2,781 matches
-
fi date și catecumenilor, ba chiar și necatolicilor, dacă nu există o opreliște din partea Bisericii. Can. 1171 - Lucrurile sacre, care sunt destinate cultului divin prin dedicare sau binecuvântare, să fie tratate cu respect și să nu fie folosite în scopuri profane sau improprii, chiar dacă aparțin unor persoane private. Can. 1172 - § 1. Nimeni nu poate săvârși în mod legitim exorcisme asupra celor posedați, dacă nu a obținut permisiunea specială și expresă de la Ordinariul locului. § 2. Ordinariul locului să acorde această permisiune numai
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
permită în ele săvârșirea cultului, până când nu se repară fărădelegea prin ritualul penitențial conform cărților liturgice. Can. 1212 - Locurile sacre își pierd dedicarea sau binecuvântarea dacă au fost distruse în mare parte sau au fost reduse pentru totdeauna la întrebuințări profane printr-un decret al Ordinariului competent, sau de fapt. Can. 1213 - Autoritatea ecleziastică își exercită în mod liber puterile și funcțiile în locurile sacre. Capitolul I Bisericile Can. 1214 - Prin termenul de biserică se înțelege edificiul sacru destinat cultului divin
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
celebrărilor sacre să fie liberă și gratuită. Can. 1222 - § 1. Dacă o biserică nu mai poate fi folosită în nici un fel pentru cultul divin și nu există posibilitatea de a o repara, Episcopul diecezan o poate reduce la o întrebuințare profană demnă. § 2. Când alte motive grave fac ca o biserică să nu mai fie folosită pentru cultul divin, Episcopul diecezan, ascultând părerea consiliului prezbiteral, o poate reduce la o întrebuințare profană demnă, cu consimțământul acelora care își revendică în mod
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
repara, Episcopul diecezan o poate reduce la o întrebuințare profană demnă. § 2. Când alte motive grave fac ca o biserică să nu mai fie folosită pentru cultul divin, Episcopul diecezan, ascultând părerea consiliului prezbiteral, o poate reduce la o întrebuințare profană demnă, cu consimțământul acelora care își revendică în mod legitim drepturile asupra ei și cu condiția ca binele sufletelor să nu sufere vreo daună. Capitolul II Oratoriile și capelele private Can. 1223 - Prin termenul de oratoriu se înțelege un lăcaș
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
de cărțile liturgice. § 2. - Can. 1238 - § 1. Altarul își pierde dedicarea sau binecuvântarea în conformitate cu dispozițiile can. 1212. § 2. - Can. 1239 - § 1. Altarul, atât cel fix, cât și cel mobil, trebuie rezervat numai cultului divin, fiind exclusă orice fel de întrebuințare profană. § 2. Nici un mort să nu fie înmormântat sub altar; în caz contrar, nu este permis a se celebra Sfânta Liturghie pe acel altar. Capitolul V Cimitirele Can. 1240 - § 1. Unde este posibil, să existe cimitire proprii ale Bisericii sau, cel
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
ca modalitate de dobândire sau de eliberare pentru bunurile materiale, conform cann. 197- 199. Can. 1269 - Bunurile sacre ce sunt în proprietatea persoanelor private pot fi dobândite prin prescripție de către persoane private, dar nu este permisă folosirea lor în scopuri profane, decât dacă au pierdut dedicarea sau binecuvântarea; însă dacă aparțin unei persoane juridice ecleziastice publice, pot fi dobândite numai de către o altă persoană juridică ecleziastică publică. Can. 1270 - Bunurile imobile, cele mobile prețioase, drepturile și acțiunile, fie personale, fie reale
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
este în dezacord cu sfințenia locului. § 2. - Can. 873 - § 1. (1222 § 1) Dacă vreo biserică nu mai poate fi folosită în nici un fel pentru cultul divin și nu există posibilitatea restaurării ei, poate fi redusă de Episcopul eparhial la uz profan, dar nu josnic. § 2. - 2° Despre cimitire și despre funeraliile bisericești Can. 874 - § 1. Biserica catolică are dreptul de a poseda propriile cimitire. § 2. (1240 §§ 1-2) Unde este posibil, se vor avea cimitire proprii ale Bisericii sau cel puțin spații
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
