4,129 matches
-
bună, vorba vine!) un coleg s-a aruncat înaintea trenului. În buzunarul de la piept i s-a găsit un petec de hârtie pe care scria: „ Am fost și nu mai sunt” . Era începutul unei poezii? Un mesaj banal pentru noi, proștii, care am fost nevoiți să-l culegem dintre șine, ca să-l depunem într-o groapă? Ori numai un avertisment, mai mult sau mai puțin intenționat, precum că speculațiile pe tema psihologiei sinucigașului nu-s decât prostii, totul reducându-se la
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mi-a îngăduit, atât din nevoie, cât și din curiozitate, să mă leg mai mult de câteva femei. Fiindcă simțeam nevoia să iubesc și să fiu iubit, m-am crezut îndrăgostit de-a binelea. Cu alte cuvinte, am făcut pe prostul. Mă surprindeam punând adesea o întrebare pe care până atunci, ca orice bărbat cu experiență, o evitasem întotdeauna. Mă auzeam spunând: "Mă iubești?" Știți că în asemenea situație obiceiul cere să răspunzi: "Dar tu?" Dacă răspundeam da, mă legam mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
el și cu pocăiții lui, cine i-o fi adus aici. - ș-auzi una, cică umblă vorba că ar mai căta și alți nărozi ca dânsul, să-i ia la pocăială... - Da’ ce crezi, că nu s-o găsi un prost or doi? - Fa, da’ Tinca, Tinca ce zice, da’ Vasile? Toate vorbele satului îi rupeau în două inima de mamă a țaței Tinca. Bădia Vasile, rece și distant, hotărâse să rupă legătura cu băiatul lui. Cu greu a cedat lacrimilor
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ridică nivelul de viață și ne bagă în Europa, iată că dl Năstase are tăria să spună, ca o zambilă, celor mulți care îl votează în sondaje: ei, chiar m-ați luat în serios? Păi, atunci, să știți că sunteți proști. Suporterii lui Năstase nu sunt proști. Ei pot fi oameni foarte inteligenți și capabili la locul de muncă, dar, în ceea ce privește opțiunea pentru o figură publică, încă nu au învățat, după atâția ani, că trebuie să aplice aceleași criterii ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ce-i frumos și lu’ Dumnezeu îi place. Io așa zic. Zic bine? Nu se mai lăsă păcălit să-i răspundă. — Și asta, cum îi zice, Mariana aia, îi trimitea lu’ Ionel în armată poezii și flori presate, de umbla prostul cu ele în buzunarul de la raniță. Și-mi zicea, lasă, mamă, că mi-au mers direct la inimă. Acolo le e locul. Până m-am enervat eu și m-am dus la mă-sa și la ta-su de leam
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de speriat! Trecut binișor de treizeci de ani și nu ești în stare să-i ieși în cale și să legi o conversație. Boule! Așa-ți trebuie! Dacă ești pămpălău, stai acasă! Duminică de duminică. Și uită-te la alți proști ca și tine, la televizor, cum își dau cu părerea despre ce cu gândul nu gândești. Măcar ăia fac ceva. Ți-am zis să te potolești! Ce dracu? Parc-ai fi copil. Acum să te văd cum strângi tu zațul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Așa, bine. Ne ducem la biserică, ne cununăm și gata. Vrei? Ești nebun, nu spun eu?! Ai înnebunit de-a binelea. Așa se face-o nuntă? Da, da, oftă el, Știam eu că n-ai fantezie! N-ai fantezie! Ho, prostule, se alintă ea. Ba tocmai că am, tocmai că am. Vreau rochie cu trenă ca pe vremea bunicii, o caleașcă cu cai albi și să trecem dansând pe-un covor de petale roșii de mac. Așa începu și rămase pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cărămidă pe care scrie "Știință" și rotița de deasupra? Mulțumesc lui Dumnezeu, fiule; mulțumesc lui Dumnezeu în timp ce demonul familiar îi murmură: "Lui Dumnezeu? Lui Dumnezeu, Avito?, Lui Dumnezeu? Cazi, cazi și vei urma să cazi", îi răspunde interiorului său: "Taci, prostule!", continuă: La sfârșit te ferești de el! De ceva timp o aștepta. Privește, Apolodoro trebuie să dau ceva imaginației, da, trebuie să dau ceva imaginației; creatoarea religiilor; e nevoie de o poartă de securitate. Acesta este altarul religiei culturii. Altar
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Sub comanda marelui Sobiețki, ei coboară în josul țării făcând prăpăd la, cităm câteva localități doar, Ruginoasa, Hărăucești, Cozmești, Purcelești, Stolniceni, Pășcani... Nume comice și grave, pline de epica existenței, din care cel mai grandios sună autoironia anonimă acestei "imensități de proști". Și, după toate acestea, au luat craiul (Sobiețki) și pe Dosoftei, cu toate hainele și odoarele mitropoliei, plus moaștele Sfântului Ioan, aduse mai de mult de la turci de Alexandru cel Bun. Dosoftei va rămâne în țara leșească unde va și
