2,767 matches
-
1. Masacre în școli, 1964-2005 Victime Vinovați Loc 1964 10 42 de ani Köln, școală primară, RFG 1974 26 Teroriști FLP Maalot, Israel 1979 32 Membri ai partidului Ba'ath Școala de artilerie Allepo, Siria 1989 14 Adult, antifeminist Școală politehnică, Montréal 1989 5 Adult, 25 de ani Stockton, California, SUA 1992 4 20 de ani, fost elev Oliverhust, California, SUA 1996 17 43 de ani Dunblane, Scoția 1997 8 Adult Sanaa, Yemen 1998 5 13 și 11 ani Jonesboro, Arkansas
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
sau comando sunt mai capabili să inspire respect tinerilor din bande decât psihopedagogii noștri clasici!". Barreau găsește acești educatori de gen nou unde nu te-ai aștepta, în marile școli: Școala Națională de Administrație, Școala Normală Superioară sau chiar Școala politehnică. El propune crearea unei formări intensive "într-un fel de tabere-școli organizate de minister". Această formare ar cuprinde sporturile cu risc înalt, care ar fi apoi propuse ca sistem de reguli introduse în bande de către acești "intervenienți-commando" angajați pe termen
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ne încredem în ea înainte de a ști ce putem scoate bun din ea? Dați-mi voie să deschid aici o paranteză, pentru a insista asupra importanței temelor scrise. Compunerile scrise nu au prea mult loc la anumite examene, la Școala Politehnică, de exemplu. Mi s-a spus că ele ar închide porțile unor elevi foarte buni care ar ști foarte bine cursurile, care le-ar înțelege foarte bine și care, totuși, ar fi incapabili să facă din ele cea mai mică
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
ȘERBAN, Robert (4.X.1970, Drobeta-Turnu Severin), poet și publicist. Este fiul Valeriei Drincea (n. Lupulescu), profesoară, și al lui Ion Șerban Drincea, publicist. Va absolvi Liceul Industrial din Drobeta-Turnu Severin (1989) și Facultatea de Construcții a Universității Politehnice din Timișoara (1995). Între 1993 și 1995 este redactor la revista „Forum studențesc”, apoi la ziarul „Renașterea bănățeană” și la „Agenda zilei”, apoi redactor-șef adjunct (din 1999) și redactor-șef (din 2001) al săptămânalului „Focus Vest”, editorialist al cotidianului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
, Adrian (29.IX.1953, București), prozator și dramaturg. Este fiul Lucreției Lustig (n. Ilieș), redactor la Radiodifuziunea Română, și al lui Oliver Lustig, scriitor. Urmează Liceul „I.L. Caragiale” din București (1968-1972), apoi Facultatea de Automatică, secția calculatoare, din cadrul Institutului Politehnic București, absolvind în 1977. Până în 1989 lucrează ca inginer și cercetător, pentru ca ulterior să devină om de afaceri. Debutează în presă în 1979, la revista „Luceafărul”, iar editorial în 1982, cu romanul Romanță cu stagiari. Pornind de la acest roman, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287937_a_289266]
-
3. Doctori în filosofie și litere (1872-1905) / 76 ÎI.4. Doctori în medicină și doctori în științe (1873-1914) / 81 Capitolul III. Miscellanea. Universitatea Liberă și Universitatea Nouă: absolvenți, diplome, asociații, stipendii pentru studii / 97 III.1. Românii absolvenți ai Școlii Politehnice de la Universitatea Liberă din Bruxelles (1875-1903) / 98 III.2. Despre diplomele de doctor și de inginer obținute de români la Universitatea Liberă ori la Universitatea Nouă din Bruxelles / 107 III.3. Scurte note cu privire la asociațiile studenților români de la Universitatea Liberă
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
