2,841 matches
-
Era silit să răspundă, oricât de scârbă i-ar fi fost. Zise încet: - Poate că stăpânul Puarem a ascultat vorbele cuiva care vrea să-mi facă rău. Să afle stăpânul Puarem că nu după femeile negre am umblat, chiar dacă ele put ca și mine. Cred însă că stăpânul Puarem știe că pe aceste meleaguri s-a arătat de mai multe nopți o stea foarte ciudată... - Și ai stat ziua ca să citești în stele! rânji în batjocură Puarem. Stelele să le ai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
house that had proved to be an inn. I thought that the house must have been either empty, either full with old objects and that there was no one living there. To my surprise, I was the thirteen person to put up at the inn that evening./ He came back to his native land. There was no place like that forgotten piece of world, where that huge area of dry soil stood motionless. Wherever you would look there would be only
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu-l putem lăsa așa, repetă Libelula cu hotărâre. O cioară vâsli razant prin dreptul nostru, cârâind Înfricoșător. Pistruiatul propuse să-l Îngropăm. Cum să-l Îngropăm?! E păcat să-l Îngropăm!, am sărit eu și Libelula. Dacă Începe să pută?, remarcă Goanță și se dădu doi pași Înapoi... voi nu vedeți că se topește! Nu știam dacă Îngerii miroseau cu adevărat atunci când mureau, dar observația mâncăciosului stârni oarecum Îngrijorarea În inimile noastre. De la tine pute, Goanță!, i-o trânti Libelula
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și Libelula. Dacă Începe să pută?, remarcă Goanță și se dădu doi pași Înapoi... voi nu vedeți că se topește! Nu știam dacă Îngerii miroseau cu adevărat atunci când mureau, dar observația mâncăciosului stârni oarecum Îngrijorarea În inimile noastre. De la tine pute, Goanță!, i-o trânti Libelula și Îi Întoarse un spate nervos. Haideți să-l Îngropăm odată, strigă Pistruiatul ca și cum s-ar fi temut de ceva. Ce vreți... să-l descopere alții... să-l batjocorească? Sau să-l pună domnul profesor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
1875 ) Îmbătrânit e sufletul din mine Ca un bordeiu pustiu în iarnă grea. Unde te-ai dus, pe cari căi străine O tinereță, tinereța mea! Suspine n-am - ah, de-aș ave suspine, De-aș ave lacrimi, plânge de-aș pute! Durerea cea mai crudă, cea mai mare Aflând o formă, află ușurare. Nimic, nimic! Cântarea spăimântată, Popoare ce-o ridic la Dumnezeu. Imnuri de glorii pe mărimi ce-mbată, Amorul blând și dulce glasul său, Ah! toată lumea este fermecată De
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
desmiard-o pisicuță. Pisicuță criticoasă Ce îți speli curata labă Și-ți întorci dulce mustața, Fii de treabă, fii de treabă. Nu se scuipă-așa în oameni, Nu se mâncă astfel linte. Fă politică, iubito, Fii cuminte, fii cuminte! Acolo vei pute spune Tot ce vrei - căci ș-așa nime Nici te-aude, nici te crede, O sublime, o sublime. Nu se trec la noi potcoave De la iepe de mult moarte - Pune-te de-nvață dragă: Nu știi carte, nu știi carte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de vremi trei ani se trecură, Totuși el de mânia Kiklopului pace nu are. Două popoare întregi, Iasieni cu semitice nasuri, Bucureșteni, compuși din Bulgari cu mintea isteață Il urmăresc pe-Odisseu, pe omul de-o samă cu zeii, Doar ar pute să-l prindă, să-l pună în civica gardă Ba-n răsboiu l-ar mâna să se bată cu Bașibuzucii... Iată-l azi de cetățile vechi aproape-Odysseus, Unde-l primește divinul porcar iscusitul Ve Pogoros. Jur împrejur stă turma frumoasă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a trecut iute printre ferigile gigantice. O pereche de mîini brutale m-a apucat de umeri și m-a izbit de balustradă. Buimăcit, m-am prăbușit În genunchi, cu o fîșie de piele Înfășurată strîns În jurul gîtlejului. O respirație greoaie, puțind a whisky, mi-a acoperit fața. Am apucat fîșia de piele și am Încercat să-mi eliberez gîtul, dar m-am simțit Învîrtit pe deasupra podelei ca un juncan prins cu lațul și doborît de un priceput călăreț de rodeo. