14,398 matches
-
sau mai multe, iubirea de aproapele, de părinți, de glie, de țară, de un simbol etc. Ex: „Îți mai aduci aminte de o vară/ Când sângele fierbinte-l simțeam o povară?/ Noi încolțeam amândoi în săruturi,/ Prin lanuri de maci, pierduți ca doi fluturi” (Au înflorit, iubito, macii). Structurat în trei cicluri: „Sub clopotul iubirii”, „Inscripție pe inimă” și „Poeme în oglindă - parodii”, volumul conturează în miezul iubirii „legea” acestui univers ce creează în jurul unei perechi un caracter regulat care intervine
CRONICĂ DE CARTE – GAVRIL MOISA: “ARHIPELAGUL IUBIRII” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383187_a_384516]
-
și căutat toată viața. Marea îi așteaptă pe toți cei pregatiți de o așa confruntare. Doar cei ce au un fundament solid, o bază, trec peste orice și rămân împreună până la capăt de drum. Premiul lor este iubirea visată. Restul pierduților înseamnă că s -au limitat la necesități fiziologice, materiale, sau au fost aduși în ispită de momentul unei rătăciri voalate. De azed anghel zamfir dan Referință Bibliografică: extras din izvoarele dragostei / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
EXTRAS DIN IZVOARELE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383215_a_384544]
-
care sunt înmormântate, piatra lovită de copite, o dragoste neterminată ne apasă, uneori pământul este mai curat decât cerul. Eu scriu tragedii, spune Dionisos. Cine îl crede? Omenirea seamănă cu ursul fugărit de foame din pădure. Așa am rămas după pierdutele iubiri. Nemișcat. Pentru cât timp? BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Never / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1147, Anul IV, 20 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
NEVER de BORIS MEHR în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383243_a_384572]
-
celei de a XX - a ediții a Sesiunii Naționale de Comunicări Științifice « Istorie, cultură și civilizație în sud - estul Transilvaniei » cu referatul intitulat: « Bucuria slujirii este cea care ne menține aici, căci m-a trimis Dumnezeu să caut oaia cea pierdută” - dialog duhovnicesc, viu și deosebit de sincer cu Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioan Selejan al Episcopiei Covasnei și Harghitei, cu prilejul împlinirii a douăzeci de ani de slujire arhierească... » 23 Septembrie 2014, în cadrul manifestărilor religioase și culturale dedicate celei de -a XVI
BIBLIOGRAFICE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383168_a_384497]
-
Comportamentul lui Criști era bizar. Oare cum se descurcă la spital, are operații, intervenții, ce face? se întreba Delia. Criști nu comenta niciodată, nu răspundea la întrebările Deliei când lipsea de acasă. Nu justifică nimic, nu comenta. Privirea să era pierdută, atenția îi era în altă parte în nici un caz la conversație. Dar acum, ascultând vocea Deliei, plicul pe care il desfăcu și citi de rață neplătită, de care nici nu-și adusese aminte, părea că se trezește din letargie. Încerca
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383264_a_384593]
-
te-aș ține Numai să rămâi aicea, mamă! Aș face din părul tău cărări Spre amintirile-mpreună, Când mă plimbai încet de mână, Spre lumea largă și frumoasă. Hai acasă! Scumpă și tristă ți-e privirea Ce caută în zări pierdute O fărâmă din alte clipe În care ne-agațam una de alta. Nu e-n nici un loc mai bine Ca în inima ta caldă. O,scumpă și frumoasă mamă! Nu e nici una ca tine! Și-mi pare rău că n-am
MAMA de CLAUDIA ARCHIP în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383287_a_384616]
-
capul pieptului am o greutate. Ar trebui să mă las de fumat. Aerul e umed și rece. Respir greu. Câte un strop de ploaie îndrăznește să se transforme în fulg de nea. Parcă aș fi suspendată între cer și pământ, pierdută, rătăcită, uitată. Privesc în jur. Unde sunt? Nu mai recunosc nimic. E o lume care își trăiește propria viață în care nu mai este loc și pentru mine. În aer plutește ceva! Deodată îmi vine gândul să fug, să renunț
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
