2,965 matches
-
Ie te teeee! Da ăștia de unde I ai mai scos?! 4,5,6, 7 și cu dumneata opt, asta-I prea de tot!! P.2. Și nici centuri de siguranță n-au, cum se impune că se cere în trafic. Podoabă, e jalee! ăsta face la sigur trafic de copii. P.1. Îs ai matale? M. Nu. Au venit cu dânsa. P.2. Aha, al noulea pasager! Un moș, șapte copchii și o ba...ba...Bag de seamă că vreți să
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
dacă are ditamai coarnele de ren, cerb sau ce vrei să câștigi un milion o mai fi. P.1. Coarnele i le-o fi pus nevastă-sa. Hă, hă, hă...Că se văd de la un kilometru! RUDOLF Pe-ale tale, Podoabă, le văd numai prietenii. Ai ditai coarne! Hi,hi. P.1. Ce-ai zis moșule ?!? M. N-am zis... P.1. Nuuu?! P.2. Atunci...o fi zis calul. RUDOLF Rudolf nu e cal. E ren. Costel știeee! P.2
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
scutiți de armată Înfulecau Într-un spațiu pictural hălci suspecte picurîndu-și zemurile, cu degetele rășchirate, unghiile negre și buze groase, lipicioase, de Îndrăgostiți. E drept, existau și măslini În țară, dar deocamdată nimănui nu-i trecuse prin minte să facă podoabe ori comerț cu astfel de fructe, drept pentru care lumea era săracă. Asta În urmă cu trei mii de ani. Astăzi, uleiul de măsline este recomandat În aproape orice boală, mai ales atunci cînd pacientul afirmă de pe canapea că vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe lîngă împărăție. Și s-au tinsu cîteva bucăți de atlazuri și de tăfți de îmbe părțile de uliță, pe unde merge împărăția. Iară dac-au discălecat împăratul supt saivan, Duca-vodă i-au închinat multe daruri: cîțiva cai turcești cu podoabe scumpe și leghian cu ibric de argint, și alte lucruri scumpe... Dzic atunce să fie strigat și hogea în clopotniță la Sfete Neculaiu, ș-au stat beserica pecetluită pîn-la vinirea cu domnia lui Antonie-vodă (Ruset, 1675). Atunci turcii porniseră împotriva
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
inventată de mehenghiul ista de Pâcu? Năstrușnic cum îl știu, îi în stare să scornească tot felul de năzdrăvănii...” gândea moș Dumitru. „Dacă prostia ar durea, apoi multe vaiete ai auzi în jurul tău...” îi umbla prin cap lui Hliboceanu. „Mare podoabă îi la casa omului și prostul. Uite de-o pildă Georgel. Dacă Dinuța avea alt bărbat, mai avea ea un sărvici atât de greu?...Nuuu! Venea acasă fuguța...” medita Ion Cotman cel tăcut. Mitruță, însă, nu reușea să adoarmă. Roiul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mei. Știe și drumul la Prințul Culorilor. Te va conduce cu bucurie, în Munții Carpați. Ana recapitulează: Iau cu mine râma și licuriciul. Am să le spun oamenilor ce-i cu râma. Licuriciul mi-l pun în păr. E o podoabă luminoasă, un mic soare. Nu voi zbura spre Calea Laptelui. Îi voi căuta pe fiii Măriei Tale și voi găsi, împreună cu licuriciul, castelul Prințului din Munții Carpați. Rămâi cu bine, Măria Ta! Voi face tot ce mi-ai spus. Te
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
sunt înaintea Feței Lui, tăria și bucuria sunt în locașul Lui; 28. Familii de popoare, dați Domnului, dați Domnului slavă și cinste! 29. Dați Domnului slavă pentru Numele Lui! Aduceți daruri și veniți înaintea Lui, închinați-vă înaintea Domnului cu podoabe sfinte. 30. Tremurați înaintea Lui, toți locuitorii pămîntului! Căci lumea este întărită, și nu se clatină. 31. Să se bucure cerurile, și să se veselească pămîntul! Să se spună printre neamuri că Domnul împărățește! 32. Să urle marea cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
fi. Dar trag de sertarul de sus cu degete prea încordate și le vîr printre lucrușoarele fetiș: un ciucure roz de la halatul Lisellei, o monedă măruntă cu gaură, nasturele stingher și trist de care m-am îndrăgostit în magazinul de podoabe al doamnei Rodica Cernăianu (aflat într-o vecinătate predestinată cu muzeul Tătărăscu și vis-à-vis de palatul ziarului "Curentul"), o etichetă haioasă de ulei ULVEX ("Intrați cu ULVEX în mileniul trei") și un vechi instantaneu. Încerc să mă apropii de propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și al întrebărilor care-și caută răspuns. Este și cazul volumului de față, „”, scris de Svetlana Iurcu - o tânără abia ieșită din adolescență, locuitoare a străvechiului sat Bravicea din Moldova istorică de peste Prut. Într-un discurs artistic, lipsit de inutile podoabe stilistice, Svetlana Iurcu exersează valoarea maximei sincerități, dând expresie unei confesiuni care, nu în puține cazuri, conține elemente dramatice. Marcată profund încă din copilărie de pierderea mamei sale, autoarea va încerca să refacă din întâmplări și gesturi rămase în amintire
