2,965 matches
-
realizări. E. 3.2. Predicatele sunt utilizate sub forma următoare: <predicat>: introduce un grup de elemente, care sunt toate condiționale în funcție de <predicat> (importanța grupului este indicată prin prezentare). <predicat>: introduce un singur element condițional în funcție de <predicat>. NOTĂ În fiecare caz, predicatul poate fi identificatorul unei funcții a profilului sau o combinație booleană de predicate ("¬" este simbolul unei negații logice.) E. 3.3. Specificațiile standardelor de bază sunt indicate conform aceleiași notații cu majuscule (adică, M, O, O. <n>, X) E. 4
jrc4803as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89970_a_90757]
-
grup de elemente, care sunt toate condiționale în funcție de <predicat> (importanța grupului este indicată prin prezentare). <predicat>: introduce un singur element condițional în funcție de <predicat>. NOTĂ În fiecare caz, predicatul poate fi identificatorul unei funcții a profilului sau o combinație booleană de predicate ("¬" este simbolul unei negații logice.) E. 3.3. Specificațiile standardelor de bază sunt indicate conform aceleiași notații cu majuscule (adică, M, O, O. <n>, X) E. 4. Instrucțiuni pentru completarea formularelor PICS E. 4.1. Pentru a stabili ICS-ul
jrc4803as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89970_a_90757]
-
Crezului Niceean. Episcopul a refuzat și a părăsit capitala. Bisericile din oraș au fost predate niceenilor. A început o luptă înverșunată cu păgânii și cu ereticii, aplicând pedepse aspre. Prin decretul din 380, doar cei care credeau în Sfânta Treime predicate de scrierile evanghelistice erau considerați catolici, în timp ce ceilalți erau considerați "nebuni și nesăbuiți ce au aderat la ticăloasă doctrina eretică", neavând dreptul de a-și numi locurile de întâlnire biserici și erau pasibili de pedepse aspre. A emis și alte
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
lucrat ca expert militar, dar a fost și președinte al Consiliului de Onoare al Ministerului. În anul 1917 a obținut Ordinul Imperial al Coroanei de Fier de clasa 1 și în consecință a fost înnobilat, primind titlul de baron cu predicatul “de Polichna”, după numele amplasamentului pe care l-a cucerit. La 11 noiembrie 1918 a avansat la gradul de “Feldmarschalleutnant”, al treilea in ordine de rang după “Feldzeugmeister” și Feldmareșal, poate în legătură cu evenimentele descrise mai jos. Generalul a participat la
Ioan Boeriu () [Corola-website/Science/300113_a_301442]
-
-o ce îmbrăcăminte a purtat în timpul ședinței i-a răspuns: "Radio-ul." La întrebarea despre ce poartă în pat, răspunsul a fost de asemenea simplu: "Chanel No. 5." Mai târziu avea să devină celebră pentru aceste replici incitatoare lipsite de predicat. "Domnii preferă blondele" a fost un musical excepțional de îndrăzneț pentru acele timpuri, și azi este privit ca una dintre cele mai bune comedii din toate timpurile de către numeroși critici. Autoironia rolului lui Monroe de showgirl căutătoare de aur, Lorelei
Marilyn Monroe () [Corola-website/Science/301492_a_302821]
-
El proyecto está, estaba resuelto - Proiectul este, era rezolvat și a multor verbe reflexive sau folosite ca atare, cu sens incoativ: O construcție pasivă cu ser sau estar nu diferă de o construcție de tip nominal care cuprinde în structura predicatului ei nominal o copula (ser, estar) și un nume predicativ exprimat printr-un participiu cu valoare adjectivala. 2. Construcția pasivă cu se este mai frecventă decât cele mai înainte menționate. Astfel, în locul unei propoziții că aceasta: Construcțiile pasive cu se
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
este urmat de anumite prepoziții că: a, de, pară, por, etc.:. <br>(Această carte costă o sută de pesete). <br> 2. Estar poate avea, în unele contexte, valoare de verb predicativ și de verb auxiliar.<br> Estar poate formă singur predicatul verbal atunci când are înțelesul de a sta, a se află, a se găsi, atât sub aspect local, cât și sub aspect temporal: Ca auxiliar, estar cu participiul unui verb formează o construcție pasivă: <br> Formulă estar+participio ne arată că
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
compuse nu sunt plasate totdeauna unul lângă altul. De exemplu, între auxiliar și verbul cu sens lexical poate fi plasat: Într-o propoziție cu trei părți, dintre care una este complement direct, topica poate fi subiect + predicat + C.D. sau C.D. + predicat + subiect. Dacă subiectul și C.D. sunt nume de animate ambele la același număr, acuzativul nefiind marcat și C.D. nefiind anticipat sau reluat de pronumele personal corespunzător, sensul unei asemenea propoziții depinde de scoaterea în evidență a uneia sau alteia din
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
