9,297 matches
-
a tăiat nădejdea din rădăcină, căci acuma iar se va pune în scaun un copilaș, încît am fi nebunii nebunilor de-a ne mai aduce în cap o asemenea nevoie și dacă am umbla toată viața după o stăpânire fără principe, care e cea mai stricăcioasă dintre toate. Împăratul romeic care stă la porțile noastre e un stăpânitor credincios, un om nobil, cu pătrundere și drept, care din moși-strămoși are drepturi asupra noastră; căci ținutul nostru e al împărăției romeice și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Asan, iar fiica lui Asan, în calitatea ei de soție a lui 122 {EminescuOpXIV 123} Theodor, se numește și este la romei regentă. S-alergăm dar la împăratul romeic și să ne plecăm cerbicea sub domnia lui; căci jugul unui principe cu minte și în vrâstă e folositor și în orice caz cu mult mai ușor decât jugul unui stăpânitor copil". Acest cuvânt a fost atât de convingător încît toți se declarară gata a se supune. O solie cătră împăratul pune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe cari acest împărat le răpise de la romîno-bulgari și le adăosese împărăției romeice. Ocazia era favorabilă și ademenitoare, mai cu samă pentru că partea apusană a împărăției romeice era lipsită de orice trupe cum se cuvine și de orice apărare efectivă. Principele româno-bulgar irupse din Em, trecu râul Hebrus și, sprijinit de simpatiile locuitorilor din ținuturile în cari năvălise, făcu repezi progrese în scurt timp. Cetățile, orașele, târgurile, având garnizoane minime, nepregătite pentru împresurări lungi, rău înarmate și pierzîndu-și tot rostul și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
el, nici tatăl său Vatatzes, trecu Elespontul, având de gând a-și spori încă puterile prin partea de trupe ce o lăsase la Didymotichos. Dar, din cauza nedibăciei și neascultării celor doi strategi împărătești, lucrurile luaseră aci o față nepriitoare romeilor. Principele bulgaro-romîn Mihail se folosi de absența prelungită a împăratului și, parte pentru a câștiga țări, parte pentru a-și asigura teritoriul propriu, în fine pentru intimidarea generală a romeilor, lucru pe care toți îl socoteau neapărat, el căută cu succes
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din însemnatele lor căpetenii naționale. Lipsit de nădejdea unei bătălii, împăratul își concentră o astea sa numeroasă și așeză cartierul său general lângă râul Rigina, de unde făcu cu toate puterile preparative pentru realizarea scopului propriu al campaniei, luarea cetății Tzepaena. Principele sârbilor Uroș mijlocește pacea între romîno-bulgari și romei. Covârșitoarea putere a romeilor bătea la ochi și neliniștea încît principele bulgar Mihail, având grija unei așa de primejdioase vecinătăți, stătu totuși pe gânduri de pace, de rugă și mișcă pe socru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cartierul său general lângă râul Rigina, de unde făcu cu toate puterile preparative pentru realizarea scopului propriu al campaniei, luarea cetății Tzepaena. Principele sârbilor Uroș mijlocește pacea între romîno-bulgari și romei. Covârșitoarea putere a romeilor bătea la ochi și neliniștea încît principele bulgar Mihail, având grija unei așa de primejdioase vecinătăți, stătu totuși pe gânduri de pace, de rugă și mișcă pe socru-său, principele sârbesc Uroș, ce era-nsurat cu Anna, fiica regelui maghiar Bela IV, ca să ia asupră-i rolul de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Uroș mijlocește pacea între romîno-bulgari și romei. Covârșitoarea putere a romeilor bătea la ochi și neliniștea încît principele bulgar Mihail, având grija unei așa de primejdioase vecinătăți, stătu totuși pe gânduri de pace, de rugă și mișcă pe socru-său, principele sârbesc Uroș, ce era-nsurat cu Anna, fiica regelui maghiar Bela IV, ca să ia asupră-i rolul de mijlocitor în această operă a împăcării. Primit de împăratul cu bunăvoință, prietenie și onori, Uroș alcătui cu dânsul condițiile de pace, între cari
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
suia la 20000 de hyperpyre (monete de aur de pe atunci ale romeilor). Totuși împăratul se-ngrijea, nu fără cuvânt, că tratatul de pace nu va avea parte să se realizeze pe deplin, căci rolul de căpetenie îl jucase aci Uroș, principele sârbesc, adecă domnitorul unui popor "care - după cum susțineau bizantinii - a fost totdeauna hain și nemulțămitor cu binefăcătorii lui și obișnuia a zvârli și a călca-n picioare cupa prieteșugului chiar de dragul unui câștig mic". Când în anul 1258 despotul {EminescuOpXIV