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
atitudine civică față de această situație: pe de o parte îi compătimește pe cei amenințați, vrând să-i protejeze prin invocarea divinității, pe de altă parte îi admonestează și îi incriminează pe cei care „s-au îmbogățit defrișând în mod criminal podoaba arboricolă a vechilor noștri codri”. (p. 139) Găsim destule pagini în care atitudinea și limbajul sunt specifice satirei. În eseul începutul noului an școlar 2009 - 2010, surprindem satisfacția pe care autorul o trăiește pe 15 septembrie, într-un moment de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
căci viața care te așteaptă cere să stărui, să fii vrednic față de cel ce te-a sădit și se uită cu dragoste la tine!... dar, după o săptămână, un curent ceva mai mânios i-a desprins și ultimul semn de podoabă... cam așa cum se întâmplă și în viața de toate zilele cu oamenii. Deci, să încercăm a vorbi și scrie despre anotimpuri în ordinea desfășurării lor. Fiecare anotimp pare a semăna izbitor de mult cu înseși anotimpurile din viața fiecăruia dintre
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Închise la culoare, cu fețele spuzite de coșuri și profesori aspri cu multe dioptrii la ochelari, aflați aproape de pensie, cu carnețelele În mână gata să-i noteze pe plimbăreți (era mai ales unul de geografie, Mustață, cum Îl poreclisem pentru podoaba capilară de sub nas, care, a doua zi, la școală, odată intrat În clasă, decreta scurt: „Ia să iasă la lecție Neacșu, Țoncu și M.“. Ne punea Întrebări foarte dificile ca să nu știm nimic și se uita cu mare admirație la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În mare forță, apoi să alergăm după el goi până aproape În dreptul călugărițelor, ca să-l prindem. Ele se distrau, ieșite la ferestrele chiliilor și bătând din palme. Ne-a fost atât de rușine, că nu știam cum să ne ascundem podoaba bărbătească, fiecare punându-și frunze de boz În față sau ținându-și mâinile În locul cu pricina. După această Întâmplare, ne-am cam schimbat ideile despre autoclaustrarea călugărițelor și, Îmbrăcați fiind, de multe ori, ne-am apropiat de ziduri. Ne Înșelasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
plete lungi, bogat răsfirate pe umeri, de culoare neagră-lucioasă, bătând În albastru-violet, ca la fiicele șefilor de trib indieni văzute În filmele western; Își ținea capul sus, Într-o poziție mândră, aproape hieratică, spre a expune, a atrage atenția asupra podoabei capilare; o recunoaștem de departe, chiar de la spate, numai după dâra parfumului ei, devenită un traiect vizibil În imaginația mea olfactivă. (azi) O noapte cu Margareta lui Faust devenită Aura: „Simt În mine furia senzațiilor netrăite Încă de nici o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și înfățișarea, se ridică de pe scaun, fără voia lui, și vorbi printre dinți: ― Apoi nici să fim batjocoriți așa, nu ne-om lăsa! Și alte glasuri, care mai molcome, care mai dârze, repetară: ― Nu, nu!... 4 Capitala râdea vesel în podoaba steagurilor tricolore ce fâlfâiau pe clădirile principale. Calea Victoriei era presărată cu nisip fin, cenușiu. Mulțimea invadase trotuarele. Soarele galben privea indiferent printre nouri. Cortegiul regal înainta agale spre Mitropolie. Copitele escadroanelor de escortă pârâiau prelung pe macadamul străzii. În frunte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
caută? zise Nadina firesc. El nu lipsește de nicăieri. Și pe urmă are foarte multe relații, încît intră pretutindeni... Deodată se făcu o mișcare în incintă. Pe ușile laterale alte fracuri se îmbulzeau înăuntru. Din dreapta intrau arhiereii, ceremonios, lucind de podoabe, din stânga, în uniforme de gală, numai fireturi și strălucire, generalii. Pe estradă domni gravi se înșirau în ordine. Un glas speriat răcni lângă ușă: ― Maiestatea sa regele! O clipă de tăcere frământată, urmată brusc de o răpăială furtunoasă de aplauze
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
maică-tii de la mine... Petrache puse pachetele în buzunare, mulțumi și ieși pie ziș. Dădu să îndese șapca pe cap, îndemnat de frigul ce se lăsase, dar se răzgândi și rămase cu ea strânsă în pumn. Caii negri, lipsiți de podoabe, de parcă fuseseră înhămați în pripă, trăgeau fără chef la dricul ponosit al primăriei. În spate, doi-trei însoțitori se uitau mai degrabă stânjeniți spre trotuare decât spre îngerii scorojiți de pe acoperișul dricului, încercând, parcă, să sugereze că, de fapt, n-au
