2,765 matches
-
apoi la Matei Basarab unde va continua clasa a VIII-a și va susține bacalaureatul. Între anii 1922 - 1923 a satisfăcut ca voluntar T. T. R. serviciul militar la Școala militară de geniu din București. Își continuă studiile la Școala Politehnică din București (1922 - 1927), secția industrială, pe care a absolvit-o în toamna anului 1927 cu mențiunea “foarte bine”. Figura reprezentativă a învățământului tehnologic chimic în Școala Politehnică din acea perioadă era Profesorul Dr. Ing. Paul Staehelin, de origine elvețiană
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
la Școala militară de geniu din București. Își continuă studiile la Școala Politehnică din București (1922 - 1927), secția industrială, pe care a absolvit-o în toamna anului 1927 cu mențiunea “foarte bine”. Figura reprezentativă a învățământului tehnologic chimic în Școala Politehnică din acea perioadă era Profesorul Dr. Ing. Paul Staehelin, de origine elvețiană care, așa cum avea să-și amintească peste ani fostul său discipol Emilian Bratu, avea o excepțională pregătire teoretică și tehnico-inginerească în industria chimică, inclusiv privind fazele grele ale
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
chimică, inclusiv privind fazele grele ale unei creații industriale (proiectarea și punerea în funcțiune), dovedită prin finalizarea unor proiecte importante și din industria românească a timpului. La recomandarea profesorului Staehelin urmează o specializare în chimie fizică și electrochimie la Școala Politehnică din Viena (1928). În vara anului 1928 revine la Școala Politehnică din București ca asistent la disciplina Tehnologie Chimică și Electrochimie, condusă de Profesorul Staehelin, post pe care îl ocupă până în anul 1941, realizând lucrări de laborator și de cercetare
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
punerea în funcțiune), dovedită prin finalizarea unor proiecte importante și din industria românească a timpului. La recomandarea profesorului Staehelin urmează o specializare în chimie fizică și electrochimie la Școala Politehnică din Viena (1928). În vara anului 1928 revine la Școala Politehnică din București ca asistent la disciplina Tehnologie Chimică și Electrochimie, condusă de Profesorul Staehelin, post pe care îl ocupă până în anul 1941, realizând lucrări de laborator și de cercetare, în special în domeniul condiționării apelor potabile și industriale și al
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
de Profesorul Staehelin, post pe care îl ocupă până în anul 1941, realizând lucrări de laborator și de cercetare, în special în domeniul condiționării apelor potabile și industriale și al depoluării apelor reziduale. Continuă specializarea în domeniul pirolizei metanului la Școala Politehnică din Karlsruhe (1929), în laboratorul lui Carl Engler. În 1930 lucrează în atelierul lui Andreas Hofer din Mülheim asimilând tehnica presiunilor înalte. În același an lucrează și în laboratorul de Electrochimie condus de profesorul K. Arndt la Școala Politehnică din
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
Școala Politehnică din Karlsruhe (1929), în laboratorul lui Carl Engler. În 1930 lucrează în atelierul lui Andreas Hofer din Mülheim asimilând tehnica presiunilor înalte. În același an lucrează și în laboratorul de Electrochimie condus de profesorul K. Arndt la Școala Politehnică din Berlin - Charlotenburg. În vara anului 1931 începe, sub îndrumarea profesorului Emil Abel și a Docentului Otto Redlich de la Insitutul de Chimie fizică al Școlii Politehnice din Viena, o lucrare experimentală de măsurare cu mare precizie a forțelor electromotoare pentru
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
