2,966 matches
-
mulți copilași/ În loc de-atâția apași2ț. Rima i-a fost provocată de domnul Schröder. Căci domnul Schröder ar vrea să-i vadă pe indieni cât mai iute sosiți în țară, iar apoi (peste trei sau cinci ani), cât mai iute plecați îndărăt în India lor. Doar la fel se procedează și când închiriezi o mașină, o plătești și după un timp o returnezi, fiindcă ai ajuns să posezi propria ta mașină nou-nouță. Din perspectivă germană, orice indian ar trebui să se
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
om cu bun-simț. Unul din cei patru copii din această coloană a rușinii șchiopăta de piciorul drept atât de grav, încât stătea mai mult atârnat de proba incriminatoare ținută pe umeri de frații lui. Mergeam prin sat rușinați, cu frunțile plecate, privind în jos, pierduți cu totul ca niște condamnați la moarte. Ajunseserăm în dreptul primăriei. Trecerea noastră a stârnit senzație și rumoare în rândul bumbăcărenilor care se aflau în fața instituției, prin simplul fapt al modului de constituire al grupului, al imaginii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
imaculat. De fapt, acceptă resemnați toate pericolele asociate unui zbor la 11 km înălțime deasupra apei cele mari, timp în care soarta le scapă total din mâini. Cu acest zbor călătorește și un grup de circa treizeci de adolescenți canadieni, plecați să vadă pentru prima oară Europa. Gălăgioși cât cuprinde pe holurile aeroportului, contrastând prin culoare și imbrăcăminte cu cei din jur, se cumințesc brusc de îndată ce văd sutele de scaune bleu aliniate în interiorul Airbus-ului A340-600. După câteva ore de zbor
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mea din sală fusese provocată de o indigestie, ăia dând din cap - orizontal și vertical - ca Treplev în ușa compartimentului, după ce-mi propusese un choix. După koneț filma, când s-a aprins lumina, toate delegațiile - inclusiv mongolii! - țineau capetele plecate, nimeni nu căuta privirea celuilalt, într-o tăcere nu de mormânt, cum s-ar zice prea repede, ci a unei săli de operație; la restaurant, nici un tovarăș nu mă întrebă de ce nu mă ating de mâncare, dându-mi parcă dreptul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
o asemenea linie arată foarte clar și fără putință de echivoc responsabilitatea și obligațiile oamenilor de cultură.“ (Scînteia, 12 septembrie 1971) „În momentul grav în care interesele străine - cărora clasele privilegiate, așa cum se întâmplă întotdeauna în istorie, le deveniseră slugi plecate - aruncaseră patria pe marginea prăpastiei, Partidul Comunist Român s-a dovedit nu numai depozitarul legitim a tot ce a fost demn și nobil, luminos și lucid în întregul nostru trecut, ci și forța politico organizatorică în stare să concretizeze, hotărât
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
un corp comunist! Da, există un corp comunist! E cuminte. Gura lui spune des „mulțumesc“. Sau „mă scuzați“. E indecent de decent. Îi e rușine. Să vorbească. Să se vadă prea tare. Să danseze cum ar vrea. Are privirea ușor plecată. Șovăie dacă să râdă. Își detestă hainele. Și goliciunea. Nu știe ce să facă cu tinerețea lui. Se simte bine înotând în apa mării, cât mai departe de țărm. Cât mai departe, acolo unde corpul se leapădă de pielea de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
al lui Bâcan - Pârâul Mitii - Lazul Donului - Lazu lui Teucă - Lazul Neacșii - Lazu lui Dragoman - Lazu lui Andrei - La Smidă - Comanda de Vară - Steghiuța - Poiana cu Pâru Porcului h. Valea Bâlii - Cheia Bâlii - Cascada - Cheia de sub Lac - Văiuga - Turnu ăl Plecat - Vânătoarea lui Buteanu - Lăcuțu din Buteanu 2. Căi, drumuri, cursuri de apă și locuri pe hotarele satului Oprea. a. Lunca din jos de sat pe râul Bâlea: Tinărog - Capu Tinărogului mai în jos. - Fântânele, arabil și fânaț - Moara Băbăreștilor - Glodurile
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de muncă al tuturor învățătorilor care profesau la școala din satul său natal. Erau vremurile tulburi premergătoare celui de-al doilea flagel mondial. Începuseră concentrările, bărbații erau chemați sub arme iar învățătoarele acopereau, cum puteau, absența de la catedră a colegilor plecați. În acest context, schimbarea învățătorilor de la o clasă la alta era iminentă, acest lucru petrecându-se chiar și pe parcursul unui an școlar. Încă de atunci, copilul Dumitru Dascălu și-a dat seama că unii învățători, cu chemare pentru profesie și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
