3,697 matches
-
în cele patru pagini dezvăluind tabloul vieții lor grele. În articolul „Plebea" din 15 martie 1935 notează: ..." În o țară românească încă mai există clasa de jos a plebei. Unii îmi vor da dreptate, alții vor riposta poate. Atunci să poftească acei ce nu cred... să vadă cum mor cu zile țăranii și copii lor din lipsă de asistență medicală la sate. Să vadă cum își vând țăranii bucatele agonisite cu atâta trudă pe prețuri derizorii și cum țărănimea vinde găina
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
trece setea, bând altul în locul tău. Cea mai trândavă prostie.”; „Cei ce vor să cunoască pe Dumnezeu învinovățesc cerul că li se pune perdea înaintea ochilor.” ; „C‐ o minciună treci dincolo, dar acolo rămâi”; „To ate drumurile duc la Roma; poftește pe toate deodată și vei vedea minciuna” ; Norocu‐i orb. Prin urmare poți pune mâna pe dânsul cu ușurință”; „Să ne bucure izbucnirea patimilor cuiva; 289 însemnează că viermele a început să roadă și putregaiul să se clatine” ; „La Dumnezeu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
3 iulie 2008, Editorial) POFTA... Ar fi starea de... cerință a trupului sau minții greu de evitat și foarte greu, sau imposibil, de împlinit. Nu se confundă cu dorința și nici cu voința pentru că pofta nu e o iminență ! Unii poftesc la mâncăruri scumpe, alții la femeia altuia, cei mai mulți la averea altuia ! (De aici gesturi neașteptate, săritul pârleazului și... hoția !). Pofta nu are de-a face cu talentul, chemarea divină sau "revelația" de moment ! Ea există ca o neîmplinire și rămâne
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
și voința de a fi cineva (mărirea !). Pohta ce-a pohtit-o Mihai Viteazul a fost unirea celor 3 principate românești; vreun poftitor contemporan vrea vreo 3 334 mașini bengoase. Parcă mai folositor e când vreunul scrie 3 cărți... Au poftit unii s-ajungă primari !... Și au ajuns ! Mai rămâne competența și bunăvoința dar poftele celelalte au și început să și le arate ! Desigur, vorbim și de poftele femeilor însărcinate sau visurile unor săraci (de tipul "să se sature de ciocolată
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
absențele trezeau suspiciuni. În jurnalul său, G.T. Kirileanu nota, pentru ziua de 24 ianuarie 1915: "Dl. Iorga mă cheamă la telefon și-mi spune să luăm dejunul împreună, căci are să-mi împărtășească un lucru foarte neplăcut [...]. Îmi spune că a poftit pe prințul Nicolae la Serbarea Unirii de la Teatrul Național și că regina a răspuns prin aghiotant că, pe cât ține doliul, nu poate lua parte familia la nici o serbare, ca și cum o serbare patriotică ar fi o petrecere (s.n. C.M.)" (G.T. Kirileanu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
prieten, iubitor de petreceri, cu bucurie primit în toate adunările ucenicilor lui Pantagruel". Întotdeauna însă manifestă o sagacitate meritorie în a sublinia caracterul de cronică, de istorie a celor petrecute ("v-aș îndruma să cercetați vechile cronici pantagruelice", "și vă poftesc să credeți că nu-s basme" etc.). Așa de pildă, după ce-și ridică osanale fictiv atribuite meșterului Hugues Salet 252, recurge și la amenințări pentru a susține veridicitatea celor scrise în cronică: "Blestemat să fiu și o mie de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
noastre. 2. Cum ne comportăm cu musafirii? Așadar, când un musafir, invitat sau nu, sună la ușă, prima regulă spune: „Întâmpinați-i cu zâmbetul pe buze!”. Ce reguli respectăm? Ținuta noastră trebuie să fie decentă și curată. Musafirii sunt imediat poftiți în casă. Sunt invitați să se facă comozi. Le luăm hainele și le punem în cuier. Nu le cerem musafirilor să se descalțe. Îi introducem în camera potrivită pentru primirea oaspeților - de regulă camera de zi sau sufrageria. Nu este
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2278]
-
unuia dintre slujitori și a urcat, cu pas ostenit, până la chilie. Auzind pașii, bătrânul și-a ridicat cu mâna sprâncenele grele de ani, a privit lung spre drumeț a înțeles că-i om bun și dorește sfat cinstit. L-a poftit în chilie. Sunt voievodul țârii, a zis Ștefan, așezându se pe laița de piatră. M-a înfrânt dușmanul, la Războieni. Ce zici, să-i închin țara au ba? Cum sta în picioare, sprijinit în toiag, sihastrul a prins a tremura
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
