2,744 matches
-
Bodești - Vâlcea spune că: "a fost ridicat de vel Stolnicul Constandin Obedeanu împreună cu alți boieri ... pe vreme ce era parte de țară supt stăpânirea nemților înzestrând-o cu moșia Foleștii de Sus cumpărată de la Radu Bujoreanu dând-o schitului pentru pomană ca să fie de chiverniseala părinților ce vor viețui acolo". Alt ctitor este și părintele Părtenie, ctitorul acestei Sfintei mănăstiri și moștenitor acei moșai, călugăr pe la anul 1589. "Beseareca cea veche supranumita schitu pendinte de Monasteriu Bistrița cea fostu locuită de
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
de la demolarea ei au trecut mai bine de o sută de ani. Locul unde se afla, în cimitirul satului din "Secătura Guzului" este marcat de masa altarului care încă mai este în picioare. Inscripția, păstrată pe piciorul mesei altarului:""1762 Pomana lu Ștefan"" amintește de începuturile acestei biserici, construită din lemnele bisericii mai vechi din "Poderei", prăbușită în urma unei furtuni, la care s-a adăugat material lemnos nou, de molid. Construită într-un interval de timp destul de scurt după prăbușirea vechii
Biserica de lemn din Poiana Ilvei () [Corola-website/Science/318928_a_320257]
-
Cu vrerea tatălui și cu ajutorul Fiului și cu Duchul Sânt s-a zugrăvit această Catapiteazmă în zilele înălțatului înmpărat Iosif și s-a zugrăvit de robul lui D-zeu Petrea lui Ilieș Ureche împreună cu soția dumnisale Ileana, să le fie pomană lor și părinților lor. Și s-au zugrăvit în anul 1774 August 13 zile fiind preoți popa Alexie și popa Grigoraș"". Pereții absidei altarului erau acoperiți cu pânză, peste care s-au pictat chipuri de sfinți părinți: Sfântul Gură de
Biserica de lemn din Poiana Ilvei () [Corola-website/Science/318928_a_320257]
-
pictat chipuri de sfinți părinți: Sfântul Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare și alții. Lucrarea, conform inscripției ce se afla în biserică: ""Acest sânt altar s-a plătit de roaba lui Dumnezeu Doce cu soțul Dămian, să le fie pomană lor și părinților lor"", a fost plătită de unul din membrii familiei Șotropa. Clopotul cel mare al bisericii a fost adus din Țara Bârsei iar cel mic a fost făcut din clopotele sparte ale bisericii vechi. În arhiva parohiei Poiana
Biserica de lemn din Poiana Ilvei () [Corola-website/Science/318928_a_320257]
-
regiunile Banat și Oltenia. Bradul astfel împodobit se numește Pomul vieții, care se regăsește drept motiv natural în arta populară. Odată cu evoluția etnografică a poporului român, bradul a căpătat din ce în ce mai multe înțelesuri, precum cel de "arbore de judecată", "arbore de pomană", "arbore fertilizator" sau "stâlp de arminden". În zilele noastre, împodobirea pomului de Crăciun a devenit una dintre cele mai iubite datini atât în mediul urban cât și în mediul rural, odată cu așteptarea, în seara de Ajun, a unui personaj mitologic
Pom de Crăciun () [Corola-website/Science/296841_a_298170]
-
anterioară perioadei romane - a bradului în imaginarul autohton se poate cita obiceiul spovedaniei la brad. Pentru a se evita tăierea unui pom întreg obiceiul se reduce la o creangă, ce este împodobită cu zaharicale și turtițe ce se împart la pomana mortului. Bradul se folosește în cazul în care cel care moare este nenuntit, necăsătorit, iar uneori fetele nemăritate sunt îmbrăcate la moarte în rochie de mireasă, înmormântarea fiindu-le în același timp și nuntă. Dacă cei din familie nu mai