1018 - (cf 1269, 1205) Lucrurile sacre, adică cele ce sunt destinate cultului divin, cu dedicație sau binecuvântare, dacă sunt în stăpânirea [persoanelor] particulare, pot fi dobândite de către persoanele particulare prin prescriere, însă nu este licit să fie folosite pentru întrebuințări profane, dacă nu și-au pierdut dedicația sau binecuvântarea; dacă, însă, aparțin unei persoane juridice bisericești, pot fi dobândite numai de o altă persoană juridică bisericească. Can. 1019 - (cf 1270, 638) Lucrurile imobile, lucrurile mobile prețioase, adică cele ce au o
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
o religie necatolică, vor fi pedepsiți cu pedeapsa corespunzătoare. Can. 1440 - (= 1365) Cel care încalcă normele dreptului privitoare la comuniunea întru cele sacre, poate fi pedepsit cu pedeapsa corespunzătoare. Can. 1441 - (cf 1376) Cel care utilizează lucruri sacre pentru uzul profan sau pentru scopuri rele, va fi suspendat sau va fi oprit de la primirea Divinei Euharistii. Can. 1442 - (cf 1367) Cel care aruncă Divina Euharistie sau o duce sau o reține în scop de sacrilegiu, va fi pedepsit cu excomunicarea majoră
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
e adevărat. Dar e un cap de pod pentru demon. Și oricum, îngerii vor totul. E drept că nu vei mulțumi nici o parte vreodată, dar ca om nu poți decât fi într-un veșnic du-te vino între sacru și profan. Așa că fă pe dracu-n patru ca să dai de dumnezeu. Ține-ți firea, dorințele exagerate, gândul necuviincios și pornirea ucigașă, visul irealizabil și dragostea fără speranță, dorința de-a câștiga și-a fi fericit pe seama altuia, nebunia și părerea personală
Poezii by Petru Cimpoeșu () [Corola-website/Imaginative/16485_a_17810]
-
întreaga energie spre dumnezeire și manifestându-se sub mantia protectoare a symphoniei (colaborarea armonioasă cu statul dar și subordonarea față de acesta ), biserica bizantină se va autoizola de lumea de dincolo de frontierele ortodoxiei și se va desprinde de caracterul dinamic și profan, pământesc și material al istoriei. Ortodoxia rămâne astfel izolată pe un plan spiritual care îi este propriu, lăsând astfel bisericii romano-catolice loc de manifestare pe un alt plan care nu este însă neapărat profan, dar care este mai ales material
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
va desprinde de caracterul dinamic și profan, pământesc și material al istoriei. Ortodoxia rămâne astfel izolată pe un plan spiritual care îi este propriu, lăsând astfel bisericii romano-catolice loc de manifestare pe un alt plan care nu este însă neapărat profan, dar care este mai ales material și dinamic. În Occident, procesul de afirmare a religiei creștine, în forma sa catolică (lb. gr. - universal în sensul de în toate locurile și în toate timpurile, biserica trebuind să-i cuprindă pe toți
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
în acest ultim domeniu, s-au obținut rezultate cu adevărat revoluționare în contrast cu doctrina pozitivistă a dreptului ( de ex.: în Germania, Arthur Kaufmann, în Italia, Emilio Betti). Mircea Eliade, ca hermeneut, înțelege religia ca "experiență a sacrului" și interpretează sacrul în raport cu profanul. Filosoful român subliniază faptul că relația dintre sacru și profan nu este de opoziție, ci de complementaritate. Hermeneutica mitului este o parte a hermeneuticii religiei. Oamenii nu ar trebui să interpreteze mitul ca o iluzie sau ca o minciună, pentru că
Hermeneutică () [Corola-website/Science/300520_a_301849]
-
revoluționare în contrast cu doctrina pozitivistă a dreptului ( de ex.: în Germania, Arthur Kaufmann, în Italia, Emilio Betti). Mircea Eliade, ca hermeneut, înțelege religia ca "experiență a sacrului" și interpretează sacrul în raport cu profanul. Filosoful român subliniază faptul că relația dintre sacru și profan nu este de opoziție, ci de complementaritate. Hermeneutica mitului este o parte a hermeneuticii religiei. Oamenii nu ar trebui să interpreteze mitul ca o iluzie sau ca o minciună, pentru că există adevăr de redescoperit în mit. Mitul este interpretat de
Hermeneutică () [Corola-website/Science/300520_a_301849]
-
interpretat de Mircea Eliade drept "istorie sacră". Eliade introduce conceptul de "hermeneutică totală". Mircea Eliade crede că oamenii nu ar trebui să interpreteze religia numai ca "credință în zeități", ci și ca "experiență a sacrului." Filosoful român analizează dialectica sacrului. Profanul este interpretat ca hierofanie.