direct prin pronumele personal de formă neaccentuată corespunzător este mai frecventă decât în română, practicându-se și în cazul inanimatelor. Exemple: La gradul comparativ, termenul de comparație se introduce cu conjuncția "di", iar adverbul "mai̯" stă mai frecvent înaintea predicatului decât înaintea adjectivului: "Carnea di curșută mai̯ nu-i̯ bună di lu țerbu" „Carnea de căprioară nu e mai bună decât cea a cerbului”. La superlativ, tot "di" stă înaintea cuvântului ce înglobează cuvântul caracterizat : "nai̯marli
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
o virgulă, așa cum ar trebui ("România în finala Eurovision"). O altă greșeală este cînd virgula lipsește înaintea conjuncțiilor adversative "dar", "iar", "ci". În schimb se întîmplă ca virgula să fie folosită acolo unde nu trebuie, de exemplu între subiect și predicat ("Jucătorii de la Rapid, vor și ei salarii mai mari?"), între verb și complementul său prepozițional ("Au participat, la instalarea primului episcop") sau înainte de "și" copulativ ("1200 de euro ca să stăm aici, și încă 500 de euro..."). Greșeli de pronunție apar
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
frecvente este omiterea prepoziției "pe" din fața pronumelui relativ "care" cu funcție de complement direct, de exemplu "cu le aveți" în loc de "cu textele pe care le aveți". Cealaltă mare grupă de greșeli sintactice constă în dezacorduri de diverse tipuri: între subiect și predicat, între adjectivele numerale și substantivele determinate, dezacordul în caz al adjectivul feminin singular pus în forma de nominativ în loc de genitiv, dezacordul pronumelor "al", "care" și dublării clitice etc. Uneori dublarea clitică lipsește cu desăvîrșire: "ei avertizează pe turiști să nu
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
schimbat face ca înțelegerea matematicilor avansate de către nespecialiști să fie dificilă. Limbajul matematic se bazează și pe formule. Acestea conțin anumite simboluri, unele împrumutate din calculul propozițional, cum ar fi implicația logicăformula 1 sau operatorul pentru negațieformula 2, altele în legătură cu calcul cu predicate (simbolurile pentru „oricare ar fi” formula 3 și „există” formula 4). Cea mai mare parte din notațiile folosite în prezent au fost introduse după secolul al XVI-lea. Motivul principal pentru care au fost introduse simbolurile și termenii noi îl reprezintă necesitatea
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
sau mai puțin completă, formulată conform regulilor gramaticale ale limbii respective. În acest sens de obicei este vorba de o propoziție gramaticală. În general, în toate limbile moderne se consideră că propozițiile trebuie să conțină măcar un subiect și un predicat, dar ocazional ele pot conține și numai un singur cuvânt, ca de exemplu în propozițiile: "Mergi!", "Bine.", "Plouă.", "Da.", "Atât.". Propozițiile fără subiect sau predicat se numesc "eliptice de subiect", respectiv "eliptice de predicat". Propozițiile se pot împărți în afirmative
Propoziție () [Corola-website/Science/298470_a_299799]
-
toate limbile moderne se consideră că propozițiile trebuie să conțină măcar un subiect și un predicat, dar ocazional ele pot conține și numai un singur cuvânt, ca de exemplu în propozițiile: "Mergi!", "Bine.", "Plouă.", "Da.", "Atât.". Propozițiile fără subiect sau predicat se numesc "eliptice de subiect", respectiv "eliptice de predicat". Propozițiile se pot împărți în afirmative, negative, interogative, imperative și exclamative. Cele afirmative sunt enunțiative sau declarative. În cazul propozițiilor negative, cel care vorbește (sau scrie) face opusul unei afirmații. În
Propoziție () [Corola-website/Science/298470_a_299799]
-
conțină măcar un subiect și un predicat, dar ocazional ele pot conține și numai un singur cuvânt, ca de exemplu în propozițiile: "Mergi!", "Bine.", "Plouă.", "Da.", "Atât.". Propozițiile fără subiect sau predicat se numesc "eliptice de subiect", respectiv "eliptice de predicat". Propozițiile se pot împărți în afirmative, negative, interogative, imperative și exclamative. Cele afirmative sunt enunțiative sau declarative. În cazul propozițiilor negative, cel care vorbește (sau scrie) face opusul unei afirmații. În cazul propozițiilor interogative vorbitorul folosește o întrebare, de exemplu
Propoziție () [Corola-website/Science/298470_a_299799]
-
matematice. Dar am putea spune ca întrega matematică este alcătuită din obiecte și reguli operante abstracte, capabile să descrie unitar mulțimi de forme sau procese reale. Și între cuvintele vocabularului limbajului natural întâlnim mulți semnificanți abstracți. Un exemplu ilustrativ este predicatul a acționa, care înglobează totalitatea comportamentelor umane orientate către realizarea unei transformări de stare în spațiul realității sau într-un spațiu conceptual, exemplu matematică. Dar există și o extensie abstractă a 'acțiunii' care definește procese naturale epurate de particularități și
Abstracție () [Corola-website/Science/308666_a_309995]
-