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
coliva mortului, pregătită acasă de rudele mai îndepărtate, apoi toată lumea prezentă merge acasă unde preotul binecuvintează masa pregătita pentru pomenire. Cu această ocazie se împart de obicei oamenilor săraci hainele și diferite obiecte(paturi, perne) considerate utile pe lumea cealalaltă. Pomenile se fac la o săptămână, la o lună, la trei luni, la șase luni și la un an, urmând ca vreme de șapte ani să se facă cel putin o dată pe an. Cel mai interesant exemplu de coabitare între ironie
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
religia pentru care au optat și supușii lor. Cine nu dorea să accepte schimbarea de confesiune, putea părăsi principatul. Astfel, reforma a avut succes în sud-estul Germaniei, în zona renană, diviziunea religioasă fiind durabilă. Faptele pioase, participarea la slujbele religioase, pomenile, pelerinajele, cumpărarea indulgentelor, sfintele taine (cu excepția botezului și împărtășaniei) nu mai erau necesare. Legătura cu divinitatea nu mai era stabilită de intermedierea bisericii și a preotului. Credinciosul avea acces la biblia tradusă în limba sa, interpretând de unul singur scrierile
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
registrul icoanelor împărătești, alterate de intervenția neinspirată, din anul 1904, a celui care semnează „Franz”. Pe spatele unei icoane a „Mântuitorului Iisus Hristos” se află pisania: ,Aeste patru icoane le-au făcut robul lui Dumnezeu Crișan Mihai, ca să le fie pomană in veaci amin, 1764.” Dacă tradiția strămutării edificiului este veridică, atunci aceasta este biserica semnalată de conscripțiile anilor 1733, 1750 și 1761-1762 în dreptul localității Ilia, doar harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) și recensămintele ecleziatice din 1805 și 1829-1831 atestându-i
Biserica de lemn din Bacea () [Corola-website/Science/317272_a_318601]
-
de la altar. Pe ușa diaconească, Sfântul Ioan Zlataust, se află trecut, cu cifre chirilice și arabe, anul 1778. Pe cealaltă ușă, Sfântul Vasile, cu inscripția că „s-a făcut în casa fam. Birta Simion și în veci să-i fie pomană lui”. Probabil înainte vreme biserica a avut și pereții pictați, numai că acea pictură s-a distrus cu timpul, rămânând la momentul dat iconostasul, pictat pe pânză maruflată, inferioară sub aspect calitativ celei de pe ușile altarului. Sub tema răstignirii sunt
Biserica de lemn din Hidișelu de Jos () [Corola-website/Science/317862_a_319191]
-
răzleață, prin autorii ei, edificatoare însă pentru mulțimea bunurilor dispărute ca și pentru ambianța artisitică, postbrâncovenească, în care a fost realizată. Autorii picturii au consemnat că: ,această icoană au plătit Avram Cătana, împreună cu fratele său Ion moraru, ca să le fie pomană în veci și fiind preoți erei Samoilă, erei Lazăr, erei Ion, și fiind zugravi dascălul Ștefan și Dumitru, leat 7248 (1740) meseța septembrie . . . ”. Realizatori, desigur, ai întregului fruntariu, nu este exclus ca Ștefan și Dumitru, să fi împodobit atunci și
Biserica de lemn din Pianu de Sus () [Corola-website/Science/315641_a_316970]
-