Moș Cantemir by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9426_a_10751]
-
deosebire de la noi la noi ca de la noi la ceilalți.” Pare-se că acesta e temeiul dialogului interior. În cazul meu, un dialog între surzi. Et pour cause! Todorov, parafrazându-l pe Montaigne: „Cel care cere totul celorlalți este un prost, dar cel care le dă totul este o ființă denaturată.” Într-o primă reacție, îmi spun că s-ar fi potrivit mai bine invers. Pe urmă, îmi dau seama: are dreptate. Cine dă totul se extrage din natură, care îți
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4936_a_6261]
-
primă reacție, îmi spun că s-ar fi potrivit mai bine invers. Pe urmă, îmi dau seama: are dreptate. Cine dă totul se extrage din natură, care îți recomandă să apuci, nu să dai. Iar cine cere totul e un prost, sau măcar un naiv: nu i se va da. Totuși, se poate încerca. Vei și reuși, dacă știi să iei de parcă ai da. Marchizul de Sade: „Binefacerea este mai degrabă un viciu născut din orgoliu decât o adevărată virtute a
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4936_a_6261]
-
adevăr. Ce-i rău într-asta ? Să fiu un automat? Apeși pe buton și aparatul îți livrează ce i-ai comandat. Pentru asta, există funcționarii. Nu pe la noi. Todorov, parafrazându-l pe Montaigne: „Cel care cere totul celorlalți este un prost, dar cel care le dă totul este o ființă denaturată.” Într-o primă reacție, îmi spun că s-ar fi potrivit mai bine invers. Pe urmă, îmi dau seama: are dreptate. Cine dă totul se extrage din natură, care îți
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4936_a_6261]
-
primă reacție, îmi spun că s-ar fi potrivit mai bine invers. Pe urmă, îmi dau seama: are dreptate. Cine dă totul se extrage din natură, care îți recomandă să apuci, nu să dai. Iar cine cere totul e un prost, sau măcar un naiv: nu i se va da. Totuși, se poate încerca. Vei și reuși, dacă știi să iei de parcă ai da. Marchizul de Sade: „Binefacerea este mai degrabă un viciu născut din orgoliu decât o adevărată virtute a
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4936_a_6261]
-
pe plan internațional privind siguranța și integritatea țării! Și asta când ai ajuns în parlament tocmai plusând, până la idiotizare, pe valorile etnicității și ale patriotismului nețărmurit! Acești domni cu fumuri de vizionari nu sunt, după cum s-a dovedit, decât niște proști! Mă întreb ce-o fi gândit dl Blair, văzând totală indiferență a unei jumătăți din sală Parlamentului: oare să fi greșit țară? Să fi fost dezinformat de ambasada Mării Britanii la București, care l-a avertizat, cu siguranta, că românii
Parteneriatul pentru Albion by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17904_a_19229]
-
se prosterneze înaintea lor, ca să iasă în față ca păduchii, asta chiar mă irită. Mi se pare o formă de cerșetorie care îi insultă pe adevărații cerșetori. Să întinzi mîna după nițică glorie sau măcar băgare în seamă, făcînd pe prostul și pe curajosul de ziua lui Ceaușescu - patriotul, marele om politic și altele și altele - cînd știi că asta nu te mai costă, ci ți se mai și plătește biletul de intrare, asta se cheamă escrocherie intelectuală. Nu i-am
Ceaușescu și premiul cel mare la Loto by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13251_a_14576]
-
Lecția fundamentală pentru Jan se bazează pe două imperative contradictorii " Nu auzi nimic, nu vezi nimic" și "Auzi tot, vezi tot" punctată de palmele peste ceafă ale proprietarului restaurantului, astfel că Jan vede și aude, dar face tot timpul pe prostul, amoralitatea sa fiind prilej pentru a focaliza acel mixtum compositum de derizoriu, farsă, burlesc și tragedie. Ivan Dite trece din hotel în hotel prilej pentru naratorul vîrstnic și înțelepțit de a surprinde o high society trăind din plin într-un
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
oameni îți spun să te duci acasă, de ce le violezi dorința? 9.Alt personaj, ,,Omu’ cu citatu’ “ , a ieșit din bârlog și a început să lovească din nou cu citate. Am o dedicație specifică: ,, Câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia”. 10.Am decis să mă retrag formal din asociație, pentru a nu îi mai oferi lui MD ocazia să denigreze asociația și să lovească în imaginea ei. Personajului de la pct. 9 nu îi este cunoscut această tactică