înglobează totalitatea comportamentelor umane orientate către realizarea unei transformări de stare în spațiul realității sau într-un spațiu conceptual, exemplu matematică. Dar există și o extensie abstractă a 'acțiunii' care definește procese naturale epurate de particularități și descriptibile formal. Și predicatul a misca-miscare este abstract, el cuprinde mulțimea schimbărilor particulare pe care le suferă continuu diferite intervale ale realului. Există și substantive abstracte, exemplu fiind: funcție, mișcare, analiza, proprietate, raționament, etc, ele explicitează calități ale formelor și mișcărilor, dar nu sunt
Abstracție () [Corola-website/Science/308666_a_309995]
-
inevitabil abstractă, ea utilizând cuvinte-concepte, care inevitabil sunt acțiuni abstracte. Orice cuvânt contrar a cea ce crede majoritatea, este o abstracție din următoarele cauze:<BR> Niciun cuvânt-sens din limbajul natural nu denominează-separă un singur component al realității, fie el, obiect, predicat, relație sau proprietate. Cuvântul 'piatră' califica modal mulțimea pietrelor, tratabile că bucăți de rocă aparținând unui interval dimensional. <BR> Cuvintele animal, acțiune, unealtă, casa, floare, calitate, sunt consecințe ale unui foarte îndelungat proces istoric de generalizare semantica, de construcție a
Abstracție () [Corola-website/Science/308666_a_309995]
-
() este un termen creat de filosoful britanic Antony Flew în cartea "Thinking About Thinking". Se referă la un argument prezentat sub următoarea formă: Această formă de contra-argument este o eroare logică informală dacă predicatul ("a pune zahăr în orezul cu lapte") de fapt nu este în contradicție cu definiția acceptată a subiectului (a "scoțianului" în cazul nostru), sau dacă definiția subiectului este modificată în mod tacit pentru a face contra-argumentul valid. Acestă formă de
Niciun scoțian adevărat () [Corola-website/Science/307722_a_309051]
-
Logica tradițională, numită și logica termenilor, este un termen utilizat pentru a desemna tradiția logică care a fost inițiată de Aristotel și care a supraviețuit până la apariția logicii predicatelor, care a avut loc la sfârșitul secolului XIX. Filosofia anterioară perioadei lui Frege și Russel poate fi, uneori, dificil de înțeles fără o cunoaștere elementară a terminologiei și a ideilor care au fost asumate de toți filosofii din trecutul mai
Logica termenilor () [Corola-website/Science/307411_a_308740]
-
li>Termenul este o parte a vorbirii, d.e. "om" sau "muritor", care reprezintă ceva, dar care, în mod izolat, nu poate evaluat, în mod corect, ca fiind adevărat sau fals. <li>Propoziția esete formată din doi termeni, în care unul (predicatul logic) este "afirmat" sau "negat" despre celălalt (subiectul logic), și poate fi evaluată cu valorile adevărat sau fals. <li>Silogismul este o inferența în care o propoziție sau o judecată(numită concluzie) este consecința necesară a altor două propoziții sau
Logica termenilor () [Corola-website/Science/307411_a_308740]
-
exprimă un singur raport dintre doi termeni, fără a condiționa acest raport cu altceva. După cantitate, propozițiile pot fi: universale(extensiunea subiectului este considerată in totalitate) sau particulare(extensiunea subiectului este considerată doar parțial) După calitate, propozițiile pot fi: afirmative( predicatul afirmă ceva) sau negative(predicatul neagă ceva)
Logica termenilor () [Corola-website/Science/307411_a_308740]
-
doi termeni, fără a condiționa acest raport cu altceva. După cantitate, propozițiile pot fi: universale(extensiunea subiectului este considerată in totalitate) sau particulare(extensiunea subiectului este considerată doar parțial) După calitate, propozițiile pot fi: afirmative( predicatul afirmă ceva) sau negative(predicatul neagă ceva)
Logica termenilor () [Corola-website/Science/307411_a_308740]
-
mele, ca substanță cugetătoare, respectiv, a lui Dumnezeu, ca ființă perfectă și infinită). Spre deosebire de predecesorii săi, care se concentraseră pe problema dacă ființa perfectă trebuie mai degrabă să existe decât să nu existe, Kant susține că existența nu este un predicat (v. "Critica rațiunii pure"). După Kant, atunci când se spune "Dumnezeu este atotputernic", se pune în relație conceptul de Dumnezeu cu predicatul atotputerniciei. Atunci cînd se spune "Dumnezeu există" nu se pune conceptul de Dumnezeu în relație cu un predicat. Avem
Argumentul ontologic () [Corola-website/Science/302565_a_303894]
-
dacă ființa perfectă trebuie mai degrabă să existe decât să nu existe, Kant susține că existența nu este un predicat (v. "Critica rațiunii pure"). După Kant, atunci când se spune "Dumnezeu este atotputernic", se pune în relație conceptul de Dumnezeu cu predicatul atotputerniciei. Atunci cînd se spune "Dumnezeu există" nu se pune conceptul de Dumnezeu în relație cu un predicat. Avem, prin urmare, propozițiile: În prima propoziție, Kant susține că sunt două concepte, Dumnezeu și atotputernicia, iar cuvântul "este" nu este un
Argumentul ontologic () [Corola-website/Science/302565_a_303894]