3,904 matches
-
seamănă bine cu cel al materialiștilor, dar e însuflețit de spirit. Se vorbește mult în prezent despre o nouă paradigmă, despre un nou și întregitor ca-dru de gîndire filosofică-științifică, care să depășească concepțiile materialiste ale ultime-lor două secole, să umple prăpastia care s-a deschis între știință și religie, precum și între acestea și viața cotidiană, care îi face pe oameni disperați și goi, neputincioși, în așteptarea unui nou avatar, iar această "nouă" paradigmă îmi pare inspirată de hermetism. Însă acestea sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Paleologu-Matta amintește un eseu al lui N. Steinhardt și, dizolvându-l în catanorul filosofiei lui Heidegger, demonstrează că Don Quijote și Eminescu au fost printre cei aleși să facă "saltul" miraculos, cu riscul de a fi ridiculizați prin constatativul "nebunie"274. Prăpastia în care cade scriitorul, după publicarea Luceafărului, remarcată de către Tudor Vianu (Poezia lui Eminescu, 1930), traduce întocmai saltul în gol săvârșit de creator, căutând sensurile ființei numai de el știute și bine camuflate în poem. Opera sa, humus îndelung frământat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în puținele cazuri când natura pigmentează paginile sale, fragmentele dobândesc un anume farmec eminescian. Iată un peisaj eminamente romantic, constituit dintr-o enumerație polisindetică și care amintește de tabloul fabulos din Călin (file din poveste): "Rupturi de stânci, șivoaie, păduri, prăpăstii, poteci întortocheate. Lumina de lună dă peste tot o impresie de veșnicie."284 În acest punct al demersului nostru critic apar primele diferențieri evidente. Parcimonia de care dă dovadă Camil Petrescu în oglindirea naturii este ea doar un rezultat al
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pângărească memoria și trupurile adversarilor. Sarcasmul lui Kadare vizând compartamentul deviant al Conducătorului, se convertește într-o îndurerată viziune analitică când vine vorba de profunda alterare a relațiilor interumane, mai cu seamă în rândurile demnitarilor, apropiaților și rudelor acestora (vezi prăpastia între fiică și tatăl ei, suspiciunea și ura reciprocă între mamă și fiică, inhibiția logodnicului față de odrasla Succesorului, și în general, înstrăinarea genitorilor de progenituri, de dragul devotamentului maladiv pentru partid). Dezînsuflețirea și renunțarea la orice urmă de intimitate în numele partidului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
utopic în faza marxist-leninistă a programării comuniste universale. Grefierul, demn sucub al judelui și al comisarului, al grilei evazionsite deci, trăiește prin fulgurații onirice, infiltrații ale invizibilului vizibil, posedat intermitent de clipa sau lumina grației suprafirești. Este un miracolato, survolând prăpastia lumii, în levitația morții anunțate. Ceea ce nu exclude sensibilitatea sa la provocări livrești, cum ar fi câinele sau umbra acestuia numită Schlemihl, sau ceasul lui Lichtenberg ce-i va confirma condiția de om, nunc et in hora mortis nostrae, a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a tot ce este deja, contra a tot ceea ce nu mai devine”. Oare nu Cătălina, fata de Împărat a refuzat devenirea ?, oare nu ea a ales să rămînă legată de stricta condiționare pămînteană, oare nu ea a refuzat cerul preferind prăpastia? Oprită de către Cătălin din devenirea sa Cătălina -Catilina va continua doar să rîvnească la Cerul Înstelat și la Domnul acestuia, rămînÎnd o simplă muscă d(in) piața publică. Toată filozofia lui Nietzsche se află În aceste două versuri eminesciene. Cătălina
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
medii homosexuale ale Vienei. Dacă ținem seama însă cât de mult depășeau exigențele față de sine ale lui Wittgenstein ceea ce stă în puterea unei ființe omenești, nu vom avea nevoie să acceptăm o asemenea presupunere pentru a-i înțelege disperarea. Acea prăpastie dintre aspirație și modul cum se vedea pe sine, pe care o exprima scriindu-i lui Engelmann „Sunt atât de prost și indecent ca întotdeauna“, era suficientă. Dincolo de faptul că nu a fost probată51a, ipoteza lui Bartley poate fi atribuită
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
publicului...“ etc. etc. În termenii eroului, avem de‑a face cu acel „zid“, cu acel „doi‑ori‑doi‑fac‑patru“, împotriva cărora se revoltă din rărunchi, dacă s‑ar putea spune așa. Cu toate că, am mai spus‑o, nu există o prăpastie de netrecut între opera anterioară și cea posterioară Însemnărilor, acestea marchează descoperirea unei formule, cu toate frecvent invocatele „imperfecțiuni“ ale arhitectonicii scrierilor sale. Există cîteva mărturii ale căutărilor lui Dostoievski, ce contrazic flagrant așa‑zisa sa neglijență, din care vom
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