an lucrează și în laboratorul de Electrochimie condus de profesorul K. Arndt la Școala Politehnică din Berlin - Charlotenburg. În vara anului 1931 începe, sub îndrumarea profesorului Emil Abel și a Docentului Otto Redlich de la Insitutul de Chimie fizică al Școlii Politehnice din Viena, o lucrare experimentală de măsurare cu mare precizie a forțelor electromotoare pentru lanțuri electrochimice interesante din punct de vedere termodinamic. Între anii 1932 și 1935, în timpul vacantelor și al concediilor de studii, tot la Viena și cu aceeași
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
ai Facultății de Chimie Industrială. Cei doi savanți au fost buni prieteni care s-au respectat profund pe parcursul întregii vieți. Ambii, de formație germană, au intuit de timpuriu necesitatea introducerii în țara noastră a disciplinei de Inginerie Chimică în învățământul politehnic superior, pornind de la perspectivele externe favorabile ale dezvoltării unei industrii chimice bazate pe rezervele de materii prime autohtone. Au luptat împreună pentru afirmarea chimiei în Politehnică, lor datorându-li-se, în cea mai mare măsură, introducerea în 1938 a denumirii
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
studii la Politehnică, Oazu a fost selecționat în echipa Moldovei la parașutism. După o întrerupere de 31 de ani, în 2004, a reluat săriturile cu parașuta. Nu a fost membru al Partidului Comunist al Moldovei. În 1970 a absolvit Institutul Politehnic din Chișinău. A lucrat la Academia de Științe a Moldovei. Pe 13 octombrie 1989 a fost ales vicepreședinte al Sfatului Frontului Popular din Moldova. Pe 13 mai 1990 a creat Partidul Social-Democrat din Moldova. În anii 1990-1991 a fost director
Oazu Nantoi () [Corola-website/Science/325159_a_326488]
-
de diplome, ordine, medalii sau premii, dintre care 85 internaționale. Din 2011 este profesor emerit în cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca și Doctor honoris causa al Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași. Născut în orașul Turda, județul Cluj, a absolvit Institutul Politehnic din Cluj-Napoca, Facultatea de Mecanică, specializarea TCM în 1968. Student fiind, a participat la activitatea de cercetare științifică studențească, în calitate de membru al cercurilor de metalurgia pulberilor, ștanțe și matrițe, mașini-unelte, etc. unde a contribuit la realizarea cercetărilor, lucrărilor și referatelor
Ioan I. Pop () [Corola-website/Science/325333_a_326662]
-
Inginerilor și Tehnicienilor pe întreprindere. Pentru rezultatele profesionale obținute la locul de muncă, în anul 1974, a fost decorat de către Consiliul de Stat al României cu Medalia Muncii. În anul 1976, a fost transferat, pe bază de concurs, la Institutul Politehnic din Cluj-Napoca, catedra T.C.M., unde a ocupat un post de asistent universitar. Activitatea de asistent și-a desfășurat-o până în septembrie 1978 când cu delegație a început să predea cursul de "„Exploatarea mașinilor-unelte”" la secția de subingineri Bistrița și Cluj-Napoca
Ioan I. Pop () [Corola-website/Science/325333_a_326662]
-
a primit 139 de diplome, ordine, medalii sau premii, dintre care 85 internaționale. Din 2011 este "profesor emerit" în cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca și "Doctor Honoris Causa" al Universității Tehnice „Gh. Asachi” din Iași. În perioada de activitate la Institutul Politehnic din Cluj-Napoca (devenit apoi Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca) cu începere din octombrie 1976, a contribuit în calitate de autor sau coautor la redactarea a 27 de volume didactice și monografii. A realizat 174 lucrări științifice și publicate sau susținute. Este autor sau
Ioan I. Pop () [Corola-website/Science/325333_a_326662]
-
