3,372 matches
-
vid, Din zbor se închega un bloc lichid. Se rotunjea în goana-i purpurie Și-și alegea o cale pe vecie. Pe el se-amestecau în văi grozave Puhoaiele de ape și de lave; Deasupra nori clocotitori și ceață Acopereau priveliștea măreață. Materia își începea, enormă, Viața în cea mai primitivă formă, Cu deplasări spasmodice-n mișcare Cu largile-i contraste țipătoare. N-au fost atunci timpane să audă Acele chiuiri de lume crudă A căror ecouri, distilate Sunt azi în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
scăpărat un fulger. S-a luminat un sens. Țâșnesc din zid efluvii de forțe, ca din stâncă. Parc-ar trăi-n geneză, pe-o stea cu zimți fierbinți, când totu-i joc și aburi, în prima dimineață, iar lumea cu priveliști solare o presimți în valurile mării ce se-mplinesc din ceață. Închjdeți ușa molcom! nu bateți în podea! Poemul are ziduri în lucru; iar pe noua fereastră, încă nu poți prea limpede vedea. Și proaspătă, culoarea se ia pe mâini
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
De ziua numelui, Sf. Sărbători ale Crăciunului și Anul Nou, vă transmitem calde urări de mulți ani cu sănătate, plini de alese satisfacții, fericire și mult noroc. Imaginea (pe verso-ul scrisorii, n. E.D.) este după o pictură de iarnă, priveliște spre Băncuța, în drept cu Școala Horticolă. Am întocmit un album cu vreo șaizeci de asemenea fotografii pe care doresc să-l depun la Galerie, împreună cu alte tablouri, însă în prezența Dv. Mulți și fericiți ani, Fam. Gh. Balan 10
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
slăbească. Pentru a se reface a fost repartizat la paza viei. Paza se efectua în foișor sau cu cele două echipe mobile în timpul nopții. Foișorul era așezat cam la jumătatea suprafeței cultivate, pe un mamelon mai înalt. Paznicul contempla o priveliște admirabilă. De o parte fiind vizibilă în zilele luminoase valea Mureșului, confluența cu Târnava, în câmpia prinsă între dealuri domoale. Spre răsărit-miazăzi, culmile Făgărașului cu cele trei căciuli uriașe, aruncate în cer: Omul, Negoiul și Moldoveanul, o trinitate materială a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
vizităm podgoria, cui să ne adresăm? Vă conduc chiar eu, s-a oferit nea Fane. Dar cum ați venit de la gara Teiuș până la Galda, fiindcă nu există mijloc de transport? Pe jos! A fost foarte plăcut având în fața ochilor aceste priveliști frumoase ale Apusenilor, căci suntem sătui de îmbâcseala capitalei. Nea Fane voia să le facă o surpriză acestor respectabili musafiri. Totuși, înseamnă că sunteți puțin obosiți. Vă rog să luați loc la aceste mese comune, să stați la umbră câteva
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lui Dumnezeu că „de certat m-a certat, dar morții nu m-a dat” (Psalm). A două zi, Delu trebuia să se întoarcă în colonie. După amiaza am urcat cu el câteva culmi, voind să ne bucurăm împreună și de priveliștea munților. Venind dinspre câmpia Mureșului, Apusenii sunt calcaroși, având aspectul unor turnuri și creneluri. Fenomenele carstice se întâlneau la tot pasul: peșteri, ponoare, ape subterane, râuri care apar și dispar. În Galda de Jos circula o poveste care spunea că
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
sacrificat trebuia să fiu eu. M-am cutremurat la gândul că sunt un om mort printre vii. Doamne, mare este taina rânduielii Tale. Tu mă păstrezi în viață împotriva așteptărilor mele și împotriva vrăjmașilor mei. Tu, Doamne, faci din mine priveliște înaintea oamenilor și a Îngerilor, dăruindu-mi mila Ta, dincolo de nevrednicia mea? Dacă este voia Ta să-ți arăți puterea întru nepuțința, răbdarea și slăbiciunea mea, dă-mi harul Tău și întărește-mă să nu mă clatin în fața celor ce
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
1893. Cu banii și răgazul care îi rămăseseră, a cercetat și alte arhive și biblioteci europene pentru a aduna materiale privind istoria românilor. În ciuda eforturilor, era totuși capabil să-și însușească tot ce vedea. Observa întotdeauna mai întîi oamenii, apoi priveliștile, atît pe cele făcute de om cît și pe cele naturale, distilînd în cele din urmă toate aceste impresii în istoria locului respectiv. Dar, ca să folosim cuvintele lui Iorga: "În nici o țară, nu există nici un oraș care-mi poate stîrni
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