moarte, vulturii cenușii/(care) în negre cămăși cad, salivând,/ la picioarele meselor goale" (La picioarele meselor goale), "O pasăre neagră, bătrână, cu oasele putrede,/ prevestitoare de moarte atroce,/(care) strigă cu țipăt de om:/ "Laudă făpturilor gemând adormite pe dunga/ prăpastiei, departe de lumina lui Aton"", în sfârșit, "turma bătrânilor șerpi din cetate/ (care)se aruncă în gol și cu fălcile strânse/ înghit în cădere ecoul pământului/ în hrubele întunecate ale morții" (Cangea ascuțită a lui Seth). În același interval, apar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Gnozei, respectiv Dispariția și eternitatea Eonei. În acestea apare un personaj feminin ambiguu, în fapt o stranie întruchipare a alterității radicale, alfa și omega ai ființării: "Acea doamnă, doamnă a mea care ești El, domnul,/ acea fantastică fantă absorbantă, acea prăpastie/ uriașă, uriașă precum marea planetară, acel sfârșit fără capăt..." (Apariția Eonei. O uvertură). Indiferent de originea Eonei, însuși faptul apariției acesteia în orizontul eului poetic marchează, oricum, reinvestirea lumii cu sens. Și, măcar temporar, recuperarea unui timp auroral al ființei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întotdeauna în forță în alte cicluri de poeme ale solitudinii mândre, dornic să-și clameze de fiecare dată diferența înnobilatoare (a se vedea, bunăoară, seria de autoportrete din Agenția de eufemisme: autoportret cu blestem, autoportret în oglinzile somnului, autoportret cu prăpastie, autoportret cu iluzie etc.). Statuat din nou, în fond, drept demiurgic, în maniera poeziei moderniste, el își declamă orgolios drepturile po(i)etice, preocupat a da seamă aici de propriile tribulații în căutarea identității de suprafață și de adâncime. Rezultatul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
într-un cadru cinematografic ce prezintă schimbările tainice specifice vârstei de trecere. La ambii poeți metamorfozele sunt semnalate prin absența motivelor acustice. Liniștea sporește fascinația misterelor, marchează uimirea supremă și, în general, preaplinul de sentimente imposibil de exprimat. Urc piscuri, prăpastii de aer / cuprins de vântul pinilor / și grupul ce ușor mă-nsoțește / se depărtează în văzduh, / undă de sunete și iubire (Vânt la Tìndari, trad. AEB). Aici Quasimodo învăluie trecutul în aură ușoară, unduitoare a glasului prietenilor, a cărei bogăție de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
rol de factor determinant în desăvârșirea itinerariului cognitiv.352 Această ocurenta a avut o influență considerabilă asupra poeziei ulterioare și a condiționat mai multe fragmente scrise de Quasimodo. Astfel, în Vânt la Tìndari există o posibilă ascendentă leopardiană: Urc piscuri, prăpastii de aer / cuprins de vântul pinilor și eu mă prefac temător în fața celui ce nu stie / că vânt adânc m-a răscolit. În vreme ce traseul cognitiv din Infinitul se încheie cu naufragiul atemporal, ce semnifică simultan abolirea spațiului și anularea curgerii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
corporațiilor transnaționale și a filialelor acestora. Activitatea economică se transformă și se desfășoară în prezent sub impactul procesului de globalizare, de creștere a interdependențelor, creînd noi reguli ale jocului în relațiile internaționale. Între stat și economie s-a deschis o prăpastie. Elemente care pînă acum mergeau împreună, cum sunt statul, teritoriul, populația și avuția, acum evoluează separat. Astfel, rolul statului se cere redefinit și se caută o nouă ordine internațională concordantă cu diferitele interese ale statelor și grupărilor de state și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de învățămînt superior erau angajați direct de pe băncile școlii; acum s-a terminat, șansa de a găsi imediat un loc de muncă se diminuează în fiecare an cu 3040%. Între lumea universitară și cea a afacerilor s-a creat o prăpastie tot mai mare. Guvernul elaborează în continuare planuri de relansare prin susținere publică, planuri ce includ măsuri de protecție a anumitor sectoare considerate mai sensibile. Arhitecții acestor planuri sunt, în principal, premierul Yoshiro Mori, ministrul Finanțelor, Küchi Miyazawa și șeful
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
acțiunii acestei țări situate într-unul din punctele cele mai fierbinți de pe glob. Pentru a patra oară în istoria sa, Pakistanul a cunoscut o lovitură de stat militară, cînd generalul Perez Musharraf a preluat frîiele unei țări aflate pe buza prăpastiei, dar care deține nota bene butonul nuclear. Primul-ministru demis Nawaz Sharif nu era decît un autocrat afacerist ce "guverna" o criză generalizată. Nefiind nici pe departe o democrație parlamentară cît de cît eficace, Pakistanul este o țară supraîndatorată, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