cu gândul că ai fost chiar un ales. Mereu cauți să te poziționezi; nu ai venit pe lume întâmplător; nici măcar un fir de praf nu există fără rost, totul e Creație. Oriunde. Vrei să afli, dacă e posibil, Taina. Cuvântul pierdut al lui Hiram ți-ar lămuri multe. Nu vei sfârși bine! Ai răspunsul pregătit: „Nimeni nu sfârșește bine!”. O vei dovedi, ai la dispoziție o comunitate pe care nu o mai suporți. Noaptea trecută ai visat că te aflai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vegetal. I s-a uscat o creangă și te doare un umăr. Ramul s-a uscat fiindcă te doare un umăr. Un flux malefic invers. Iubitele nu ți se uită-n ochi: se plâng de migrene. Prostii: sunt nopțile lor pierdute. Zecile de țigări fumate. Vodca infectă. Urmele logosului lor neîntrerupt. Dispar o vreme, apoi te caută. Probabil pentru disponibilitatea ta de-a asculta. Habar nu au că te gândești în altă parte. Se fac, dar știu. Nu vă reproșați nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
un văl de disperare. — Raportul e gata. Dar e zadarnic, dacă nu ajunge În mâinile sale, murmură el. Suntem pierduți. Totul e pierdut și zadarnic. Nu! strigă tovarășul său, Înșfăcându-l de umeri și scuturându-l. Nu, nu e totul pierdut! Se opri dintr-o dată, parcă răzgândindu-se. — Noi suntem, Într-adevăr, pierduți, dar mai e o speranță, pentru ceilalți, continuă el agitat. E o corabie, jos, În port. Dacă Ospitalierii mai izbutesc să țină parapetul preț de un ceas, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ajunge În mâinile sale, murmură el. Suntem pierduți. Totul e pierdut și zadarnic. Nu! strigă tovarășul său, Înșfăcându-l de umeri și scuturându-l. Nu, nu e totul pierdut! Se opri dintr-o dată, parcă răzgândindu-se. — Noi suntem, Într-adevăr, pierduți, dar mai e o speranță, pentru ceilalți, continuă el agitat. E o corabie, jos, În port. Dacă Ospitalierii mai izbutesc să țină parapetul preț de un ceas, până când se ridică mareea... — Norocul nu ne era scris În stele, frate. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Acum, rezultatul muncii sale zace În arhivele Serenissimei, Încă o armă În războiul Împotriva necredincioșilor, răspunse Veniero cu o cută de amărăciune pe buze, ca și când amintirea acelei aventuri i-ar fi deșteptat o emoție dureroasă. Sau poate că numele patriei pierdute era cel care Îl chinuia. — Zile și nopți de trudă și de jale, consumate pentru o căutare nesăbuită, adăugă el după o scurtă pauză, pe un ton batjocoritor. — De ce vorbești așa? Să Înaintezi În cunoaștere e cea mai nobilă Încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și se cufundă În sânul și mai apoi În pântecele pe care i-l oferea, fără să se mai gândească. Făcu dragoste cu dansatoarea cu fața vopsită, care În umbra camerei se suprapunea peste amintirea unei alte femei, de acum pierdută, o femeie care devenea toate femeile, În afară de aceea care era cu adevărat, aceea pe care el nu o cunoștea, Îndărătul măștii de aramă. Apoi, Încetul cu Încetul, Își reveni. Îndepărtă trupul acela, a cărui greutate devenise apăsătoare. I se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
torționar. Din instinct, poetul verifică dacă daga Îi era la Îndemână. — Cu mâhnire m-am plecat să Îți cer audiență, messer Alighieri, contravenind uzanțelor Bisericii și convingerilor mele personale, Începu inchizitorul. Cred că păstorul cel bun trebuie să urmărească oaia pierdută În noapte, chiar pe furtună și În pustie. Însă dacă oaia se preschimbă În lup și se preface că s-a rătăcit pentru a-l atrage pe păstor departe de turmă, atunci păstorul trebuie să facă grabnic cale Întoarsă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
insultase pe treptele legației pontificale. Bastarzii aceia Începuseră deja să Îi ajute pe Negri, așa cum el bănuise dintotdeauna. Iar acum erau gata să Îl Înlăture, dacă nu pentru alt motiv, măcar ca să elimine un martor al afacerilor lor. Se simți pierdut, un șoarece În ghearele pisicilor. Apoi, desluși o posibilă cale de scăpare. Pe o latură a rampei carosabile a podului exista un rând de trepte Înguste. Chiar dacă, cu greu, se putea zări abia prima treaptă, era sigur că ducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
piroane de fier, iar pe zidul din piatră nu părea să existe nici un punct de sprijin spre a ajunge până la mica fereastră cu două arcade care se deschidea la cel puțin cinci coți Înălțime. Pentru o clipă, Dante se simți pierdut, iar apoi se rezemă de lemn pentru a verifica cât era de solid. În ciuda faptului că părea solidă, poarta se legănă sub greutatea trupului său. Poate că, În interior, era Închisă doar cu un zăvor amărât. Sau poate că lemnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