contradicție mai mare decît cea dintre Realpolitik și Sămănătorism. În 1918, visul românilor părea să se fi împlinit dincolo de cele mai fantastice visuri ale naționaliștilor. Take Ionescu a văzut porțile raiului deschizîndu-se, deși era prea superstițios ca să privească înăuntru (deoarece "priveliștea era prea frumoasă"). Vom arunca noi acum o privire. Perioada interbelică, în ciuda deficiențelor, a fost cea mai fericită perioadă din istorie României 1. Deși nu totul mergea foarte bine, în anii de început exista un optimism general. Mareșalul Foch remarca
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
prin Spania, București, 1927; O mică țară latină: Catalonia și expoziția din 1929, București, 1930; Țara latină cea mai depărtată în Europa: Portugalia, (București, 1928); Țări scandinave: Suedia și Norvegia, București, 1929; În Serbia de după războiu, Vălenii de Munte, 1927; Priveliști elvețiene, Vălenii de Munte, 1930 188 "Neamul românesc", 7 aprilie 1921 189 "Neamul românesc", 12 iunie 1928 190 Memorii, vol. V, p. 163 191 Pot fi găsite dovezi multiple în acest sens. De exemplu, în volumul al cincilea al memoriilor
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
le cercetez în voie. O caracteristică a falezei constă în faptul că, din loc în loc, apa a scobit în stâncă văgăuni, cărora nu le-aș face onoarea de a le numi grote, dar care, văzute cu ochiul înotătorului, oferă o priveliște uimitoare și vag sinistră. Într-un anumit punct, lângă casa mea, marea a construit chiar un pod de stâncă, arcuit, pe sub care se zvârcolește mugind într-un soi de îngrăditură adâncă, descoperită, cu pereți foarte abrupți. Încerc o plăcere ciudată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
transporte cu automobilul oriunde aș fi dorit să mă duc. De ce să latri tu, când ții câini? Dedesubtul digului rutier, de o parte și de alta, e o îmbulzeală de bolovani, îngrămădiți talmeș-balmeș de natură și neatinși de valuri. O priveliște mai puțin atrăgătoare, din care nu lipsesc câteva cutii de conserve, goale și ruginite, precum și cioburi de sticlă. Într-o zi va trebui să cobor și să curăț locul. Dincolo de drumeag, se ridică iar stâncile galbene, cocoșate, unele dintre ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
petrecut o parte din după-amiază zăcând pe „podul“ meu de stâncă, dintre casă și turn, și privind cum se zbăteau valurile sub mine, sinucigându-se în accese de furie care le împingeau să se izbească de îngrăditura bolovanilor dinspre țărm. Priveliștea n\valei de apă învolburată m-a făcut să încerc, după un răstimp, o senzație de buimăceală, ca și cum aș fi amețit și m-aș fi prăvălit în valuri. O senzație cât se poate de plăcută. Sunt puțin speriat pentru că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
el, numai că nu i se îngăduia niciodată asemenea răgaz. În ceea ce-l privea pe tata, maică-mea nu era mânată de ambiții sociale - ea disprețuia lumea de succese a unchiului Abel și a mătușii Estelle, deși cred că această priveliște o rănea întotdeauna într-un anume chip obscur. Mama nu dorea decât să-l vadă pe tata mereu ocupat cu treburi folositoare. (Din fericire, discuțiile pe care le purta cu mine despre cărți erau socotite ca folositoare.) Nu pretindea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o bună zi, mi-a spus... Plecasem cu bicicletele de-a lungul canalului, un drum pe care-l făceam adeseori. Bicicletele noastre zăceau îmbrățișate, ca de obicei, în iarba înaltă de pe marginea cărării. Noi doi ne plimbam, cuprinzând din ochi priveliștea familiară, priveliștea dragă care devenise a noastră. Era toamnă. Puzderie de fluturi. Până și azi fluturii îmi amintesc de acele clipe înfiorătoare. Hartley a început să plângă: — Nu mai putem continua, nu mai putem continua! Nu pot să mă mărit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
zi, mi-a spus... Plecasem cu bicicletele de-a lungul canalului, un drum pe care-l făceam adeseori. Bicicletele noastre zăceau îmbrățișate, ca de obicei, în iarba înaltă de pe marginea cărării. Noi doi ne plimbam, cuprinzând din ochi priveliștea familiară, priveliștea dragă care devenise a noastră. Era toamnă. Puzderie de fluturi. Până și azi fluturii îmi amintesc de acele clipe înfiorătoare. Hartley a început să plângă: — Nu mai putem continua, nu mai putem continua! Nu pot să mă mărit cu tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se profilează pe acest fundal mohorât. Ce paradis, n-am să mă satur niciodată de marea asta, de cerul ăsta! Dac-aș putea căra un scaun și o măsuță peste stânci, în turn, aș putea sta și scrie acolo, cu priveliștea Golfului Raven în față. Trebuie să mă duc să cercetez bălțile dintre stânci, cât mai ține lumina asta intensă. Cred că spiritul de observație mi se ascute tot mai mult - ultima oară am remarcat o colonie de crabi minusculi, delicioși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