Un student la Drept se ceartă cu Danileț: "Dacă dai like lui Băsescu, ai încălcat legea?" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/45374_a_46699]
-
loviți de barierele sociale, loviți de goliciunea buzunarului, loviți de insecuritatea locului de muncă, ei merg buluc spre cel care le promite fie și cioara de pe gard. Oricum, i se dă, nu i se ia! Nu-i cred atât de proști încât să muște nerușinatele momeli chiar fără să-și dea seama. Dar un resort psihologic secret, dorința tânjitoare de-a se simți protejați, alinați, încurajați, fie și la nivel de pură gargariseală, îi împinge ca un arc spre licheaua care
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
de mai multă vreme un personaj care să întruchipeze în viața publică românească măcar o parte din aceste calități. Calitățile există, cu siguranță. Există, dar sunt prost distribuite: de-aceea, vei vedea adeseori oameni inteligenți completamente lipsiți de caracter, și proști plini de bunăvoință; savanți cretinizați de invidie și inculți cu impulsuri de generozitate; farsori mustind de farmec și oameni raționali emanând o mortală plicticoșenie; tineri bătrâncioși, acriți de cum s-au născut, și bătrâni în care pâlpâie, deșuchiat, plăcerea de-a
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
o relație cu Bote Mihaela Rădulescu a recunoscut că regretă că nu s-a iubit pe bune cu Bote. "Toata viața eu și Cătălin ne-am întâlnit, ne-am plăcut, ne-am iubit. Niciodată nu am concretizat. Am fost doi proști la cât ne placem unul pe celălalt", a spus Mihaela. Bote a reacționat imediat și s-a autoinvitat la Monte Carlo "Vin la Monte Carlo luna viitoare", a spus Bote. "Te invit la cină, poate cine știe ce se întâmplă", a spus
Dialog incendiar între Bote și Mihaela Rădulescu by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72480_a_73805]
-
Mircea Mihăieș Două categorii umane mă plictisesc de moarte: escrocii și proștii. E o diferență mare între ei: escrocii sunt aproape întotdeauna simpatici, proștii sunt, fără excepție, obositori. Ca să înșeli, să estorchezi, să ruinezi cu bună știință e nevoie să câștigi încrederea victimei. "Vai, dar ce dulceață de băiat era! N-aș
Vă plictisiți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7779_a_9104]
-
Mircea Mihăieș Două categorii umane mă plictisesc de moarte: escrocii și proștii. E o diferență mare între ei: escrocii sunt aproape întotdeauna simpatici, proștii sunt, fără excepție, obositori. Ca să înșeli, să estorchezi, să ruinezi cu bună știință e nevoie să câștigi încrederea victimei. "Vai, dar ce dulceață de băiat era! N-aș fi bănuit în vecii-vecilor că se coboară la astfel de gesturi!" - iată
Vă plictisiți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7779_a_9104]
-
aș fi bănuit în vecii-vecilor că se coboară la astfel de gesturi!" - iată o mostră de evaluare a posteriori a unei largi clase de indivizi ce știu să-și folosească însușirile pentru a profita de naivitatea, bunătatea sau indiferența altora. Proștii, în schimb, te enervează de cum îi vezi: obtuzi, greoi, încruntați, încăpățânați, ei poartă cu sine precarul univers de gânduri și spaime. Există, desigur, și prostul vesel, ce plutește deasupra lucrurilor cu un soi de grație tembelă. E o categorie mai
Vă plictisiți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7779_a_9104]
-
ce știu să-și folosească însușirile pentru a profita de naivitatea, bunătatea sau indiferența altora. Proștii, în schimb, te enervează de cum îi vezi: obtuzi, greoi, încruntați, încăpățânați, ei poartă cu sine precarul univers de gânduri și spaime. Există, desigur, și prostul vesel, ce plutește deasupra lucrurilor cu un soi de grație tembelă. E o categorie mai rară, de-a cărei tâmpenie îți dai seama greu. Uneori, mult prea târziu pentru a putea repara ceva. N-am întâlnit, din fericire pentru mine
Vă plictisiți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7779_a_9104]
-
târziu pentru a putea repara ceva. N-am întâlnit, din fericire pentru mine, decât reprezentanți mediocri ai categoriilor mai sus enumerate. Cred că din prudență și instinct m-am ținut departe de ei. Pe escroci îi "miros" relativ repede, iar proștii, dacă sunt cumsecade, mă înduioșează. Dar asta nu înseamnă că sunt scutit de prezența lor și de - vorba lui Alexandru Paleologu - "dezagrementele" provocate de ei. În ordine descrescătoare, cel mai mult mă plictisesc cei care vin să-ți ceară un
Vă plictisiți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7779_a_9104]