rezolvată doar prin cursa înarmărilor, apoi prin război". Este o lecție pe care domnul Putin și amicii săi trebuie să o aibă prezentă în minte atunci cînd se străduiesc să elaboreze modele de dezvoltare pentru o Rusie aflată la marginea prăpastiei. Acest avertisment sună ciudat în contextul actual, în care modelul american este tot mai mult repus în cauză. "Piața este pe cale de a reuși acolo unde au eșuat marile imperii și marile religii: să reunească ansamblul ființelor într-o comunitate
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și hotărîrea fostului aviator cu rafinamentul diplomatic și abilitatea politicianului. În 1990, sub presiunea unei crize economice profunde, conducerea egipteană a lansat, cu asistența FMI, un vast program de reforme economice și ajustări structurale (ERSAP), menit să scoată țara din prăpastie. După cîțiva ani, succesul părea asigurat: economia se relansa, înregistrînd rate de creștere în medie de 5% pe an, descentralizarea pîrghiilor economice începuse, piața își intra în rol, principalii indicatori macroeconomici erau pozitivi, rezerva în valută a Băncii Centrale atinsese
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
gimnastica de înviorare, președintele Mubarak sună la Banca Centrală, pentru a lua pulsul monetar al economiei. Are toate motivele să o facă. Iată cum riscul social și cel monetar-financiar pot aduce "tigrul" de pe Nil, din nou, la o margine de prăpastie. Dar Egiptul este o țară prea importantă pentru întreaga lume, astfel încît foarte probabil i se va oferi o punte. 7.14. IRLANDA Irlanda a devenit "copilul teribil" al Uniunii Europene. Analiștii așteptau revirimentul unei economii multă vreme periferizate, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
antologizate. Selectăm câteva dintre ele: "Imnul Creației" din Rig-Veda Scrisoarea I "Nici ceva nici nimic nu exista". "La-nceput pe când ființă nu era, nici neființă" " Ce acoperea totul? Ce adăpostea? Ce ascundea? A fost abisul fără fund al apei?". "Fu prăpastie? Genune? Fu noian întins de ape?" (p. 172) " Întuneric era și totul la început era ascuns". Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns..." (p. 172) Germenul ce încă zăcea acoperit în umbră Izbucnește, o fire din căldura fierbinte
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
morții lui Pym și plecării lui Peters, singurul care ar mai fi putut aduce completările necesare, dar își asumă, cumva pervers, rolul oferirii unei "hermeneutici" a situației. "Dl. Poe" consideră că enigma lumii observate de Pym își are explicația în prăpăstiile și peșterile existente pe insulă și desenate de narator, fără vreun comentariu însă. Alăturînd semnele creionate de marinar, "dl. Poe" pretinde că a extras rădăcina etiopiană a unui cuvînt care înseamnă "a fi întunecos". Într-o altă formă de aranjament
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
însă cumva (prin intermediul unui asociaționism subtil), Bunny află despre crimă și începe să-și șantajeze prietenii. După îndelungi deliberări, tinerii decid să-l elimine și pe Corcorran (devenit periculos), în timpul unei plimbări pe munte (cînd Henry îl împinge într-o prăpastie). Atît șantajul, cît și presiunea psihologică a crimelor sînt studiate cu metodă de către Donna Tartt. Dilemele morale ale lui Richard Papen (complice fără voia lui la terifiantele întîmplări și, ultimativ, narator al lor, asemenea lui Horatio în Hamlet) reprezintă esența
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
stau chiar așa. Nu suntem de o mie de ori mai triști dacă aflăm de moartea a zeci de mii de persoane într-o inundație, decât citind relatarea dramatică a morții a zece pasageri ai unui autocar răsturnat într-o prăpastie. Această situație a fost demonstrată de următorul experiment: Psihologul Elisabeth Dunn le-a cerut unor voluntari să își imagineze cât de triști și de emoționați ar fi dacă ar afla din mass-media că mai multe persoane au fost găsite moarte
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
o spunea uneori la masă, era o burgheză, nu făcea zgomot cînd își mînca supa. Ironia face ca, odată devenită profesoară și împlinind visul tatălui, care-și dorise atît de mult reușita socială pentru fiica sa, Claire să adîncească iremediabil prăpastia dintre ei și să nu mai găsească nicicînd vorbele potrivite pentru comunicare. Altfel, virtuozitatea limbii reprezintă una din atracțiile majore ale acestui roman inițiatic, desprinderea și metamorfoza adolescentei țesînd o rețea organică de fraze vertiginoase. Ea nu va fi niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
plin. Prizonier al unei absențe și absent din ceea ce ar trebui să fie identitatea sa, Cioran știe că nedeterminarea este lotul său vital și că orice tentativă de identificare cu sine, asumată de cuvînt, nu va face decît să adîncească prăpastia. Că Dumnezeu este absent din inima sa și parusia imposibilă, mai treacă-meargă, dar ca propriul discurs să îl trădeze și să nu-l facă să coincidă decît cu intervalul este o condamnare la dislocare și ruină a unității interioare. [Eu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]