despre munca grea a țăranilor. Unul dintre boieri zise: Mă mir că se tot vorbește despre muncă grea la țărani! Ce muncă fac ei de e așa de grea? Că ce sapă, sau seceră, sau cosesc? Atunci zise Matei: Să poftiți cu mine la vie, că e tocmai săpatul viei! Boierii au trebuit să asculte. S-au dus la vie și fiecare a luat o sapă de la lucrători și a început să sape. Era cald în după-amiaza aceea, dar fiindcă și
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
de gâște, 5 000 de ouă, 40 de cupe de unt și cinci butoaie de miere. A dat și Dan, partea lui, vânzând fasolea și meiul. Așa, grânele s-au împuținat și mai mult. Îndată după nuntă, domnul conte a poftit să facă o vânătoare în pădurile Lăpușului. Și pentru că nu prea au ieșit nici cerbii, nici căpriorii, nici iepurii, domnul conte a poruncit satului să aducă la castel câte un cerb la zece oameni și câte un iepure la trei
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
parcurs câteva străzi și am ajuns acasă la băi at, unde am găsit o pe mama lui și două surori, mai mari d ecât el, care s au speriat când ne au văzut, neștiind ce să înțel eagă. Ne-au poftit în casă, ne au așezat la masă, îl to t urmăreau cu privirile pe băiat, dar nu îndrăzneau să n e în trebe nimic, iar eu nu știam în ce fel să le spun care era situația. M-a scos
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ele nu pot să întrebuințeze nici marca țării, nici a ținutului, și în încrederea ce Dv. ca părintele literaturii române, veți avea mai deplină cunoștință, despre marca ce au avut d in vechime astă poliție, Sfatul Municipal cu onor vă poftește să binevoiți a-i împărtăși explicația unei asemenea mărci, întemeiat de este cu putință, pe o autenticitate, rămânând a vă fi și în aceasta publicul recunoscător.” Din partea Sfatului Municipal Iași, scrisoare a er a semnată de N. Istrati, prezident, N.
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Nu-i faceți copilului pe voie, pedepsiți-l interzicându-i strict accesul la plăcerile cotidiene, cum ar fi de exemplu ciocolata, pe care, totuși vă recomand s-o ascundeți în locuri cât mai vizibile și aproximativ accesibile. Astfel, că el poftind ca orice copil, normal că se va simți silit s-o fure, ceea ce-i va dezvolta și mai mult abilitățile de viitor politician. - Urmăriți-l cu atenție și dacă vedeți că nu fură, pedepsiți-l drastic cu statul la colț
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ele nu. CORDELIA: Nu am, nu am! LEAR: În Franța sînt? KENT: În propriul tău regat. LEAR: Nu mă-nșelați. DOCTORUL: Fiți liniștit, doamna, marea furie, Vedeți, e-ucisă-n el. Ar fi pericol A-l readuce-n timpul ce-l pierdu. Poftiți-l înăuntru; nu-l mai tulburați Pînă ce-și vine-n fire. CORDELIA: Binevoiți, alteța, să intrăm? LEAR: Fiți îngăduitori cu mine. Și vă rog, Uitați, iertați-mă:-s bătrîn și fără minte. (Ies toți, afară de Kent și de curtean
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
scârțâitul roabei se mai auzi un timp ca o părere. Ușa de la intrare se deschise și glasul acela plăcut, care în mod ciudat mai căpăta câte o notă dură care trecea repede, se auzi din dreptunghiul ușii chemându-l să poftească înăuntru. Lampa mare, cu abajur generos, cum nu mai văzuse Simiuc decât la bunicii lui, lăsa colțurile odăii într-o semiobscuritate odihnitoare, descoperind parcă la întâmplare obiecte care cine știe la ce-or fi folosit sau numai puse așa de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o livadă celestă, își făcuse deja apariția la orizont. Razele sale pătrundeau prin fereastra cu geam rabatabil al compartimentului, pentru a se opri pe chipurile călătorilor. Se prevestea încă o zi caniculară. Pasagerii deveniseră mai volubili și chiar mai politicoși. Poftiți, luați loc! îl invită persoana, căreia tânărul nostru Bidaru îi cedase locul la începutul călătoriei. V-am rămas datori. Nu trebuie să vă faceți probleme și, la drept vorbind, nici nu sunt chiar atât de obosit, răspunse acesta și mimând
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fenomenului. Citea mult și își punea în discuție eroii, alături de care trăia intens. Deseori afirma cu convingere că, numai citind are posibilitatea să "trăiască viața mai multor vieți într-un timp record, și să călătorească, în același timp, unde îi poftește inima fără să cheltuiască bani." Lectura îl ajuta să cunoască nu numai urbea natală, tipic moldovenească, pe care o iubea atât de mult, ci și lumea oglindită în marile romane de dragoste ce înconjurau mapamondul cu pitorescul și farmecul lor
