4,479 matches
-
istorie oficială și, tocmai de aceea, istorie banală, neinteresantă, nerevelatorie. În schimb, spre noi venea o adiere mult mai seducătoare. Ea n-avea nimic de-a face cu național-comunismul. Această adiere avea sunet Beatles, imagine Hendrix, emblemă Angela Davies, era populată cu mulțimi de hippies. Avea filosofie marcusiană, leagăn american și baricade franțuzești. Era o adiere de generație. Un ritm ce răspundea celui interior și ne ademenea spre alte tărâmuri. Plecările în Occident erau posibile. La chioșcuri se vindeau reviste franțuzești
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
de furie și plâns când citește un document de partid. Ghicitul în cafea era acceptabil, dar cel în „documente” părea complet tembel. Rațiunea neîncrederii ei (pe care tata nu o împărtășea), era paralelismul între construcția ideatică a comunismului și realitatea populată cu ființe omenești, destul de refractară la modelarea după „lumea ideilor”. Ei bine, primul meu acces de furie și plâns s-a produs din pricina faimoasei plenare din iulie ’71 când, la 17 ani, aflam deja din plin că se anunțau „zorii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
de cercetare, doctorate, învățământ superior, ca să nu facem mai nimic din ce am învățat și să ne ținem departe de sursele de informare „nepartinice”. Biochimiștii scriau nume de substanțe pe butoaie, inginerii dădeau învoiri și o făceau pe magazionerii, medicii populau dispensarele sătești, departe de marile clinici și de specializare, profesorii deveneau vechili la munci agricole, strângători de maculatură, sticle, dopuri de plută și castane. Dacă destinul îți oferea șansa profesională a unui sătuc sau orășel muncitoresc, autoritățile aveau grijă să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
stima de sine. Îl sfâșiam simbolic în discuții informale, îi scoteam ochii în poze, cum ucideau simbolic oamenii începuturilor animalele de pradă, desenându-le cu săgeți în ele pe pereții peșterilor. Îl ucideam în subconștient, fiindcă acesta era mai degrabă populat cu frustrări social-politice decât cu cele sexuale. Dacă nu-l ucideam, îl visam întemnițat într-un oraș populat exclusiv cu activiști de partid, în condițiile nou-create sub oblăduirea lor, cu singura satisfacție de a-i vedea la televizor cum trăiesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
decât cea livrată de politic și stârpește modul pluralist de gândire în numele unicului adevăr de partid. Disciplinele tehnice și cele de științe ale naturii, ca și științele formale nu prezintă un risc pentru totalitarism. Dimpotrivă: cu cât mintea oamenilor este populată aproape exclusiv cu formule, ecuații, tehnologii, reacții chimice, cu atât mai îngust este spațiul de autoreflecție, de gândire civică, de instrumente care sunt necesare participării comunitare și politice. În decembrie 1989 am sărbătorit, între alte forme ale libertății, ieșirea din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
poluăm și prăduim resurse, umanitatea se va stinge, iar urmașii noștri vor moșteni un deșert. Nu există însă nici una care să fi prevăzut că, pentru Romsilva și pentru noi ca cetățeni care nu protestăm, deci consimțim, pădurile trebuie să fie populate cu animale, cu vietăți și nu cu ființe al cărui rost unic este să stea cuminți în bătaia puștii, așa cum reiese din inscripția răspândită prin mai toți codrii patriei: „Ocrotiți vânatul, o mare bogăție a naturii”. Text publicat în România
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
a suprimat micile resturi de protofeminismxe "„protofeminism" care mai rezistaseră în vremea lui Leninxe "„Lenin,V.I."8. Apologia maternitățiixe "„maternitate" nu l-a făcut pe Stalin să cruțe femeile de politica sa de curățare generală. În 1950, gulagurile sovietice erau populate, în proporție de 25%, cu femei acuzate că au furat produse de pe câmp sau din uzine 9. După război, a fost nevoie acută de munca femeilor și, corespunzător, a început o intensă propagandă care promova „femeia stahanovistăxe "„femeiastahanovistă"” emancipată și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
acea perioadă. Am avut și diapozitive cu tot felul de subiecte, atât pentru adulți cât și pentru copii. CAPITOLUL 16 Prima inaugurare a bisericii Filadelfia Domnul era acela care ne conducea zilnic în lucrarea din acest cartier mărginaș al Buzăului, populat cu locuitori săraci, dar binevoitori în a lucra pentru Dumnezeu. A sosit și ziua în care s-au terminat toate lucrările și astfel am fixat ziua inaugurării: 18 ianuarie 1992, a fost o zi deosebită, din partea Uniunii participând fratele Nelu
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