le Sud-Est de l'Europe, XIXe - XXe siècles, sept. 2013, coordonatori: Cătălina Vătășescu, Elenă Koytcheva, Constantin Iordan, Blagovest Njagulov, Editura Istros - Muzeul Brăilei, Brăila, 2014, pp. 143-175 / colecția Bibliotecă de Studii și Cercetări Sud-Est Europene, V). • Studenți români ai Școlii Politehnice de la Universitatea Liberă din Bruxelles (1875-1903/1904), în Universitate și Politică. Evoluții instituționale românești și trasee europene de formare intelectuală, secolele XIX-XXI, coordonatori: Irina Nastasă-Matei, Laurențiu Vlad, Editura Universității din București, București, 2014, pp. 79-97; ediția a doua revăzuta și
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
un doctorat în drept, științe politice și administrative, filosofie, medicina, științe (matematică și fizica) la Universitatea Liberă din Bruxelles din 1863 până în 18844. El inventoria atunci 83 de tineri care obținuseră 88 de diplome de doctorat (inclusiv absolvenți ai Școlii Politehnice), unii dintre ei dobândind chiar două astfel de distincții, în drept, respectiv în științe politice și administrative. Sursă lui Constantin C. Angelescu era statistică deținătorilor de diplome de doctorat pe care istoricul belgian Léon Vanderkindere o atașa volumului omagial dedicat
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Facultatea de Drept și șapte noi titulari; Facultatea de Stiinte Aplicate avea în compunere cinci secțiuni (geniu civil, mine etc.), dar studenții trebuiau să urmeze toate cursurile școlii, numai lucrările practice fiind îndeplinite în funcție de specializare 77. Până în 1890 absolvenții Școlii Politehnice deveneau ingineri după patru ani de studii, pentru că de atunci înainte să se introducă și programe de cinci ani (inginer civil de mine și de construcții; în secolul al XX-lea mai erau acordate și titlul de inginer mecanic sau
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
de Stiinte Aplicate avea peste 100 de studenti)81. Statisticile au mai înregistrat cca. 300 de studenti înscriși în 1914, 650 în 1919, 395 în 1928-1929 și 628 în 1933-193482. Tinerii ce frecventau cursurile Facultății de Stiinte ori ale Școlii Politehnice aveau în fața profesori de prestigiu precum: botaniștii J.E. Bommer și Léo Errera, chimiștii Joly, Reichler și Timmermans, geologii și geografii W. Prinz și Auguste Ledoux, fizicienii Nollet, Rousseau și de Villers, matematicienii Berghems, Buisset și Verhulst, zoologii Francotte și Lameere
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
geografii W. Prinz și Auguste Ledoux, fizicienii Nollet, Rousseau și de Villers, matematicienii Berghems, Buisset și Verhulst, zoologii Francotte și Lameere etc.83 Dintre aceștia, Buisset, Joly, Prinz ori Rousseau au fost și titulari ai cursurilor de specialitate din cadrul Școlii Politehnice 84. I.3. O dizidenta a Universității Libere din Bruxelles: Universitatea Nouă În 1894 Universitatea Liberă s-a scindat, pretextul fiind așa-numitul "incident Elisée Reclus"85. Reputatul geograf francez, cunoscut totodată și pentru simpatiile sale anarhiste, fusese invitat să
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Picard (cărora li s-au adăugat Guillaume de Greef, Émile Vandervelde, Louis de Brouckère etc.) s-a constituit un comitet de protest, care i-a reunit și pe studenți, cu deosebire pe cei de la Cercul Universitar (Cercle Universitaire) și Cercul Politehnic (Cercle Polytechnique), care votaseră două moțiuni în apărarea simbolică a principiilor fondatoare ale Universității Libere (spiritul liber, gândirea independența, eliberată de prejudecăți, constrângeri, respingerea argumentului de autoritate etc.)87. Urmare a acestor agitații, Consiliul de Administrație s-a reunit din
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