ridicată în satul Gheja, înglobat astăzi în orașul Luduș. Astfel, pe un Strastnic, aflat în patrimoniul său, este următoarea însemnare marginală: , S-au scris în Duminica Floriilor, această carte strastnic au cumpărat Crăciun Gheorghe și Simina la bierica Gheji de pomană, să le fie lor pomenire și coconilor în veci și cine s-ar simnti a o lua de la sfânta biserică să fie afurisit de 318 părinți, toți sfinți părinți de la Nichea”. O altă notă, de pe aceeași tipăritură, menționează construirea, pe
Biserica de lemn din Găbud () [Corola-website/Science/315698_a_317027]
-
împărătești, se desfășoară o altă inscripție: „Ani[i] Domnului 1780, acest sf[ânt] fruntar l-au plătit Pop Eanoș Părșinar și cu jupâneasa dumisale Marica, fecioru[ul] lor Ștefan și cu părinții lor Pop Grigorie, Acsene, ca să le fie lor pomană în veci de veci, Amin luna lui iunie 7 zile, de 35 de forinți” . Inscripția nu consemnează numele pictorului, dar este importantă deoarece conține data execuției și numele donatorilor. Toate cele trei inscripții din biserica din Desești certifică importanța pe
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
Alexandru Ponehalschi. Cea mai veche pereche de icoane, Maica Domnului cu Pruncul și Deisis au fost pictate în anul 1752, conform inscripției de pe prima icoană: „[acea]sta Sfântă icoană au cumpărat Pop Ștefan și cu soața sa Todora...Să fie pomană în veci de veci amin 1752 luna...”. Probabil aceste lucrări au făcut parte din iconostasul vechii biserici. Alexandru Ponehalschi pictează și cealaltă pereche de icoane împărătești în anul 1778: Iisus Pantocrator și Maica Domnului cu Pruncul. Nici aceste lucrări nu
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
rețea bine dezvoltată, lucru important pentru îndeplinirea sarcinilor impuse de clanurile care îi protejau. Dar până în era Kamakura mulți dintre acești muzicieni deveniseră cerșetori care nu mai călătoreau din loc în loc, ci așteptau la poarta templelor să li se dea pomană în schimbul cântatului sutrelor. Pentru a atrage atenția trecătorilor se pare că unii dintre ei au început să improvizeze povestiri acompaniate la biwa, punând astfel bazele muzicii de teatru japonez care urma să se dezvolte mai târziu. Tot în era Kamakura
Biwa () [Corola-website/Science/314990_a_316319]
-
dispărea, limba i se dezlega; în astfel de ocazii, devenea chiar puțin moralistă. Ea vorbea cu plăcere despre ridicare prin muncă, sfătuia pe protejații săi să nu se dedea lenii, "să nu se târască din ușă în ușă cerând de pomană". Dând împăratului moștenitori pentru tron, își întărise poziția; mai târziu, căsătoria fetelor sale contribui de asemenea să-i asigure oarecare influență, prin acțiunea pe care o exercită cel putin asupra unuia din gineri. Apoi, retragerea Anei Dalassena liberând pe basileu
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
inclusiv Shushan (Susa) și Ierusalim, Purim este sărbătorit la data de 15 a lunii, cunoscut sub numele de Shushan Purim. Purim este caracterizat prin recitări publice a Cărții Estera (keriat ha-megillá), oferind reciproc cadouri de alimente și băuturi (mishloach manot), pomană pentru săraci (mattanot la-evyonim), și o masă de celebrare (se'udat Purim). Alte obiceiuri includ băutul vinului, purtarea de măști și costume, și sărbătoriri publice.
