82,518 matches
-
Cristian Teodorescu Se tot scrie în presă că între Cotroceni și Palatul Victoria ar fi apărut divergențe din ce în ce mai mari. Ipoteza se ține în picioare pînă la un anumit punct. În ultima vreme, premierul Năstase și-a depășit frecvent prerogativele, ocupîndu-se în străinătate de chestiuni care țin de apanajul președintelui. Eternele surse ,,bine informate" de la Cotroceni susțin că Ion Iliescu ar fi iritat de inițiativele
Divergențele dintre Iliescu și Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15704_a_17029]
-
scriitori! Altfel cum să-mi explic că unul ca tine se crede-atît de grozav, chit că, din cîte-mi dau seama, ce-ai scris pîn-acum încape pe-un plic și rămîne loc și pentru Proclamația de la Gettysburg! Terry se ridică în picioare. - Ai terminat? întrebă el. Fiindcă mă gîndeam că, dacă tot am ajuns la Londra, fac și ceva cumpărături. - Nu, Terry, n-am terminat, spuse Logan. Și nici Joe, ca să știm cum stăm. Dar cred c-o să-ți dai seama că
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
creator și nevoia de eroism, declarîndu-se un dușman al bunului-gust burghez (înainte de '89) sau al mediocrității leneșe (după), ambele vinovate de banalizarea vieții omului contemporan, de golirea ei de spectaculosul înalt semnificant. Femeia cucerită este fie înaltă, cu membre (i.e. picioare) lungi, subțire, cu sînii mai degrabă mici, cu gîtul lung, inteligentă, opunînd pe față rezistență dominației și fiind învinsă cu atît mai spectaculos și mai anihilant (aproape anulîndu-i-se personalitatea) - fie scundă, cu rotunjimi, cu sînii mari (de obicei "globulari") și
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
substanța specifică): inițiativa, mai precis responsabilitatea și capacitatea de a face lucrurile să se întîmple. Mai mult, însuși termenul "bărbat" apare între ghilimele, denunțîndu-se astfel lipsa de consistență, caracterul de rol. Explicația e, însă, simplă. Vasiliu poate fi luat peste picior cu atîta neobosită vervă pentru că nu e el "eroul acțiunii". Poveștile de seducție ale lui Nicolae Breban sînt (vaste și complexe, e adevărat) celule mononucleare. Eroul, personajul principal, nu are niciodată un real rival, nici din punctul de vedere al
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
și Cici: "Inteligența ei deosebită mi-o explic tocmai prin această 'absență' a șoldurilor, prin aceste coapse prelungi. Numai creasta iliacă, subțire, fină, ce sparge pielea, ca niște buze de os, trădează bazinul. O femeie 'fără șolduri', ca ea, cu picioarele subțiri și infinite, de parcă se reflectă în nu știu ce apă cristalină, trebuie să fie extrem de inteligentă. Așa cum și este. O femeie ca tine, cu bazinul evazat, trebuie să fie senzuală! Senzuală și maternă!". Strategia lui Rogulski e simplă: afirmă identitatea dintre
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
acel loc o sârmă înnegrită ca un fel de zgardă... C. întârzie lângă cișmeaua făcând zgomot cu jetul ei de apă neîntrerupt trimis departe, în timp ce nașa F. măturând prin preajmă, aplecată, lasă să i se vadă ciorapii răsuciți în jurul jartierei, picioarele, pulpele ei albe plecând brusc în sus... V. făcut după fizicul lui P.P. activistul, un profesor de filosofie care amintea tot timpul de Karl Jaspers, ceea ce era surprinzător la un marxist. Fața plină de negi albicioși, ochelari cu lentile groase
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
și soldat totodată în războiul intergalactic dintre mine și mine dintre carnea mea și lumina ochilor mei/ sînt o țintă vie centrul a o mie de galaxii concentrice haideți vînători rebeli ochiți trageți/ oricum eu mor de fiecare dată-n picioare: (ibidem). Sau: ,,poemul ca un pistol versurile ca gloanțe viața ca vestă antiglonț/ purtată direct pe iriși sînge și mușchi" (dîra de miere și sînge plutește între cer și pămînt). Firește, totul e doar o înscenare, un simpatic décor al
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
-o rapid în atenție. Cînd, cum spuneam la început, îl rîcîiam, acest om extraordinar de ocupat, îmi dovedea și cîtă importanță dădea prieteniei noastre. De fiecare dată se oprea din drum și începea să-mi povestească. Își lua bolile peste picior, dar nu și soarta, cu care se împăcase. Cu ani în urmă l-am parodiat, dacă vă mai amintiți, în România literară. Cred că i-a făcut plăcere mica mea răutate. Probabil însă că din cine știe ce scrupule stilistice, multe luni
Marea bibliotecă a lui Zigu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15720_a_17045]
-