cei mai cunoscuți titulari ai unei diplome de doctor în medicină ori în științe, îl amintim pe Ștefan Constantin Hepites (1851-1922). Fiul farmacistului Constantin Hepites din Brăila, absolvent, la doi ani după obținerea doctoratului în științe (fizico-matematice), și al Școlii Politehnice de la Universitatea Liberă din Bruxelles, a avut o ascensiune profesională de excepție, fiind, printre altele, fondatorul Institutului Meteorologic din București (1884), creatorul serviciilor naționale de măsuri și greutăți (1889), de seismologie (1893), al Observatorului de Magnetism Terestru (1895) etc.64
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Miscellanea. Universitatea Liberă și Universitatea Nouă: absolvenți, diplome, asociații, stipendii pentru studii Pe lângă cele cinci domenii de specializare prezentate anterior (dreptul, științele politice și administrative, filosofia și literele, medicina, științele), organizate oarecum asemănător și încheiate cu diplomă de doctor, studiile politehnice au fost, de asemenea, o opțiune a românilor ce se duceau în capitala belgiană pentru a-și desăvârși formarea profesională și a obține o diplomă care să-i ajute să aibă o carieră în țara de origine. Ne-am oprit
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
asupra statutului diplomelor obținute, procedurilor de recunoaștere existente atât în Belgia, cât și în România, constituirii asociațiilor de studenti sau diverselor subvenții acordate de autoritățile române pentru tinerii care mergeau la studii în străinătate. III.1 . Românii absolvenți ai Școlii Politehnice de la Universitatea Liberă din Bruxelles (1875-1903) Pornim, în prezentarea datelor despre studenții români de la Universitatea Liberă din Bruxelles care obțineau diplome la Scoala Politehnica, tot de la studiul lui Constantin C. Angelescu. Acesta îi inventoria în articolul deja citat și pe
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Bruxelles (1875-1903) Pornim, în prezentarea datelor despre studenții români de la Universitatea Liberă din Bruxelles care obțineau diplome la Scoala Politehnica, tot de la studiul lui Constantin C. Angelescu. Acesta îi inventoria în articolul deja citat și pe doi absolvenți ai Școlii Politehnice, secțiunea geniu civil. Era vorba de Ștefan Constantin Hepites, despre care am vorbit mai sus (mai deținea doctoratul în științe fizice și matematice în 1873), originar din Brăila, care obținea diplomă în 1875 și de Elie Radu, din Botoșani, ce-
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Facultății de Stiinte Aplicate de la Universitatea Liberă din Bruxelles au avut cariere importante în țara lor de origine. L-am amintit ceva mai devreme pe Ștefan Constantin Hepites, ce obținea și doctoratul în științe fizico-matematice. Despre celălalt absolvent al Școlii Politehnice din Bruxelles din anii '70 ai veacului al XIX-lea, Elie Radu (1853-1931)7, avem știință că după obținerea titlului de inginer la secțiunea geniu civil a intrat în corpul tehnic al Minsterului Lucrărilor Publice, fiind cel ce a proiectat
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
perioada interbelică, fiind unul din locurile recunoscute pentru plăceri vinovate ale Iașilor până către 1940, când a fost demolat. Așadar, șapte români provenind din Bacău, Botoșani, Brăila, Craiova, Iași, Focșani și Român au parcurs întregul ciclu de studii al Școlii Politehnice de la Universitatea Liberă din Bruxelles în perioada 1875- 1903. Încercând să integrăm datele privitoare la români în contextul statistic al absolvenților Școlii Politehnice în anii 1875-1914, situația se prezintă astfel: Tabele III.2. Despre diplomele de doctor și de inginer
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
din Bacău, Botoșani, Brăila, Craiova, Iași, Focșani și Român au parcurs întregul ciclu de studii al Școlii Politehnice de la Universitatea Liberă din Bruxelles în perioada 1875- 1903. Încercând să integrăm datele privitoare la români în contextul statistic al absolvenților Școlii Politehnice în anii 1875-1914, situația se prezintă astfel: Tabele III.2. Despre diplomele de doctor și de inginer obținute de români la Universitatea Liberă ori la Universitatea Nouă din Bruxelles Dintre diplomele obținute la Universitatea Liberă din Bruxelles, două domenii aveau