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
teamă să nu fie sancționați, se ascundeau care-încotro. Dacă mă gândesc bine, în cei aproape cincisprezece ani de activitate, nu am văzut nici familii destrămate și nici cazuri de crimă sau hoție. Puteai să te plimbi liniștit pe unde îți poftea inima și la orice oră de zi sau de noapte, fără teama de a fi tâlhărit. Era o așezare de oameni harnici și credincioși... Asta era! Dumneavoastră ați venit în sat imediat după colectivizare. Ați prins încă din vechile și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care se lăudau cu tot felul de năzdrăvănii, dar care l-au exclus din sânul lor. Învățătoarea l-a primit cum se cuvine; după ce și-a notat adresa, data nașterii și l-a înscris cu creionul în catalog, l-a poftit în bancă, i-a arătat ce are de făcut și i-a promis că-l va ajuta și că va discuta cu mătușa chiar în după amiaza aceleiași zile. Copiii, care la început îl priveau cu oarecare reticență, mai târziu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
niciodată invitația prietenului său. Două ființe aproape nevăzute, pogorâte parcă din văzduh, conduceau destinul familiei Borza. Aceștia nu-i admonestau și nu-i certau pe cei doi copii ai lor, ci din contra, îi serveau regește cu tot ce le poftea inima. Intelectuali get-beget: tatăl inginer hotarnic sau cadastru la Direcția Agricolă, mama profesoară de sport, aveau gânduri mari cu copiii lor; cu alte cuvinte, atât posibilități materiale cât și spirituale de a le transpune în practică. Reședința permanentă a familiei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
optimiști, dornici să petreacă sau chiar să-și înjghebeze o familie proprie, în special că și doamna Dan știa să combine în așa fel lucrurile, încât avea întotdeauna cel puțin două camere rezervate pentru fete. Te-a întrebat cineva ce poftești, fă putoare? Mai bine ai face puțină curățenie în cameră! Când vin să găsesc camera aranjată! Apoi sergentul Luca se întoarse cu fața spre Bidaru care privea la ei uimit și nu știa ce să spună. Îi era rușine de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu totul alte condiții decât orice alt specialist sau meseriaș. Un arhitect, singur, numai cu planșa în față, se poate concentra asupra proiectului la care lucrează, își permite să încerce, să verifice sau să se plimbe cu fantezia pe unde poftește el, fără a fi împiedecat de nimeni. Același lucru se poate spune și despre un chirurg. Totul depinde de persoana lui. Când e bun, e bun cu adevărat. Nimeni nu-i tulbură liniștea și nu-i îndrumă bisturiul decât propria
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
verde! “ De data asta venea mătușa Aglaia și Florica a strigat foarte bucuroasă: ,,Vine mătușa Aglaia! “. Mătușa Aglaia era o cumnată de-a tatei, soția unui văr de-al lui, învățătoare în sat, de loc din Cotnari, Iași. Mama a poftit-o în casă dar mătușa Aglaia a spus că nu are timp de stat și i-a dat mamei un bilețel de la tata pe care mama nu-l putea citi pentru că era scris în limba rusă. Deși funcționase 11 ani
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
aseară de la Rebricea, de la gară spre Dănești? M-a trimis taică-su după ea.“ auzii din casă cum îl întrebă moș Vasile pe stăpânul casei care tocmai ieșise să vadă despre ce-i vorba. Coboară omule din sanie pentru că te poftesc la masa de Crăciun. Domnișoara a înnoptat la noi și este sănătoasă “ i-a răspuns omul. ,,Mulțămesc mult dar nu pot sta. Trebuie să duc sania înapoi. Da’ dacă a fi un păhar de vin, nu te-oi refuza.“ Nu
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
ai de purtat. ,,Dăinuiri dăneștene“ - Editura Junimea 1977 Soției mele, Eugenia Buraga Muiere, muiere... Fu zgăul tău leagăn vlăstarelor noastre... Fu mreajă prea înmiresmată zvîrlită în calea simțurilor mele... De sîrgul ciolanelor tale o strachină veche se umple cu bruma poftită la ceasuri cînd vlaga din trup - încercată - sleiește... Spre dînsa mă cheamă un zvon legănat între buzele tale... Ce vînturi nebune mă mai frămîntau fără tine... Vîslire în sec este viața stigheră... Tot harul se iscă în tovărășie... Pustiului ducăurmele
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]