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Încuscrire între Constantin Tichus și împăratul Teodor. O pace îndoielnică și nu prea deosebită de starea de război caracteriza raportul dintre Serbia și Romîno-BuIgaria cu împărăția romeică când iată că spre folosul celei din urmă părăsi priveliștea lumii acesteia Mihail, principele Bulgariei, carele-n toată vremea hrănise o dușmănie adânc înrădăcinată nu numai împrotiva acelei împărății, ci chiar împrotiva cumnatului său, lui Teodoros Laskaris II împărat. Propriul văr al lui Mihail, anume Calliman, înțeles în tainică uneltire cu vro câțiva locuitori
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lipsea din capitală și-i luară viața năpraznic și într-ascuns. Ucigașul Calliman se-nsură numaidecât cu văduva lui Mihail, sporindu-și astfel în mod considerabil drepturile la domnie asupra romîno-bulgarilor, domnie ce-o dorea și care era încă vacantă. Dar principele sârbesc Uroș, căruia-i era scârbă de evenimentul acesta, intră în fruntea unei oștiri în Tîrnova, puse mâna pe fiica sa, măritată odată după Mihail, acum după Calliman, și o luă cu sine acasă. Pe răpitorul de tron Calliman îl
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
câștige libertatea cu orice preț și se folosi de ocazia priitoare când împăratul întreprinsese o campanie în Tessalia contra lui Mihail Angelos din Anatolia. Prin unchiul său, care trăia pe țărmul nordic al Pontului, el puse să zădărască pe Constantin, principele româno-bulgar, să irumpă în țara romeilor și-i făgădui acestuia o sumă mare de bani daca va lua parte activă la eliberarea persoanei sale. În aceeași vreme el fățărnici o înclinare și o simpatie adânc înrădăcinată pentru împăratul, îl rugă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a tătarilor, rânduiră solie cătră împăratul cu rugăciunea ca să li deie rege pe tânărul Michail, fiul fostului rege Constantin Tichus și a soției sale Maria, ce era prințesă greacă. Deși Andronic, încuviințînd cererea aceasta, trămise în anul 1287 pe cerutul principe Michail într-acolo, totuși acesta a găsit puțin sprijin la partidul lui din țară, încît nu putu nici să cucerească capitala, nici să răpească la sine cârma statului, ci se văzu din contra silit, tăvălindu-se pe lângă Tîrnova, să ducă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
roman se, folosea ca și mai înainte de orice ocazie favorabilă de-a crea o intrare mai largă bisericei latine în împărăția Răsăritului și spre scopul acesta punea în mișcare pe toți principii creștini. Ambiția și lăcomia de țară a multor principi, pospăite cu zelul credinței, se ofereau adesea ca unelte pentru intrarea în acțiune în asemenea cazuri. Astfel Filip din Tarent, fiul regelui Siciliei, dete știre la Roma că în onoarea și spre folosul bisericei romane are de gând a întreprinde
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
puie un contingent de pedestri și călări întru ajutorul cruciatei enunțate de papa Urban II și întreprinse de regele maghiar Coloman (1095-1114). După ce marea parte a cumanilor rămași se convertise în anul 1227 la biserica romano-catolică prin îndemnul și porunca principelui lor, Boris, papa Grigorie al IX institui la 1229 o anume episcopie pentru Cumania, pe care-o subordonă arhiepiscopului din Gran, confirmând totodată suveranitatea coroanei ungurești asupra acestei țări, cunoscute mai târziu sub numele Moldova, care de atuncea încoace formă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la titlul de până atunci și pe acela de rege al Cumaniei, titlu pe care-l justifică pe deplin curând după aceasta. O însemnată parte din horda cumanilor, 40000 de familii, fugind de mongoli, căutară și găsiră scăpare, conduse de principele lor, anume Kuthen, în Ungaria, unde regele Bela IV îi primi în a[nul] 1238. Starea pe jumătate sălbatecă și desfrâul acestor imigranți îngreunau apărarea în contra mongolilor cari irupsese în anul 1241 în Ungaria. Scaunul papal, dorind din toată inima
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
colonizați statornic în mai multe locuri, anume între Tisa și Dunăre, Murăș și Criș, precum și între Timiș și Murăș. PARTEA A DOUA DE LA DESCĂLECAREA PRINCIPATELOR ROMÎNEȘTI PÎNĂ LA PIERDEREA NEATÎRNĂRII LOR CAPITOLUL IV VALACHIA DE LA ÎNCEPUTUL EXISTENȚEI EI DEOSEBITE SUB PRINCIPI PROPRII Istorie sumară dinainte de descălecarea Valachiei. Teritoriul numit mai târziu al Valachiei era o parte a Imperiului roman și se ținea de provincia Dacia (Dacia ripensis). Populațiunea de acolo, compusă dintr-un amestec de geți, ce se aflau din vechime
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