lent. Iașul a cunoscut încă, după Unire, zile senine și frumoase. Prestigiul său, autoritatea sa morală s-au menținut timp destul de îndelungat. Plecarea ieșenilor a continuat totuși fără întrerupere, luând, în ultimul sfert de secol, proporții impresionante. Fiecare dintre cei plecați explică gestul său într-un fel anumit. E și natural; fiecare caz are particularitățile sale. Dar vrând să se legitimeze, fiecare ascunde cu voință sau fără câte ceva din realitatea lucrurilor, dacă nu chiar realitatea întreagă. Nu de mult, un ziar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și trăise Junimea, în locurile și printre oamenii care păstrau amintirea ei vie, cu admirația pe care mi-o inspira trecutul apropiat. Am cunoscut apoi pe toți junimiștii rămași în vechea capitală a Moldovei, cum și pe unii din cei plecați aiurea. În formațiunea și dezvoltarea spiritului meu, Junimea a intrat așadar cu o parte destul de apreciabilă; și aceasta explică de ce lucrurile pe care le știu despre Junimea se amestecă și se confundă adesea cu propriile mele amintiri. Prin mine însumi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de povestit. După prânz urma odihna obligatorie. După ce ne trezeam aveam activități sportive, culturale sau program de voie. Cum am ajuns am scris o scrisoare în care am descris drumul până la Năvodari așa cum m-am priceput. Eram pentru prima oară plecat departe fără ai mei și totodată era prima scrisoare pe care o scriam. După câteva zile am cumpărat o ilustrată care mi-a plăcut mult, am scris-o și am expediat-o imediat. Zilnic se făceau excursii la Constanța cu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
epava Înroșită de rugină și deodată Îmi dau seama că trebuie să știu că mă aflu aici, pe țărmul unei mări și nu al unui ocean... cuvîntul acesta mă sperie, nu descind din genealogii de căutători de aur.. Spania caravelelor plecate pe ocean spre un eldorado himeric nu mă fascinează, Spania o Îndrăgesc pentru Don Quijote, iar Don Quijote era un om de uscat ca și mine. Convertit la religia mării, rămîn În fața măreției ei tot barbar... Nu face Însă parte și stînca
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
prima ediție. N de la Nemescu, T de la (Andrei) Toncu, tânărul sound-designer ucis în același accident atroce din august trecut Un festival am înțeles făcut în câteva luni, cu mult entuziasm și cu dorința de a cinsti memoria celor doi cineaști plecați atât de devreme și de absurd dintre noi. Invitat special : triplu oscarizatul Walter Murch, un geniu al montajului și cel care a inventat de fapt sound design-ul (Toncu ar fi trebuit să lucreze în echipa sa la filmul lui
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mai tîrziu sau mîine dimineață. E bine și mîine dimineață. Să-mi aduceți și tot ce-aveți legat de instalația de filamente. Da-da, răspund eu, rămînînd pe loc, în timp ce Marinescu a făcut deja cîțiva pași, coborînd treptele, cu capul plecat și cu palmele împreunate la spate, în care ține agenda. Sînt puțin furios, probabil de la întîmplarea cu doamna blondă, așa că nu am nici un chef să mă țin după coada lui Marinescu, să-i ascult din mers dispozițiile de lucru. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu glasul topit, începînd să-mi îmbrac scurta de velur. "Doamnă"?!! se miră doamna Cristina, urmărindu-mă cu privirea. De cînd sînt doamnă pentru tine, că, acum cîteva minute, nu cred că vedeai în mine o doamnă!?... Stau cu privirea plecată, rotindu-mi în mîini fularul, încercînd să găsesc o explicație, să pot spune două-trei vorbe și să ies. Cristina îmi înțelege frămîntarea și mă lasă în pace, așteptînd să deschid eu discuția. Îi simt privirea cinică, de învingător, căci, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a ridicat o problemă mai spinoasă. Ah, sfîntă lașitate!... Nimeni nu ridică privirea, dar absolut nimeni! Cum poate oare să creadă prim-secretarul județean că am dreptate, cînd ceilalți tac?!... Ce bine-ar fi să am... replică pentru cîte frunți plecate stau acum !... Chiar și tînărul inginer bătăios, cel care voia să meargă pînă în pînzele albe, stă cu fruntea plecată, cu privirea în agendă, preocupat intens de niște cifre notate acolo. Primind postul de șef de secție, salariul lui s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