Purim () [Corola-website/Science/315131_a_316460]
-
ul sau cerșetoria este strângerea de pomeni ca mijloc de existență. O persoană care practică cerșitul în mod regulat se numește cerșetor. Cerșetorii pot fi întâlniți în mare număr preponderent în statele slab dezvoltate. Cauzele cerșetoriei sunt multiple: șomaj, incapabilitatea de a munci cauzată de un handicap
Cerșit () [Corola-website/Science/315221_a_316550]
-
o construcție de dimensiuni modeste, atât în plan cât și în elevație, cu absida altarului poligonală și nedecroșată și cu intrarea plasată pe fațada sudică, fațadă de-a lungul căreia există și un pridvor ce servește ca adăpost pentru masa pomenilor (acest tip de pridvor constituie un caz unic în regiune). Decorul exterior este relativ sărac, reducându-se la motivele crestate pe ancadramentul portalului. În schimb, ornamentul sculptat apare în interior, înfrumusețând grinzile de la nașterea bolții, dublourile și ancadramentul ușii de
Biserica de lemn din Lăpuș () [Corola-website/Science/316312_a_317641]
-
îl face să își piardă două degete de la mâna dreaptă. Tratat într-o leprozerie și trimis acasă, Covenant este exclus de către societate. Într-una dintre rarele călătorii în oraș, este acostat de un cerșetor care face niște predicții sumbre, refuzând pomana și verigheta de aur alb pe care i le oferă. Puțin mai târziu, Covenant este lovit de o mașină a poliției, pierzându-și cunoștința. Când se trezește, descoperă că se află într-o lume fantastică, numită Tărâmul. Cel care l-
Blestemul Nobilului Foul () [Corola-website/Science/320355_a_321684]
-
slavonă precizează numele, probabil, a celor care au fost primii ctitori ai bisericii: ""Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Duhului Sfânt, Amin. Au făcut biserica popa Arion și cumnatul Ion și Arion, pomenește Doamne, de la facerea lumii..."" ... ""pomeni gospod dușe raba bojie Dobra, Ion, Coman, Oprea"". Spațiul interior, împărțit după rigorile cultului în pronaos, naos și absida altarului, a fost acoperit cu o boltă semicilindrică. În urma operațiunilor de reparație, pronaosul a fost tăvănit. În a doua jumătate a
Biserica de lemn din Porumbeni () [Corola-website/Science/320731_a_322060]
-
dacă omul e o creatură care merge pe două picioare și nu are pene, iar el , în loc să-i răspundă , a jumulit un pui și i-a aruncat atenianului la picioare. Discipolii lui Diogene, cinicii, erau asceți pribegi care trăiau din pomeni, distantandu-se de societate, care în concepția lor, lua multe decizii greșite și fugea de valorile acesteia pentru a dobândi fericirea în armonie cu natură și cu ei însăși. Epicur a fondat o școală în 306 i.en., scopul lui
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Moscheei Sultan Valide (sau Moscheea Nouă), între o concesiune venețiană și o parte a cartierului evreiesc. Ca și în cazul altor moschei importante, închirierea de magazine avea rolul de a finanța întreținerea locașului și „supa populară“, adică o mâncare de pomană pentru săraci, care se servea într-un clădire anexă. Bazarul a fost comandat tot de Hatice Turhan, mama Sultanului Muhamed al IV-lea, ctitorul locașului de cult. Prin această nouă idee transpusă în practică sultana mamă a dat o și
Moscheea Sultan Valide () [Corola-website/Science/321445_a_322774]
-
la 1864 și 1934. Bârnele din pereții bisericii sunt numerotate, indicând o mutare a bisericii în locul actual. Sugestiv în acest sens este tabloul ctitorilor din tindă, unde donatorii oferă atât macheta bisericii, a unei clopotnițe sau a unei șatre de pomeni separate, cât și un dreptunghi sub ele, care semnifică terenul cimitirului. Momentul relocalizării bisericii nu este datat dar se poate presupune anul 1864, de când datează foarte probabil și pictura murală interioară. O însemnare lângă o fereastră din naos surprinde momentul
Biserica de lemn din Olteanca-Sânculești () [Corola-website/Science/322380_a_323709]
-
ferestrele acoperite cu obloane, iar, de curând, pe peretele sudic, unde se află una din intrări (cealaltă aflată pe latura de vest), s-a adăugat un fel de șopron larg care adăpostește mese și bănci de scândură, folosite pe la parastase, pomeni și cu ocazia diferitelor sărbători religioase. Biserica, ridicată pe la sfârșitul secolului al XVII-lea, a fost împodobită cu pictură murală, în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, perioadă din care au rămas câteva icoane și ușile
Biserica de lemn din Basarabasa () [Corola-website/Science/316859_a_318188]