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Dar simțea că poartă un copil? El Își puse jurnalul În buzunar, aruncă o ultimă privire prin Încăpere și trecu pe lîngă mine. Încă mai simte. L-am urmat către scară, trecînd pe lîngă dormitoarele neaerisite, pline de graffiti și puțind a vopsea. Îl credeam pe cuvînt că nu era el de vină pentru incendiul de la casa Hollinger și, În mod straniu, mă simțeam ușurat. Cu toate schimbările lui bruște de direcție și cu toată energia risipită, n-avea În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nici vorbă. Îl iau în garanție, să-l învăț, că-i tânăr și-al dracului, pisică, nu altceva. Este, bă guguștuc? Paraschiv râse și-i privi pe fiecare. Îi plăceau ochii bătrânului, care-l bătu pe umăr: - Al meu ești, pută! - Al dumitale, îngădui ucenicul. 51 - O să te punem la probe, la noapte; să te vedem... - Știi să manglești cai? Gloabe? aruncă Mînă-mică. - Fac orice... - Bine, încheie hubărul și strigă lui Nicu-Piele: Pune mămăliga aia la fiert și adu drojdia să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să înjure. Le goneau acasă la copii și se unbătau de dudă. Altele învățaseră. Ca să scape de palmele bărbaților, trimiteau fetele de școală sau plozii. Copiii erau desculți și tremurau la ușă. Îi băga vreunul înăuntru. - Al cui ești tu, pută? - Al lui Vasile. Tatăl ieșea din fundul cârciumii, lua odrasla de mină și apuca iar țoiul. In prăvălie era cald. Fumul de tutun înnegrea pereții. Mirosea a unsoare de bocanci și a rachiu. Copilul se uita la mușterii și nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vă bateți joc, mă, de sufletul țâncului ăsta? De ce-l otrăviți? - Cine-l otrăvește?! îl învățăm! se făleau ăilalți. - Să știe de mic! Copiii erau însă deprinși cu toate relele. Ascundeau țigări prin buzunare și fumau pe maidan, câte doi-trei, pută se îngălbeneau la obraz. Aveau frați mai mari la care se uitau, cine să-i stăpînească? Bărbații erau plecați toată ziua la muncă, femeile cu treburile lor, ei slobozi. Fugeau de la școli, tot în câmpul Cuțaridei se adunau cete-cete. Și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îl întrebai pe Bez. — Ce să fie, puțul. E ditamai beciul sub asta, numai bun de pus ceva la păstrare. Dar nu putem să-l folosim, nu, nu, că e inundat tot timpul. Suntem prea aproape de canal. Și mai și pute a țevi și nu m-aș mira să dai și peste șobolani pe acolo. Când și când se mai aude câte un râcâit. — Minunat. Parcă suntem în Quatemass and the Pit1. Cercelul se înțepenise bine în balama. Lurch încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
coborât imediat, înainte s-o poată opri cineva. A, deci a încercat cineva s-o oprească? Cine? Nu a fost cineva anume, zisei eu, privindu-l pe polițai drept în ochi. Dar se bănuia că sunt șobolani pe acolo și puțea de-ți muta nasul din loc. Desigur, acum știm și de ce...Dacă nu s-ar fi grăbit așa de tare, i-aș fi spus să-și ia cel puțin o pereche de cizme de cauciuc. Deși s-a dovedit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că actorii bârfesc întotdeauna și sunt afabili, până la limita indiscreției. Probabil că de aceea mă simțeam atât de bine în preajma lor; nu mă înțeleg niciodată cu oamenii care suferă de constipație emoțională. Părăsită fără menajamente lângă găleata cu nisip care puțea în mod respingător a tutun stătut, am hotărât cu nu mi-ar strica o schimbare de peisaj. M-am dus într-o vizită scurtă la subsol să văd ce mai făceau băieții. Totuși, pe când treceam pe lângă biroul lui Margery, vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
capul! PRIMUL BĂRBAT: Am pierdut timpul degeaba. Mai bine citeam un ziar. BRUNO: Gata! Destul! AL DOILEA BĂRBAT: E urâtă! E urâtă, urâtă, urâtă! Asta e! Ceva la fel de urât n-am mai auzit și n-am mai văzut. Aproape că pute. Zău! GRUBI (Începe să arunce cu diverse obiecte în ei.): Afară, mucoșilor! Afară! Părăsiți sala! BRUNO (Către GRUBI.): Ai grijă să nu lovești în spectatori. GRUBI: Care spectatori? Afară cu toții! PRIMUL BĂRBAT: E cea mai stupidă piesă din câte s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