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să hulești, după plac. Numai că erai silit să adori pe cine nu trebuia și să hulești pe cine nu merita. Trebuia să-l adori pe Satana, să te prosternezi în fața demonilor mânjiți cu sânge de animal și înzăuați cu podoabe drăcești. Liturghia se prefăcea, ca și obiectele de cult, într-un șir de scârnăvii, de obscenități pe care iluminații întunericului le psalmodiau pe nas. Iar noi eram nevoiți să repetăm, bătând mătănii. Și iată, într-o zi de Paști, ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
face parte, masculul e mai arătos. Are coamă, are coadă sau coarne. Rage, țârâie, boncăluiește. Femela n-are de niciunele, ba mai și tace pe deasupra. La om e tocmai pe dos. Femeia e frumoasă și înzestrată cu tot felul de podoabe de la natură. Pe când bărbatul, uită-te la el, burtos, chelios și bântuit de neputințe... Jenică nu se încumetă să avanseze pe tema asta. Își puse mâinile pe genunchi, ca să-și ascundă burta. — E tare gagica... Și uite-o cum calcă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Împăratul avea partea din față a capului rasă și o coadă de păr negru, împletită ca o funie, care îi atârna pe spate. Împărăteasa își purta părul cu o margine subțire neagră prinsă în vârful capului, pe care erau etalate podoabe. Bunicii din partea mamei au fost crescuți în religia ch’an - sau zen -, o combinație de budism și taoism. Mama a fost deprinsă cu conceptul ch’an de fericire, care presupune să găsești mulțumire în lucrurile mărunte. Eu am fost învățată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fost a Majestății Sale. Mi-a dat-o cadou de nuntă, mă lămurește Fann Sora cea Mare. N-am purtat-o pentru că mi-a fost teamă de pete, iar acum sunt prea bătrână și voinică. Ți-o împrumut ție, odată cu podoaba de păr asortată. — N-o va recunoaște Majestatea Sa? — Nu-ți face griji, scutură din cap Fann. Are sute de rochii la fel. — Ce o să gândească atunci când va vedea rochia? — Că ai aceleași gusturi ca și ea. Sunt încântată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
scândurii a fixat un trandafir mare din mătase violet, iar de o parte și de alta a așezat doi trandafiri roz. În păr mai aveam prinse și flori naturale - orhidee și iasomie albă. Fata care merge alături de mine poartă o podoabă de cap cu multă dantelă. Are forma unei gâște în zbor și e ornată cu perle și diamante. Fire galbene și purpurii se împletesc în modele felurite. Podoaba de cap îmi amintește de cele purtate în operele chinezești. În calitate de pantofar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
naturale - orhidee și iasomie albă. Fata care merge alături de mine poartă o podoabă de cap cu multă dantelă. Are forma unei gâște în zbor și e ornată cu perle și diamante. Fire galbene și purpurii se împletesc în modele felurite. Podoaba de cap îmi amintește de cele purtate în operele chinezești. În calitate de pantofar, normal că acord o atenție deosebită încălțâmintei din picioarele fetelor. Obișnuiam să cred că, dacă mă pricep cu adevărat la ceva, acela este domeniul pantofilor. Însă ceea ce văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ovală. Ochii ei adânci, cu pleoapă dublă, sunt luminoși. După accent și după mișcările grațioase bănuiesc că provine dintr-o familie bogată. Rochia-i de mătase e brodată cu modele foarte sofisticate, iar diamante îi atârnă din cap până la picioare. Podoaba ei de cap e făcută din flori de aur. Are gâtul lung și postura ei pare să nu-i ceară nici un efort. Cupa trece din mână în mână, până când nu mai rămâne nici o picătură. Toate fetele par să se relaxeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
În mod ciudat, îi admir comportamentul. — Majestatea Sa, împăratul Hsien Feng, și Majestatea Sa, Marea Împărăteasă, doamna Jin le cheamă pe... Înălțându-și glasul, eunucul-șef Shim cântă câteva nume: ...și Nuharoo și Yehonala! 4 Aud sunetul scos de legănatul podoabei mele de cap și al cerceilor. Fetele din fața mea se unduiesc grațios în robele lor magnifice din mătase și pantofii-platformă. Eunucii merg înainte și înapoi în jurul grupului nostru, alcătuit din șapte fete, răspunzând constant semnelor făcute cu mâna de către eunucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]