiziți și diofiziți), care s-a desfășurat în tot răsăritul creștin. Dispariția influenței politice a Sasanizilor din Iran în Caucazul de Sud, a dus la dispariția influenței bisericii nestoriene, susținută de perși. La sfârșitul secolului al VI-lea și începutul secolului al VII-lea, odată cu creșterea influenței politice bizantine în Caucaz, Biserica Albană și cea Georgiană au primit diofizitismul. După cucerirea Caucazului de Sud de către arabi, Califatul a urmat politica Sasanizilor în privința
Albania Caucaziană () [Corola-website/Science/303971_a_305300]
-
târziu din Media. În secolul IV î.Hr., el a fost ocupat de Alexandru cel Mare, fiind „botezat” Atropatena, după numele generalului Atropat, subaltern al lui Alexandru cel Mare, care a înființat acolo regat. Regiunea în cauză a fost cucerită de perși în timpul dinastiei Sasanizilor, în secolul al III-lea. Arabii au avut-o sub control începând din secolul VII, până în secolul XI, când a fost invadată de către triburile oghuze noi sub conducerea dinastiei selgiuk, care au asimilat populația autohtonă. Încă de pe
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
său esențial Khomeyni. S-a accelerat migrația azerilor sudici în alte zone din țară și în țările din Europa, America și Australia. În prezent azerii sunt al II-lea element etnic în Iran (63.000.000 de locuitori - 2002) după perși, 20 membri ai Cabinetului Miniștrilor sunt reprezentanții acestui popor, iar președintele religios (""rahbar"") Seyyid Ali Khamenei este originar din localitatea Khamne din apropierea Tebrizului (1.400.0000 de locuitori - 2004). Cea mai mare organizație a azerilor sudici, care se bucură de
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
uneori această religie să fie numită "mazdeism". În Persia antică ,sub dinastia Achemenizilor, nu era pur mezdeism, venerau atât Mithra cat și Ahura Mazda. Grecii considerau pe ultimul ca fiind echivalentul lui Zeus, zeul ceresc. Potrivit lui Herodot (I, 131), obiceiul perșilor «"este de a urca pe munții cei mai înalți pentru a oferi sacrificii lui Zeus, și identifică cerul cu numele lui"». Herodot în Cele nouă carți ale istoriei descrie și societatea iraniană, care are unele elemente ale zoroastrismului, cum ar
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
nimic nu se știe de statutul zoroastrismului sub imperiile Seleucid și Part, care au guvernat după invazia lui Alexandru Macedon în 330. O formă de zoroastrism a fost religia principală în Armenia pre-creștină, sau a fost cel puțin importantă acolo. Perșii au făcut încercări de a promova religia acolo. Înainte de secolul XI, zoroastrismul ajunsese în nordul Chinei pe Drumul mătăsii, având statut oficial în unele zone din China. Ruine de temple zoroastristas au fost găsite în Kaifeng și Zhenjiang, și potrivit
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
Iran”, deoarece din punct de vedere etimologic acest cuvânt este înrudit cu „arian” și, de-a lungul istoriei, a fost aplicat, cu intermitențe, atât popoarelor de origine indo-europeană, deci ariană, care trăiau în Podișul Iranului, cât și Podișului însuși. Triburile perșilor, stabilite în sud-vestul Iranului (Persia), sunt unificate, potrivit tradiției, către 700 î.Hr., de Ahaimene, întemeietorul dinastiei Ahemenizilor. Succesorul său, Teispe extinde posesiunile Persiei spre apus. Cyrus I recunoaște suzeranitatea Asiriei, iar Cambyses I (600-559 î.Hr.) pe al Mediei.). Cyrus II
Istoria Iranului () [Corola-website/Science/304399_a_305728]
-
o mare popularitate în rândul poporului - deși avea doar 13 ani -, a fost ales ca și "Caesar" (co-împărat) în timpul lui Pupienus și al lui Balbinus. După asasinarea acestora, a devenit împărat singur. Domnia i-a fost tulburată de lupte cu perșii. Ucis de Filip Arabul în 244. În acest an de criză, s-a evidențiat puterea Senatului, care a numit patru împărați, numai pentru a-l detrona pe Maximin Tracul, un barbar care era împotriva nobilimii. Când situația s-a stabilizat
Anul celor șase împărați () [Corola-website/Science/312228_a_313557]
-
loc o răscoală a evreilor din Palestina contra stăpânirii împăratului Heraklios. Deși răsculații au avut succese, în cele din urmă s-au supus împăratului care le-a dat făgăduieli de iertare și toleranța. În anul 625 bizantinii au izgonit pe perșii Sasanizi din Palestina , iar împăratul Heraklios a sosit în persoana în țară în anul 628 . El însă, sub presiunea cercurilor clericale, și-a călcat cuvântul față de evreii din Tiberias , și i-a măcelărit. Se spune ca Binyamin a fost unicul
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
crizele de combustibil, prin creșterea conflictelor religioase și prin acțiunea distructivă a colonialismului britanic. În afară de tulburările interne menționate mai sus, factori decisivi al decăderii imperiului au constituit dezvoltarea unui puternic stat islamic în Dekkan, Hyderabad, după moartea lui Aurangzeb, invaziile perșilor (1739) conduși de Nadir Shah în India de Nord, invaziile (1748-1761) unui trib afgan condus de Ahmad Shah Durrani (1747-1773) și nu în ultimul rând victoriile englezilor în Bengal (1757) și totodată pe coasta de sud-est împotriva francezilor (1740-1763). Deja
Imperiul Mogul () [Corola-website/Science/311031_a_312360]