creadă prim-secretarul județean că am dreptate, cînd ceilalți tac?!... Ce bine-ar fi să am... replică pentru cîte frunți plecate stau acum !... Chiar și tînărul inginer bătăios, cel care voia să meargă pînă în pînzele albe, stă cu fruntea plecată, cu privirea în agendă, preocupat intens de niște cifre notate acolo. Primind postul de șef de secție, salariul lui s-a mărit imediat cu cel puțin cîteva sute de lei, ca apoi să înceapă să crească încet și sigur, pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
gratuit?! Nu! Hotărît lucru: gestul ei nu a fost gratuit. Ea a fost unul din soldații bătăliei pentru conștiință. Și-atunci cînd a învins CONȘTIINȚA, femeia asta a putut să țină fruntea sus și să privească marea, pe lîngă privirea plecată a celui laș, care s-a lepădat de ea cînd ea părea învinsă, iar apoi a venit pe litoral, s-o caute și să-i obțină iertarea... Vă ascultăm, tovarășe Vlădeanu, aud o voce adresîndu-mi-se. Tresar și privesc în jurul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Tamara capul ei brumat stîrnește viscol cînd trece pe lîngă mine. Intru după ea în lift, închid ușile și apăs pe butonul etajului cinci, unde-și are Tamara biroul. Mă rezem cu spatele de cutia liftului și stau cu privirea plecată. Ascultă, Mihai, îmi spune Tamara, știam că vei reveni aici în clădire... Te așteptam... Vreau..., schimbă ea tonul, vreau să-ți spun ceva... Strîng din umeri, privesc mai departe în jos, lăsînd-o să vorbească. Întîi, continuă Tamara, vreau să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fi adjunct cade? îl întreb eu. Mare pagubă! Cu sau fără numire de adjunct eu tot aceeași muncă fac... Don Șef vrea să mai spună ceva, dar se abține. Își strînge șuba la piept și pornește spre rezervoare, cu capul plecat, ascunzîndu-și urechile în gulerul șubei. Îl cred, știu că ar vrea să-i fiu adjunct; nu atît pentru că mi-ar aprecia calitățile tehnice și organizatorice, pe care le am ori nu, ci pentru că noi doi ne înțelegem fără vorbe multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Rămîn în fața liftului, cu degetul înfipt în butonul de apel. Ion și-a luat șuba de șantier între umeri, peste cămașă, a băgat picioarele în ghete și a ieșit în grabă, să mă ajungă. În lift, stăm amîndoi cu ochii plecați, cu teama în suflet că privirile noastre s-ar putea întîlni. Eu pufnesc din cînd în cînd într-un rîs trist, aproape amar, în timp ce Ion oftează. Stăm față în față, continuînd să ne ocolim privirile. Așa-mi trebuie, lua-m
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Tace și oftează iarăși prelung. Crezi tu că, dacă eu aș găsi aici, acasă, o altă atmosferă... Dar așa... Ce să fac? Să te încui în camera ta, să-ți dai palme și să te culci. Ion stă cu privirea plecată și pufnește trist din cînd în cînd, strîngîndu-și genunchii în palme: Hm!... Să-mi dau palme... Mda, poate că-i mai bine așa, decît să iau cîmpii, cum îmi vine uneori. Am visat atît de mult de la viață și... Singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în fața mea. Eu înțeleg că nu are nici un chef să șteargă peretele cu umărul din cauza îngustimii scărilor, așa că s-a oprit pînă trec eu. Mă lipesc mai mult balustradă și urc treptele în continuare, trecînd pe lîngă ea cu capul plecat, poticnindu-mă la fiecare treaptă. Pe culoarul etajului patru, merg încet, cu un ultim efort. Descui ușa, o deschid, aprind lumina și intru. "Sînt la mine acasă!", mă înfioară un gînd plăcut. Jos, lîngă ușă, mă așteaptă revistele din ultimele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
noi, unde casa se întrece pe sine în gama ei feerică de covoare catifelate și moi, sub pașii mei șovăielnici. Voiam să mă odihnesc, să dorm azi după-masă, dar, cum am rămas complet singură, copiii fiind la școală, iar Ina plecată să ne ia buletinele de vot pentru data de 28, am vrut să-ți vorbesc, liber, ca și cum am fi amândouă libere și singure în casă. [...] Iarăși am întâlnit-o pe Ly; face minuni de economie, fiindcă banii sunt, ca peste
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
corpul spre dreapta și zbuciumul ce-mi întețea bătăile inimii și pulsul, de parcă ar fi fost lovituri de ciocan. În sfârșit, chiar la urmă, numele meu: „Exclusă din partid, din cauza originii ei moșierești și fiindcă are o fată la Paris, plecată când în țară începuse deja minunata înflorire a socialismului, deci fugită“. Și apoi două minciuni (fiindcă nu mă puteau exclude doar pentru cele două motive de care, logic, nu pu team fi făcută răspunzătoare): că am fost numită inspector de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]