românesc. În Toate pânzele sus ! avem de-a face cu o goeletă mai veche, dar mult mai robustă, un vas de pescuit de tip nordic (olandez), suplu, eficient la viteză și flotabilitate, foarte diferit de caicele și ambarcațiunile oriental-grecești, care populau porturile Mării Negre la sfârșitul secolului al XIX-lea. Doar un astfel de vas era capabil să iasă din apele cunoscute ale Pontului și să străbată oceanul în deplină siguranță. Acesta e motivul pentru care cei doi prieteni l-au cumpărat
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
a suferit o separare și aproape un milion de cetățeni moldoveni au fost despărțiți pentru o lungă perioadă de timp. În rândurile de față ne propunem să facem cunoscute felul în care a decurs viața locuitorilor rămași sau veniți să populeze ținutul dintre Prut și Nistru, sub noile autorități rusești. Cu toate că au existat și există suficiente documente care au consemnat pas cu pas întreaga viață socială, culturală și politico-administrativă în decursul celor peste o sută de ani de stăpânire țaristă, adevăratele
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
ajung să nu mă mai întreb ce caută în viața mea, aduși de mână de mamateleviziune, indivizi ca Silviu Prigoană, Mădălin Voicu și alți câțiva ca ei. Ca să nu mai vorbesc de o altă faună, despre care am auzit cămi populează casa și despre care nici nu știu bine cum arată: specimene ca Tolea și Magda Ciumac, Sexy Brăileaca, Alina Plu garu sau Nikita. Acestea din urmă mișună peste tot, de la o emisiune „mondenă“ la alta, șiși însemnează locul precum câinii
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
fost decât un aperitiv, o intrare în subiect. Vlad a fost cel care a încasat adevărata închisoare, la sfârșitul procesului. Am fost judecați și condamnați pentru acest delict nou, inventat de regim, delict care, vreme de patruzeci de ani, a populat pușcăriile cu toți cei ce se aventurau în direcția frontierei spre Ungaria sau Iugoslavia și erau prinși: intenția și pregătirea trecerii clandestine a frontierei. Eu am primit un an de închisoare cu suspendarea pedepsei (Legea Bérenger despre care am auzit
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
de cai; o devoțiune exemplară către centrele laice de pe7 lerinaj anual de la inspectoratele regionale, județene și altele asemenea. Cu un veritabil talent sociologic este refăcută imaginea de altădată a Basarabiei de sud, astăzi Ucraina. Nu lipsesc de aici cârciumile populate de hoți aflați în profitabilă cârdășie cu patronii; rezervoarele vii ale învățătorimii lipsite de post ca cea din Ismail; mecanismele de tip pecere (pile, cunoștințe și relații) prin care se obțineau deseori numirile în posturile de conducere (fișe istorice pentru
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
câteva milenii în urmă, chiar a faraonilor, și ai impresia că ceea ce vezi în muzee, temple sau morminte, ține de viitorul pe care încă nu l-ai trăit. Da! Egiptenii erau mai moderni acum câteva milenii decât sunt arabii care populează țara acum. Femei acoperite, bărbați murdari. De fapt, țara este extrem de neîngrijită, chiar și pentru noi care venim din spațiul balcanic unde nu ne lăudăm cu curățenia, deci, chiar și pentru noi insalubritatea este șocantă. De fapt, în Cairo, chiar
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
o stațiune modernă, mai bine zis în plină dezvoltare, ea fiind inițial un loc de popas pentru turiștii care se îndreptau spre Asuan (se află la mijlocul drumului), apoi a devenit camping, pentru ca, în final, să se transforme într-un litoral populat de stațiuni cu case și vile, hoteluri albe, curate și îmbietoare. Totul este particular (ca de altfel în întreg Egiptul) și rupt de imaginea prăfuită a capitalei și a deșertului parcurs până aici. Plecând pe la 17,00 de la Hurghada spre
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
grecească, castele ruinate transformate în elegante restaurante, băbuțe ascunse sub câte un portal, descoperite în ultima clipă... și câte și mai câte... Ne-am prelungit plimbarea până către miezul nopții, pătrunși fiind de feeria oferită sufletelor noastre de imaginea golfului populat cu măsuțe cu fel de fel de fețe (și de masă și de oameni), cu felinare sau lumânări aprinse pe ele, cu lumina reclamelor împodobind domoala apă a golfului ca pe un brad de Crăciun; cu nelipsitul flașnetar, ce mai
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