practic, nici prin tradiție, ci țineau țara în turburare și-n penibilă nesiguranță la orice schimbare de domnie, dădeau pas arbitrarului și nemăsuratei pofte de domnie, favorizau politica faptelor complinite la toți pretendenții tronului și atrăgeau amestecul interesat al puternicilor principi vecini. Ci în epoca întîia a vieții statului succesiunea ereditară pare a fi fost aproape esclusiv hotărâtoare și avea preferență înaintea alegerii de cătră boieri. Având conștiința modestă a poziției și puterii lor, atât Radu-Negru cât și voievozii ce i-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
viața individuală a țării sale încît putu să se încumete la luptă cu puternicul rege maghiar Carol Robert I, să-i dea piept și să se desfacă de atârnarea vasală de Ungaria; ba crezu chiar de cuviință de-a trimite principelui bulgar Mihail Stratimirowicz la anul 1324 trupe auxiliare împrotiva grecilor din Bizanț. Pretențiile de suveranitate ale Ungariei peste Valachia nu se puteau susține decât cu sabia în mână; dar cât de nestatornici sânt sorții războiului avea să vază Carol Robert
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
plin de abnegație a comisului său, Ștefan regele izbutește să se tupile cu suită mică și cu mare primejduire a vieții sale printre șirurile inamice spre Temișoara de unde plecă la Wissegrad. Nemaisupărat după așa biruință, Mihai Basarab se purtă ca principe neatârnat și nu mai recunoscu supremația Ungariei. Dan I Voievod. Tot astfel fu și cu Dan I, fiul lui Radu-Negru și urmașul lui Mihai Basarab, care în domnia lui de zece ani (1333 - 1342) nu se cunoscu atârnător de coroana
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
avu pe fiul și urmașul său Vlad (Vlaicu, Vladislaus). A doua soție, Clara, de lege catolică, care trăi mai mult decât dânsul, îi născu două fiici, dintre care una se căsători după Strașimir, ban de Vidin, cealaltă după Simon Stareț, principe sârbesc. Vlad I Bassaraba Voievod. Vlad I Voievod (Wladislaus, Wlaiko) domnind de la 1365 până la 1374, adecă zece ani, a fost la început vasal credincios al regelui Ungariei Ludovic I și i-a dat ajutor contra turcilor, care fură bătuți și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și să se înarmeze cu praștii ce ajungeau departe și acuma orândui aceleași dispoziții și pentru Bran (Torzburg), nu departe de Brașov, pentru a apăra intrarea și ieșirea spre Valachia. Ileana, fiica lui Vlad, se măritase în anul 1355 cu principele sârbesc Ștefan Uroș V, dar acesta o goni după câțiva ani și luă în locu-i în căsătorie pe fiica craiului Wukașin. Când acest din urmă răpi domnitorului legitim Uroș V și viața și țara, Vlad hotărî să răzbune moartea fostului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de dezlegat, deci cu atât mai amenințătoare cu război cu cât amândouă regatele căutară tot într-o vreme și fiecare din ele pe socoteala lui să dovedească și să facă a li se recunoaște pretențiile de cătră un al treilea principe, care hotărî să descurce cestiunea cu tăișul săbiei. Când se născu în urma acestora o ceartă serioasă pentru posesiunea Basarabiei între regii din Polonia și Ungaria pe de o parte și Tartarhanul Usbeg pe de alta, papa Benedict XII adresă o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Tartarhanului. Pretențiile de suveranitate polone și ungurești au fost mai trainice decât chiar numele Cumaniei, nume care după întemeierea Valachiei, la an[ul] 1290, și a Moldovei la 1359, se dete curând uitării și, fiindcă ridicarea unor asemenea pretenții contra principilor acestor țări, cari aveau drepturile lor prin ei înșiși, era echivalentă cu chiar puterea de-a o executa, singur schimbătorul succes al armelor numai hotărî de acum înainte poziția Principatelor românești față cu cele două puternice regate vecine, poftitoare de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
confidențială, prin mijlocirea unor misonari minoriți petrecători în acele țări, energice scrisori de recunoaștere și de admoniare cătră persoane convertite deja cari făceau parte din nobilimea înaltă sau din clasele cu influență, între care anume Alexandru Bassaraba, domnul Țării Românești, principele Nicolae de Remecha, Zopus voievod de aprozi (gardă de sateliți) și în fine voievodul Nicolae de Auginas, iar toate scrisorile acestea le trimitea cu scopul ca, prin ajutorul acestor notabili din țările românești, să deschiză căi mai largi credinței catolice
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-a fi stătut domn și a lăsat în urmă-i doi fu, Dan și Mircea, cari amândoi au ajuns unul după altul la domnie. Frate bun cu predecesorul său nemijlocit, Dan II, ce se-ncleștase în război cu Șișman, principele Bulgariei și ginerele lui Murad I, Mircea urmă războiul cu izbândă mai bună, pentru că știu a mănținea și a face să i se recunoască la-ncheierea păcii hotarul teritoriului supus autorității sale, carele ajungea până la Marea Neagră și cuprindea înlăuntrul său
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]