Universității București, Facultatea de Istorie-Filosofie, secția Istorie, promoția 1986. A urmat studii postuniversitare la Universitatea București, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, specializare Jurnalismul de Televiziune (1998-1999), urmate de un masterat în Comunicare managerială industrială și social politică la Universitatea Politehnică din București (2005-2007). A lucrat timp de șase ani ca profesor de istorie (1986-1992), apoi redactor și redactor-șef al săptămânalului prahovean ARGUS (1992-1998), redactor și redactor-șef al revistei "Poliția Română" (1999-2000); șeful Grupului de Presă al MI (2000-2002
Petre Crăciun () [Corola-website/Science/326028_a_327357]
-
(n. 22 octombrie 1884 - 1955) a fost un matematician român. A fost profesor la Catedra de analiză matematică, prodecan al Facultății de Electrotehnică din cadrul Universității Politehnice din Timișoara. La Timișoara există o stradă denumită Profesor Doctor Alaci (Somnului). S-a născut la Cacica, Suceava într-o familie săracă. După studiile primare și gimnaziale de la Vaslui, urmează, între anii 1905 - 1909, Facultatea de Științe din cadrul Universității din
Valeriu Alaci () [Corola-website/Science/326053_a_327382]
-
o familie săracă. După studiile primare și gimnaziale de la Vaslui, urmează, între anii 1905 - 1909, Facultatea de Științe din cadrul Universității din București. După absolvirea acesteia, este profesor de matematică la diferite licee din București și Iași și apoi la Școala Politehnică din Timișoara. Alături de Traian Lalescu, Vasile Cristescu, Gheorghe Buicliu, este ales printre membrii Comitetului Gazetei Matematice. Printre temele studiate, se numără: seriile trigonometrice, funcțiile pătratice, ecuațiile diferențiale și integrale. A dat ecuația unei figuri cu patru foi din patru semicercuri
Valeriu Alaci () [Corola-website/Science/326053_a_327382]
-
n. 29 iunie 1902, Giurgiu, județul Vlașca - d. 26 noiembrie 1983) a fost un inginer și geolog român, profesor universitar și unul dintre întemeietorii cercetării geofizice din România. A absolvit în 1925 - după studii strălucite - Secția de Mine a Școlii Politehnice din București, fiind angajat în același an ca inginer în secția de prospecțiuni a Institutului Geologic al României, unde a desfășurat o muncă de pionierat în geofizica românească de prospecțiune. Împreună cu Iulian P. Gavăt, a fost autorul primei lucrări românești
Toma Petre Ghițulescu () [Corola-website/Science/326171_a_327500]
-
licențiat în matematică, iar un an mai târziu și-a dat examenul de capacitate la Iași, fiind numit profesor la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași. În 1941 devine doctor în matematică, iar în 1943 este numit conferențiar la Școala Politehnică din Timișoara. În 1946 devine profesor de analiză matematică la Facultatea Electrotehnică. În perioada 1948 - 1962 este profesor la Institutul Pedagogic, apoi șef de catedră la cursul de matematici superioare la Institutul Politehnic din Timișoara. Contribuții în geometria diferențială proiectivă
Emanoil Arghiriade () [Corola-website/Science/326234_a_327563]
-
în 1943 este numit conferențiar la Școala Politehnică din Timișoara. În 1946 devine profesor de analiză matematică la Facultatea Electrotehnică. În perioada 1948 - 1962 este profesor la Institutul Pedagogic, apoi șef de catedră la cursul de matematici superioare la Institutul Politehnic din Timișoara. Contribuții în geometria diferențială proiectivă (studiul cuadricelor osculatoare unei suprafețe, proprietățile curbelor invariante în grupul axial) și în algebră (ecuații funcționale matriciale). S-a ocupat de domenii ca: algebră (în special teoria grupurilor) și geometria diferențială, fiind unul
Emanoil Arghiriade () [Corola-website/Science/326234_a_327563]
-