Hermeneutică () [Corola-website/Science/300520_a_301849]
-
o manifestare a bucurii Învierii realizată într-un mod deosebit, special. E drept că, pierzându-se în negura timpurilor, semnificația focului învârtit de flăcăi deasupra capului ar putea fi și aceea de alungare a spiritelor malefice. Sacrul se împletește cu profanul într-un spectacol de sunet și lumină dat de clopote bisericii și de manșoanele de cauciuc aprinse pe care cu măiestrie le învârt băieții. În general cei care au fost la coroană vin și ei la biserica pentru a asista
Boiștea, Neamț () [Corola-website/Science/300775_a_302104]
-
Chr., pentru care "omul este măsura tuturor lucrurilor". Termenul de ""humanitas"" îl întâlnim deja în scrierile lui Cicero, în care omul ocupă un loc aparte printre alte viețuitoare. În Evul Mediu, se vorbește despre ""humaniores litterae"", care reprezintă ansamblul cunoștințelor profane predate în facultățile de arte ("artes liberales"), spre deosebire de ""diviniores litterae"", care își au sursa în studiul Bibliei și sunt predate în facultățile de teologie. În secolul al XVI-lea, "umaniștii" studiau ceea ce ei numeau "umanitățile" ("studia humanitatis"), înțelegându-se prin
Umanism () [Corola-website/Science/298679_a_300008]
-
inițieri, ci și fiindcă este înspțită de o putere magică religioasă (a cunoaște originea unui obicei etc. înseamnă a dobândi asupra acestuia o putere magică, mulțumită căreia îl putem domina). S-ar putea spune că «trăind» miturile ieșim din timpul profan, cronologic, și pătrundem într-un timp calitativ diferit, un timp sacru, deopotrivă primordial și recuperabil la infinit. „Religiozitatea“ acestei experiențe de retrăire a miturilor este justificată prin aceea că ea se deosebește de experiența obișnuită a experienței cotidiene. Reactualizând evenimentele
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
mea n-ar fi atinsă deloc” - spune Filosofia într-un exces de supărare. Cu alte cuvinte, trebuie să înțelegem de aici că Poezia este incompatibilă cu Filosofia. Muzele poeziei au dreptul numai - ca niște femei ușoare - să aline suferințele celor profani. Ele sunt cântărețele soartei, instabile și înșelătoare: „Aceasta este puterea mea, acesta e jocul meu continuu: învârtesc o roată cu cercuri repezi, mă bucur să schimb pe cele de sus jos și pe cele de jos sus. Urcă-te dacă
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
Rugăciuni și dedicând interiorul bisericilor gloriei lui Dumnezeu. În acea vreme existau foarte puține persoane care știau să citească; din acest motiv, scopul frescelor era acela de a face creștinismul mai ușor de înțeles și de a-i familiariza pe profani cu conținutul biblic. În fresce, culoarea era aplicată direct pe tencuiala umedă cu care fuziona pentru a forma una dintre cele mai durabile forme de pictură murală. Acest gen de artă poate fi întâlnit în întreaga Europă. Biserica din Saint-Savin
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
din punct de vedere moral. De fapt, imaginația exuberantă a lui Bosch se hrănește din folclorul flamand și din lumea fantastică a Evului Mediu, populată de numeroase figuri legendare și grotești. Hieronymus Bosch pictează satire, lucrările sale moralizatoare amestecă mereu profanul cu sacrul, obișnuitul cu supranaturalul, în consens cu regulile greu de descifrat ale poeziei, care este o prezență puternică în arta sa. În tripticul ""Judecata de Apoi"" (ca. 1500-1510), năzuința sa moralizatoare nu este numai expresia credinței totale, ci și
Hieronymus Bosch () [Corola-website/Science/298841_a_300170]
-
ֵם קְרִיאָה), consoana hē (ה) fiind repetată la sfârșit. Din cauza faptului că în scrierea ebraică veche nu se scriau vocalele și deoarece evreii considerau numele יהוה tabu (este interzis să fie rostit de către profani), înlocuindu-l cu "Tetragrammaton" sau cu "Adonai" (Domn), nu se poate cunoaște cu exactitate pronunția inițială, unii considerând că aceasta a fost pierdută. Variante de pronunție și transcriere pot fi: Iahve, Iahveh, Iahweh, Yahwe, Yahweh, Yahoweh, Iehova. Oricum ar fi
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
o afinitate între cele 22 de cărți majore ale Tarotului și cele 22 de litere ale alfabetului ebraic. Cuvântul, pe care evreii nu îl pronunțau niciodată și pe care numai preotul îl rostea o singură dată pe an în mijlocul mulțimii profane, este considerat a fi cel care guvernează orice inițiere. El este format din patru litere ebraice: "iod-he-vau-he" יהוה, ultima literă repetându-se de două ori. Numerele de ordine ale literelor analizate sunt următoarele: י iod=10, ה he=5, ו
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
care l-a condus până prin 1958 când, din cauza izolării și a ambianței ostile, grupul s-a dizolvat. În toată această perioadă, Vasile Lovinescu a renunțat la scris, consacrându-se ritualului și realizării spirituale, împreună cu grupul respectiv, totul rămânând ascuns lumii profane. A întreținut legături prin scrisori cu F. Schuon, T. Burckhardt și M. Vâlsan. În 1958 a întâlnit la Fălticeni pe subtila, dar puțin cunoscuta poetă Lucreția Andriu (1913-1964), în casa din București a căreia a întemeiat un cerc de studii
Vasile Lovinescu () [Corola-website/Science/298905_a_300234]
-
legendă a fost folosită de Lucian Blaga în piesa "Arca lui Noe". Toaca și clopotul au rolul de a anunța începutul slujbei și de a chema credincioșii. În liturghia ortodoxă toaca are un rol de delimitare temporală (trecerea de la timpul profan la cel liturgic) și spațială (delimitarea spațiului liturgic de cel cotidian prin înconjurarea bisericii cu toaca). Timpul când se bate „toaca”: „"pe la toaca"” înseamnă pe la ceasurile 15-16 după amiază (se bate când se apropie slujba de seară - vecernia). Toaca se
Toacă () [Corola-website/Science/307050_a_308379]