farmec, e drăguță și intimă, cu discretele-i porțiuni văruite și cu ușa împrejmuită de flori luminoase. Interiorul e alcătuit din patru camere principale, odaia de zi și bucătăria-sufragerie, ambele aflate în spate, dând către o pajiște înclinată, dominată de priveliștea mării. Dar văd că o iau înainte. Căldura se încinsese. Temperatura se ridicase în timpul după-amiezei la douăzeci și ceva de grade, iar atmosfera licărea încă de arșiță. De pe coasta dealului se zăreau în depărtare promontoriile golfului, scăldate în ceața gălbuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
masa de seară. Pentru a-mi amăgi acest înspăimântător interval, am început să mă uit prin cameră. Un bovindou spațios, cu un prag lat, semicircular, vopsit în alb, înconjurând tot cuprinsul ferestrei, oferea o vedere parțială asupra satului și o priveliște grandioasă a golfului și a mării. Pe pragul ferestrei, alături de o vază mare cu trandafiri, se afla un binoclu puternic, din cele costisitoare. Marea, poleită de lumina clară, strălucea în cameră, ca o oglindă emailată. Lumina bogată mă ațâța și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că o nerăbdare iritată, le tăiase parcă orice posibilitate de conversație, așa încât am căutat la repezeală ceva care să mențină cursul discuției. Hotărâsem să plec de îndată ce avea să ia sfârșit cel mai scurt cu putință schimb de replici politicoase. — Ce priveliște frumoasă aveți! — Da, nu-i așa? De fapt am luat casa de dragul priveliștii. — Casa mea dă spre stânci și spre mare. Totuși e confortabilă pentru înot. Înotați mult? — Nu. Ben nu poate să înoate. Îmi place fereastra asta imensă, puteți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
căutat la repezeală ceva care să mențină cursul discuției. Hotărâsem să plec de îndată ce avea să ia sfârșit cel mai scurt cu putință schimb de replici politicoase. — Ce priveliște frumoasă aveți! — Da, nu-i așa? De fapt am luat casa de dragul priveliștii. — Casa mea dă spre stânci și spre mare. Totuși e confortabilă pentru înot. Înotați mult? — Nu. Ben nu poate să înoate. Îmi place fereastra asta imensă, puteți vedea totul de jur-împrejur. — Da, e frumos, nu-i așa? Apoi adăugă: e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
prin grozamă în direcția hotelului Raven, traversând mlaștina dinspre mare de la ferma Amorne, străbătând trei câmpuri și trei garduri vii, ghimpoase, și apropiindu-mă de Narrowdean dinspre interior, de-a lungul drumului principal. În felul ăsta, nu apăream deloc în „priveliștea“ bovindoului de la Nibletts. Încercam să nu fiu convins că Hartley va veni la biserică; în orice caz, hotărâm că e singurul loc unde merita să-mi stabilesc punctul de veghe, din moment ce era foarte puțin probabil că ea să vină la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de minerul coșului și a pornit-o înaintea mea, de-a lungul pasajului strâmt. — Tu du-te la biserică. Am să vin și eu după ce termin cu târguielile. Da, îți promit. M-am întors în biserică. După întreaga goană, după priveliștea acelui spațiu îngrădit, cu lăzile de gunoi și bicicleta părăsită, tremuram și eu. Zece minute mai târziu, a venit. Am întâmpinat-o și i-am luat din mână coșul greu. Pur și simplu nu știam cum să mă port cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în același loc ca și data trecută. M-a cuprins asemenea enervare, încât am izbit cu piciorul într-una din roți. În mod cert, acum n-o puteam suporta pe Rosina. Indescriptibila ei prezență în casa mea era un sacrilegiu. Priveliștea chipului ei impertinent mi-ar fi stârnit o furie dincolo de orice margine a rațiunii. N-aș fi îndurat o ceartă vulgară, îmi producea oroare; și n-aveam cum să scap de ea. M-am strecurat în vârful picioarelor, cu pași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu dosul palmelor. Și pe măsură ce senzațiile violente se înmuiau, un alt sentiment mai întunecat, mai adânc, a ieșit cu încetul la suprafață. Sau mai curând era vorba de două sentimente, strâns, sumbru împletite laolaltă, încercam o durere acută legată de priveliștea divanului aceluia acoperit în fugă și de concluzia că... Hartley... dormea împreună cu băiețoiul ăsta brutal și îmbătrânit. Eram conștient că sufeream în acest anume moment nu numai din pricina divanului, ci din cauză că, până nu devenisem sigur de ceea ce devenisem sigur, încercasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]