(n. 1929, Târgu Ocna - d. 25 august 1992, București) a fost un inginer constructor, director tehnic al Metrorex din 1981 până la decesul său în 1992. A urmat Institutul Politehnic de Căi Ferate, secția Construcții linii, apoi a lucrat la linia ferată forestieră Cerna-Jiu. În 1959 a ajuns în București pentru a lucra la CCCF. Când s-a început construcția metroului, Georgian a primit în îngrijire stațiile Izvor și Eroilor
Costin Georgian () [Corola-website/Science/326418_a_327747]
-
trimis de tatăl lui să studieze într-o școală cu internat din Paris. Este cazat în casa domnului Savouret, după aceea în pensiunea domnului Sencier, în Nanterre, iar apoi în Passy. În 27 decembrie 1797 intră la "École polytechnique" (Școala politehnică]. În 1799, în Passy, Gay-Lussac este avansat colonel și dă meditații de matematică pentru a câștiga un venit suplimentar, în afară de solda pe care o primea. După trei ani de la intrarea în școală, iese cu calificarea inginer de poduri și drumuri
Joseph Louis Gay-Lussac () [Corola-website/Science/322682_a_324011]
-
metri (acesta fiind un record la acea vreme) și dezmințând astfel afirmațiile naturalistului. În aceeași perioadă, Gay-Lussac începe o colaborare cu Alexander von Humboldt pentru a analiza aerului, iar în martie 1805, obținând un concediu de un an de la Școala politehnică, pleacă împreună cu acesta într-o lungă călătorie științifică în Alpi, în Elveția, Italia și Germania. La întoarcere, în 8 decembrie 1806, este numit membru al Academiei Franceze de Științe, la secția de fizică, în locul lui Mathurin Jacques Brisson. Un an
Joseph Louis Gay-Lussac () [Corola-website/Science/322682_a_324011]
-
administrația franceză îi dă sarcina de a defini o metodă practică de măsurare exactă a concentrației alcoolului în băuturi. Legea de taxare a băuturilor alcoolice din anul 1824 se bazează pe cercetările lui. Împeună cu Collardeau, fost elev al Școlii politehnice, devine fabricant de instrumente științifice și își comercializează alcoolmetrul. Începând cu anul 1806 și timp de mai bine de treizeci de ani, Gay-Lussac a fost unul din membrii cei mai activi al Comitetului consultativ de arte și manufacturi. A fost
Joseph Louis Gay-Lussac () [Corola-website/Science/322682_a_324011]
-
dintr-o familie de cărturari, ambii părinți fiind institutori la Scoala Floreasca din București, s-a înscris în 1935 la Liceul Spiru Haret, pe care l-a absolvit în 1943. A urmat în continuare cursurile Facultății de Construcții din cadrul Școlii Politehnice din București pe care a absolvit-o în 1948 specializându-se în domeniul hidrotehnicii, domeniu spre care a fost îndreptat de profesorii Dorin Pavel și Cristea Mateescu. După absolvirea Politehnicii, s-a angajat la antrepriza Aurel Ioanovici, lucrând ca inginer
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
(n. 1968, Bacău) este Președinte adjunct (Deputy President) al Federației Europene de Șah. Este absolvent al Universității Politehnice și al Academiei de Studii Economice din București, doctor în Economie din anul 2014. Vorbește fluent limbile: română, engleza și franceză. lucrează în domeniul vinului și este vicepreședinte al Patronatului Național al Viei și Vinului. Ion Șerban Dobronăuțeanu este Maestru
Ion Șerban Dobronăuțeanu () [Corola-website/Science/322038_a_323367]
-
Mișicu, s-a născut la 27 Februarie 1926 la Galați ca unic fiu a lui Vanghelie Mișicu, șef al Atelierelor C.F.R. Galați și a lui Aneta. A urmat cursurile Liceului Sf.Sava luându-și bacalaureatul în 1943. A absolvit Institutul Politehnic din București în 1948 ca inginer constructor. În 1948 a fost angajat ca asistent la cursul de beton armat ținut de profesorul Mihai D. Hangan. În 1949 este numit inginer de plan la Institutul de Proiectări Metalurgice care funcționa în
Mișicu Mircea () [Corola-website/Science/322064_a_323393]