Feri, țigănușul repetent și fumător. Protagonistul din pasajul citat se transformă aici în observator "rece" al faptelor, numai că observațiile lui au o finețe care amintește de Adela lui Ibrăileanu: "Se uitară spre Ancuța. începuse să coboare în fund, cu picioarele înainte, ținîndu-se cu mîinile de brusturi. Cordeluța îi căzuse pe gît și i se vedeau deasupra șosetelor trei sferturi genunchii goi. Feri scuipă printre dinți într-o parte." Marea întîlnire cu moartea e pregătită de un incident căruia copiii par
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
în aparența ei de nezdruncinat. Fiindcă, asta era - realitatea, jertfită pe altarul mincinos al aparenței... Fusese o idee de sclav. O răzbunare de sclav, eliberat în fine... Asta rumega în sinea lui de atâta timp. Asta-l ținuse drept în picioare, în așteptarea recompensei, oricât de târziu ar fi venit ea... Fără a avea măcar aerul unei brute răzvrătite, aerul acelor eroi incapabili de vreo logică bine condusă, capabili doar de violențe, de distrugeri orbește împărțite în dreapta, în stânga, de către armele nechibzuit
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
la ora stabilită, să o ia la reședința acestuia. "Un bărbat în livrea, ușa joasă a intrării ce se deschide și numaidecît, în deschizătura sumbră a casei sale, dată în lături spre lăuntrul vieții, și încă neluminată, iată-l în picioare, îmbrăcat tot în alb, parcă spoit cu var de sus pînă jos, inclusiv părul; aceeași prelungă siluetă, elegantă, dreaptă, cu gîtul lung, cu micul chip ascuțit, cu ochi albaștri, bridați, atît de aproape de ivirea nasului mic, nasul ascuțit al Marelui
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
de sus pînă jos, inclusiv părul; aceeași prelungă siluetă, elegantă, dreaptă, cu gîtul lung, cu micul chip ascuțit, cu ochi albaștri, bridați, atît de aproape de ivirea nasului mic, nasul ascuțit al Marelui Fritz, cu un aer ironic, fini mîini mici, picioare sprintene, statura înaltă și ușoară, același, doar cu douăzeci și cinci de ani mai mult; douăzeci și cinci de ani invizibili, căci părul îi era gri argintat și la tinerețe, iar acum pare să fi fost doar pudrat ca pentru bal mascat. Abia apoi
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
O americană a fost premiată pentru că locuiește cu 100.000 de gîndaci" (EZ 940, 1995, 3) - dar "americanca" (RL 2013, 1996, 15). în multe cazuri, se observă că sufixul specific substantivelor feminine desemnînd persoane se conservă: "o lituaniancă frumoasă, cu picioare superbe" (EZ 2426, 2000, 14); "a fost urmată de etiopianca G.W." (RL 2072, 1997, 23); "în sferturi elvețianca va da peste Irina Spîrlea" (RL 2072, 1997, 23); "indianca Sushmita Sen, de profesie manechin, este noua Miss Univers" (RL 1261
Indiancă, germancă, europeancă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15746_a_17071]
-
zice-se pentru minim un mileniu - noțiunea și-a regăsit valoarea incipientă, bogată, sursa de inspirație. În 1946, la capăt de toamnă, ne explică George Călinescu, împlinindu-se șase ani de la o tristă dată, ,,aceea a împușcării și călcării în picioare a marelui nostru N. Iorga, au șuierat în aer cîteva gloanțe... Erau gloanțe îndreptate spre umbra marelui dispărut... simple vorbe, de astă dată, însă vorbele sînt și ele prea adesea ucigașe: - Da, S-a început atunci o campanie pe cît
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
urmă un jucător din care mingea sare ca din zidul de beton - și alte bazaconii ce evocă aspirațiile interlope ale acestei para-lumi proiectate în lumina tare a vedetariatului) avatarii lui Gâgă își imaginează că dacă au câștigat bani dând cu piciorul în minge își pot permite orice. Singura lor contribuție majoră se vede în prăbușirea nivelului de cultură al țării. Validați prin prezența alături de oameni cu ceva știință de carte, maidanezii de ieri se cred marile personalități ale țării. Te pomenești
Sentimentul românesc al "procesului etapei" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15759_a_17084]
-
Mihaela Ursuleasa Evoluția copiilor-minune rămâne, la timpul copilăriei lor, o perspectivă enigmatică. Pe Mihaela Ursuleasa am ascultat-o la Brașov pe când avea mai puțin de opt ani, vârsta debutului ei la București. Cânta un concert de Mozart: suspendată pe scaun, picioarele nu ajungeau la pedale, mâna mică găsea cum să se deschidă suficient pentru a cuprinde ce era necesar pe claviatură. Înțelegea sau pur și simplu era în muzică. A rupt lanțul românesc și a plecat la Viena. A ascultat-o
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
pieptul ei. Stai liniștit, că acuși ajungem acasă. Urletul se întețește, însă. Are în el ceva disperat și sfîșietor. De fiară înjunghiată sau rătăcită. Lacrimile și balele i se scurg și se amestecă pe bărbie, bate din mîini și din picioare, se frînge și tremură ca un epileptic în plină criză. Pasagerii se revoltă, o invită imperativ pe țigancă să-și potolească odrasla sau să coboare la prima, ea nu răspunde, își leagănă puradelul mai departe, însă acesta urlă din ce în ce mai tare