i se contractară la colțuri, ca și când masca de fiară pe care Dante o cunoștea i-ar fi șters instantaneu de pe chip trăsăturile delicate de gentilom. Acum, inclusiv privirea sa era aceea Înghețată a unui leu. Dintr-o dată, poetul se simți pierdut. Însă celălalt se mărginea să se joace cu gâtul său de parcă nu s-ar fi grăbit să pună capăt Înfruntării. Poate că, asemenea unui mare actor, nu voia să părăsească scena fără un ultim gest de bravură, fără un ropot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
palid. — Îți propun o Învoială, priorule. Ce Învoială? Îți cer o oră. Numai una. Ce Îmi oferi În schimb? Căpitanul șovăi o clipă. — Ai descoperit secretul celui de-al cincilea pământ. Dar această cunoștință, singură, e inutilă, ca aceea a pierdutei Atlantide. Ca să ajungi acolo, e nevoie de harta vânturilor și a curenților marini, care permite ocolirea vârtejurilor și a stâncilor. Asta Îți ofer: portulanul acelui nou pământ. Tăcu. Femeia aștepta și ea În tăcere, cu ochii măriți de teamă. — Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dacă n-ai avut acest ultim ghinion, sunt optzeci la sută șanse să-ți amintești că sistemul zecimal a fost adoptat, cu minime excepții, În toată lumea civilizată. Dar nici dacă l-ai avut - despre ghinion vorbesc -, Încă nu e totul pierdut: este suficient să numeri literele folosite de incifrator (așa Îmi imaginez eu că se cheamă criminalii care se ocupă cu enigmistica aplicată). Rezultatul va fi, ai ghicit, zece. Respectiv, șirul numerelor de la zero la nouă. - Până aici, logica ta Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care toți care-l cunoșteau pe Drăguțescu își aminteau cu nostalgie. în locul nasului era acum o plagă hâdă, netedă, căci bi-vel-vornicul își pierduse podoaba sa vulturească în pivnițele niciodată știute ale istoriei, în urma unei încercări de a nesocoti onoarea oricum pierdută a Caterinei Sima, născută Bloom, fosta soție a lui Sima-Vodă. Dar cu toată lipsa evidentă a nasului, bi-vel-vornicul Drăguțescu era încă totuși ceea ce se numea un boier bine, ba chiar umbla zvonul că de când Vodă îi ținea nasul într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din jaimele noastre. — Știu, răspunse interlocutorul său, făcând un efort să zâmbească din nou. Cunosc foarte bine ospitalitatea tuaregilor... Sunteți tuaregi, nu-i așa? — Desigur! Ce altceva să fim? — Eschimoși nu, bineînțeles... Bun! Facem haz de necaz. Ce să facem... Pierduți, dar mulțumiți... Și după toate astea, nici nu ne-am prezentat încă: mă numesc Marcel Charrière, iar colegul meu este Alain Guitay. — Aceasta este mama mea și aceștia, frații mei. Tot ce avem vă stă la dispoziție. Vă e foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
un masacru. — Înțeleg. Ceea ce nu înțeleg e cum ai aflat unde sunt. — Nu uita că sunt pilot de elicopter și misiunea mea e să fiu atent la tot ce se întâmplă jos. Mi-am petrecut jumătate din viață căutând oameni pierduți în deșert, în savană sau în pădure - înălță un deget spre cer. De acolo, de sus, lucrurile se văd foarte clar dacă știi să le vezi, și ieri mi-am dat seama că dinspre acest puț porneau o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
motociclist și-a pierdut un picior într-un accident... Ar fi de mirare ca un automobilist să-și piardă o mână în altul? După un an, n-ar mai fi decât un număr în statistici: morți, atâția; paraplegici, atâția; membre pierdute, atâtea... — Uneori mă copleșește cinismul tău. — Cinic este cel care îndrăznește să spună, fără să se gândească, ceea ce alții gândesc dar nu îndrăznesc să spună... — În privința asta ai dreptate. — Anumite meserii îi fac insensibili pe cei care le practică, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
gândul că vei ieși învingător. În felul ăsta nu ai nici un merit. Tatăl nostru ne-a dat cel mai bun exemplu că există împrejurări în care un adevărat tuareg trebuie să facă față unei bătălii, chiar dacă știe dinainte că aceasta este pierdută. — Și asta l-a dus la pieire. Ce s-ar fi întâmplat dacă în acea blestemată zi ar fi renunțat la războiul acela între forțe atât de inegale, atât de absurd și de inutil? — Acum, probabil, oricum ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-ți clătești experiența, iar mie baza asta îmi lipsește, fiindcă tata a murit când eram încă mic și n-a avut timp să mă învețe. Apoi, în afară de faptul că am citit câteva cărți, toți anii aceștia au însemnat un timp pierdut - făcu o scurtă pauză, apoi adăugă sigur de ceea ce spune: Conducătorul de care avem nevoie trebuie să știe nu doar să se descurce în deșert, ci să și cunoască felul de a fi al francezilor. Cineva ca Ghepardul, dar mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]