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
al doilea exprimarea era ceva mai generală era ceva mai generală (art. I). Justificarea 25 modificării din 1892 o regăsim în raportul Ministrului Lucrărilor Publice, C. Ollănescu, înaintat Regelui, în care se spunea că numărul mare de specializări în domeniul politehnic, pe care Școală Națională de Poduri și Șosele nu o putea cuprinde, ca și nevoia acută a instituțiilor statului de specialiști tehnici, impunea o relaxare a condiționărilor recunoașterii diplomelor din străinătate strict în conformitate cu programa autohtonă. De aceea C. Ollănescu propunea
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
în capitolul pe care-l încheiem acum! Înființată mai tarziu, Școala Politehnica a Universității Libere din Bruxelles și-a sporit treptat efectivele, primind atât studenți belgieni, cât și străini. În total, șapte români au obținut diplomă de inginer a Școlii Politehnice de care am facut vorbire în perioada 1875-1903. Unii dintre aceștia au avut cariere importante în spațiul public și politic (Grigore Bejan), dar și în sfera lor de competență (Elie Radu, Grigore Bejan). Însă nu toți cei care se înscriau
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
tânăr din Brăila, pe numele lui Victor Eminescu, ce se pregătea să intre la Facultatea de Drept a Universității Libere din Bruxelles, si Legația României din Belgia, am gasit numele lui Vasile G. Butză, la vremea aceea student al Școlii Politehnice de la Universitatea Liberă din Bruxelles 1. Asupra să plana atunci suspiciunea că l-ar fi înșelat pe novicele lui tovarăș, cel puțin așa a reieșit din epistolele mamei furioase și îndurerate, dispărând cu vreo 80 de franci, ce aparțineau lui
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Butză spunând că pentru anii ce s-au scurs după 1904 arhivele nu ne-au mai dezvăluit vreo urma a trecerii sale (sau nu am găsit-o noi!), iar în listele celor care obțineau o diplomă de absolvire a Școlii Politehnice de la Universitatea Liberă (până către Primul Război Mondial), numele tânărului ofițer demisionar din armată română, plecat din București la studii în străinătate, nu l-am mai aflat... IV.2. Un student "rău-platnic": Petre Zlătescu, doctor în drept fără diplomă În
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
României la Bruxelles îi răspundea Mathildei Ilian pe 8 / 21 ianuarie 1904. Preciza că Florian Becescu nu era amestecat în mutarea lui Victor Eminescu de la profesorul Jules Garsou, că numai Vasile Butză, ce urma de mai multă vreme cursurile Școlii Politehnice din Bruxelles, era responsabil de aceasta. Mai mult, Butză l-a deposedat pe tânărul naiv și de o bună parte din banii ce-i luaseră de la profesorul Garsou, cu titlul de împrumut, numai că în acel moment era de negăsit
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
de l'Europe, XIXe - XXe siècles, sept. 2013, coord.: Cătălina Vătășescu, Elenă Koytcheva, Constantin Iordan, Blagovest Njagulov, Editura Istros - Muzeul Brăilei, Brăila, 2014, pp. 143-175 / colecția Bibliotecă de Studii și Cercetări Sud-Est Europene, V). Vlad, Laurențiu, Studenți români ai Școlii Politehnice de la Universitatea Liberă din Bruxelles (1875-1903/1904), în Universitate și Politică. Evoluții instituționale românești și trasee europene de formare intelectuală, secolele XIX-XXI, coordonatori: Irina Nastasă-Matei, Laurențiu Vlad, Editura Universității din București, București, 2014, pp. 79-97; ediția a doua revăzuta și
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]