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
mai aștepte vreun răspuns, îl saltă de subțiori, îi ridică brusc poalele cămășii, de sub care, pentru o clipă, i se zărește acea protuberanță firavă și neagră ce se pierde, însă, fără urmă, camuflată de capul femeii care se apasă între picioarele lui crăcănate și scheletice. Urletul încetează subit, o liniște aproape nepămînteană, sporită, evident, și de contrast, se instalează în vagon. Nu se mai aud decît țăcăniturile mecanice ale roților și un molfăit surd, punctat, din cînd în cînd, de un
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
e Vasile Ștefănescu", "Un animal ciudat, perfect împărțit în două" este Tudor Țopa, iar I. Verdeș pare "foarte gonflabil" etc. Alteori portretele se conturează prin acumulări, prin suspendarea realului și imaginarea unor povești: După ce au fost făcute și brațele, și picioarele, și bustul, și unghiile, și capul, la sfârșit de tot s-a constatat că nu i se puseseră ochii. În magazie nu mai erau decât globuri oculare pentru vietăți de noapte, bufnițe, lilieci și alte animale." (p. 148) și tot
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
viscerale, crude și de o mare sensibilitate totodată, misterioase, descifrabile, sofisticate și, în esență, atît de simple. În jur, totul este un spectacol, de la templul Todaiji, la o grădină Zen, la strada ca un vacarm, pavoazată cu firme luminoase în picioare, de-a înaltul clădirii. Este un altfel de cod, la toate palierele, pe care noi, europenii, nu-l vom descifra niciodată. Dorința însă de a-i cunoaște elemente, de a te lăsa sedus de forța poveștii, a credinței, pînă la
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
cosmetizări imbecile ale realității. Ar mai fi ajuns, însă, Ion Iliescu la putere dacă țăranul român ar fi fost altceva decât o masă de inși deliberat menținuți în ignoranță, șantajați cu venirea moșierilor și cu ciuma ungurească? Ar mai fi picior de comunist prin înalte funcții de stat dacă omul de la țară n-ar fi ajuns în situația degradantă ca o mână de neisprăviți iuți de gură să-i spună când e vremea semănatului, când a prășitului și când a recoltei
Tarlaua cu prefecți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15779_a_17104]
-
dublă de desert, dar nici unul din noi nu izbutise să treacă de cincisprezece. Era mare păcat, căci n-am mai mâncat niciodată niște budinci așa minunate ca cele ale doamnei Forbes. Înainte de a începe să mâncăm, ne făceam rugăciunea în picioare, în fața farfuriilor goale. Doamna Forbes nu era catolică, dar contractul prevedea să ne pună să ne rugăm de șase ori pe zi, și ne învățase rugăciunile ca să-l respecte. Apoi ne așezam toți trei, ținându-ne respirația în timp ce ea verifica
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
șoaptă ultimele dispute din vechea lor dușmănie. E rîndul lui George, comunistul, și al soției lui, Ilonca. Andrei, tatăl lui Iustin, este îmbrăcat cu uniformă de roșiori cu grad de colonel. Toți se grupează în stînga odăii, unii rămîn în picioare, alții iau loc pe scaune. Par niște statuete de ceară chemate acolo de un magician care i-a ridicat din uitare." Tot acest ultim volum rezolvă, într-un mod neașteptat, dorința de a înțelege a lui Iustin din primele volume
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
Cît despre Fedia, ajungînd pe coridor în dreptul unei uși pe care scria "Intrarea categoric interzisă", a deschis-o și a intrat", și, ca tonalitate, de "Ascultă, Rakukin, dacă n-ai să termini imediat cu clipitul, am să-ți dau un picior în piept!" - de menționat că și la Harms acțiunea se petrece la bibliotecă). După ce-ți cauți cartea de care ai nevoie și pe care e aproape imposibil s-o găsești dacă respecți aranjamentul de acolo (poate-s aliniate pe
În vizită la Biblioteca Națională by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15780_a_17105]
-
la degenerare și haos? Oare pentru că dorim a figura în "lumea întîi", europeană, e obligatoriu să facem un stagiu cît mai îndelungat și mai convingător în "lumea a treia", asumîndu-ne toate neajunsurile, viciile și turpitudinile ei? O singură lovitură de picior a unui fotbalist e plătită mai bine decît ani de muncă intensă ai unui scriitor sau artist autentic. E oare normal? Și pentru a nu ocoli mica realitate particulară care ilustrează o atare apreciere generalizatoare a unei dureroase realități, să
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]