lângă aceste persoane importante care constituie „constelația San Antoni e San Pere”, mai apar comete care revin în raza noastră de interes de câte ori ne desprindem din liniștea grădinii care constituie peisajul zilnic ce ne asigură siguranța și echilibrul. Aceste persoane populează „restaurantul de sus” (așa-i voi spune, ca să nu mai folosesc San Pere de Vilamajor de fiecare dată) și intrăm în contact cu ele datorită popularității lui Giusepe care trebuie să arunce o vorbă fiecăruia intrat în raza lui vizuală
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mării, trebuie să urci. Apoi nu mai contează, că tot vei ajunge unde vrei, chiar dacă te rătăcești. Așa am făcut și noi. Întâi ne-am rătăcit și-n cele din urmă am ajuns. Am căutat un colț umbrit în parcul populat de porumbei, vânzători de semințe, turiști care-și aruncă rucsacurile și oboseala pe iarba de sub copacii aducători de răcoare. După ce am colindat prin marele magazin IL Corte Inglez doar pentru a fi răcoriți de aerul condiționat, coborârea, de data asta
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Suntem martorii unei povești. Fata cu băiatul ascultă muzică la walkman). Toate intimitățiile se întâmplă în public. Nu mai există bun simț. Nu avem, reacție pentru că suntem obișnuiți cu asta. Nu mai „plecăm”, urmărim cu atenție povestea. Mișcările să fie populate, clare. Bichir plasează de la general spre individual. El trebuie să relaxeze totul. El se confundă cu toate personajele (în special cele mai importante). Când ne retragem, ne uităm la acțiune. E o lume întreagă care se uită, o lume pasivă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și originale din India, contrastau în mod brutal cu zgomotul infernal produs de miile de mașini mecanice unde în schimbul sumei de 25 de dolari îți poți încerca norocul, cu mesele de biliard, pocker, 21 și alte jocuri cunoscute și necunoscute, populate de oameni preocupați, încrâncenați, disperați sau agasați, toți având un singur scop, toți având un singur țel, toți având un singur zeu, BANUL, a cărui simfonie nu cred că s-a gândit cineva s-o înregistreze pentru că de descris ar
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Vâlcea Azi a fost prima zi de tabără. Pentru că ne aflăm la poalele Cetățuiei - biserica din vârful dealului care străjuiește intrarea în oraș dinspre Sibiu, casa Ecaterinei este practic ca într-o căldare de verdeață și, deși „lumea bună” a populat zona ridicând cota cătunului de aici, noi nu vedem nici un acoperiș care să ne amintească vecinătatea apropiată. Am căzut frânți de oboseală, după ce am închinat un pahar de șampanie în cinstea mea (am amintit că ieri am împlinit 48 de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
deveni normal, adevărat, uman, așa cum îi place spectatorului să te vadă. În ultima vreme, ultimele roluri pe care le-am construit pe scena Naționalului, m-au făcut, cumva să mă simt ca și când între mine și spațiul pe care-l populez s-a creat o legătură puternică, parcă am fi lipiți eu de scenă și scena de mine, un fel de forță este emanată de ea și primită fără reținere de ființa mea. În cuvinte mai simple, când mă aflu în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a Imediatului... a tulbure a memoriei... Am avut, în câteva rânduri, impresia că o zăresc pe stradă, că-i aud vocea pe holul de la cabinele Teatrului și, mai ales, că-mi lipsește din distribuțiile proiectelor care, noapte de noapte, îmi populează stăruitor gândurile de regizor agresat de sine. Am trăit, în acest răstimp, circumstanțe personale ce au făcut din Ada o prezență fremătătoare (provocate de Liviu, de Nicolai, de Elena și de boțul de lumină numit Ana-Adriana). Dincolo de toate acestea, rămâne
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
vorbim de protecția mediului. Am găsit că acest lucru nu e imposibil, dar foarte greu de realizat. Or, acel caz reprezenta un ecosistem În cel mai adevărat sens al cuvântului. Aveam acolo o biocenoză, adică o asociație de organisme ce populează un areal dat, al cărei lanț trofic Începe cu alge, ca producători primari, pentru a sfârși cu organisme superioare, inclusiv șerpi și broaște; iar cum glumesc uneori, vor apărea desigur și cocostârci. Această biocenoză n’a putut fi eliminată decât
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a Pământului. Că uneori această evoluție se reflectă În mod neplăcut asupra noastră, mai precis așa o conștientizăm, poate că e firesc: acum două miliarde de ani, când a apărut fotosinteza și implicit oxigenul, desigur că microorganismele anaerobe, singurele care populau atunci Pământul, nu s’au simțit prea bine. Dar asta a impulsionat evoluția și am apărut și noi, oamenii. A cui existență o pregătim noi oare acum? “Radiosfera”, 3 octombrie 1994, ora 12,34 6. Vara algelor Nici că se
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]