joc este un joc de umbre speriate; ustensilele își reiau lucrul deasupra gurii de intrare.) PARASCHIV: Iar a început! (Izbucnește în plâns.) MACABEUS: Nu plânge. PARASCHIV: Ce vrea? De ce vrea să intre tocmai aici? MACABEUS: E speriat. E îngrozit. Îi put picioarele. PARASCHIV: E nebun? MACABEUS: Gata, îl omori și gata. PARASCHIV: Nu, nu-l omor, jur că nu-l omor, de ce vrei să-l omor, de ce să-l omor, omoară-l tu, n-am omorât încă, zău, mi-e greață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de nenumărate ori și voi mai sta încă de alte nenumărate ori, în toți anii până când berăria se va închide. Acum, în dimineața când scriu, „Gambrinus“-ul e o bubă a orașului, o ciozvârtă de ziduri murdare, cu afișe zdrențuite, puțind a cloacă. Vechiul damf al crâșmei s-a preschimbat în duhoare de mucigaiuri, de urină, de hoituri de jivine moarte. De părăsire, de hoție, de nepăsare și ruină. Din când în când, un bătrân nenorocit își găsește loc pe treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de nenumărate ori să renunț la fumat. Mai la insistențele celor care țineau la mine, mai din rușine (un bătrân îmi vânduse un „bilet în plus“ la un concert la Sala Radio și mi-a spus trist: „Dacă știam că puți a tutungerie nu-ți dădeam biletul, mi-ai stricat toată plăcerea concertului“), mai din orgoliu: „Nu sunt în stare să renunț?“. Până când, într-o zi, la G., pe malul Dunării, am fumat ultima țigară. Am aruncat pachetul, cutia de chibrituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ei. Un fel valah de a-ți țipa neputințele și încăpățânarea, îndârjită în nebuloasa tradiției, de a nu-ți râni ograda, chiar dacă vezi, îngrozit, că vine vecinul sau drumețul și-ți spune, deschis: „De ce n-o cureți, nu vezi că pute?“. Dar pute românește, patriotic și la vedere... O priveam pe Lia și-mi venea să plec, chiar în același moment, de lângă ea. În același timp simțeam cum pur și simplu urca în mine dorința de a o avea. Aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fel valah de a-ți țipa neputințele și încăpățânarea, îndârjită în nebuloasa tradiției, de a nu-ți râni ograda, chiar dacă vezi, îngrozit, că vine vecinul sau drumețul și-ți spune, deschis: „De ce n-o cureți, nu vezi că pute?“. Dar pute românește, patriotic și la vedere... O priveam pe Lia și-mi venea să plec, chiar în același moment, de lângă ea. În același timp simțeam cum pur și simplu urca în mine dorința de a o avea. Aș fi răstignit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și ai să te repezi la morfină. O să te crezi împăratul Chinei sau șahinșah în nu știu ce trib și totul va fi O.K. Inginerul înghiți în sec. ― De unde... ― Îmi provoci decepție după decepție! Cârpaci, candid... și mai ce? ― S-ar puțea să mă enervez, domnișoară! ― Ți-ar plăcea, dar nu-ți dă mâna. Pe mâine. Bătrâna puse receptorul în furcă. Umerii mici i se zguduiau de râs. ― Bietul prostuț! Cu ce gogoriță își închipuie că a discutat! Dar va veni. Fii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
odată și trei fete el avea Cât puteai privi la soare, da la ele ca mai ba. Una decât alta este mai frumoasă de poveste, Dar din ele - acuma două mai era cum mai era, (5) Nu că doar ai pute spune cum că - a fost așa ș-așa, Nici o vorbă de poveste, cer cu stele presărat Nu ajung la frumuseța astor fete de-mpărat. Dar deși nu-ți poți da vorba despre ele cu cuvântul, Mintea tot le - atinge umbra
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vântul, de-o frumseță - ntunecoasă, Au venit să-i ceară, Doamne, fetele cele frumoase. Dar mai bine - ar fi să-i ceară tot bielșugul de pe țară! Și ce nu se pun de-i cer trei luceferi de pe cer! De-ar pute, de n-ar putea, trei luceferi el li-ar da, (25) Dară fetele lui ba. Unu - atunci din ei s-a dus Și în noaptea cea senină ca să fluere s-a pus, Vine-un nour, ce-i de nour? Vine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Dumilor voastre, Cine și-ar mai pune mintea cu așa obrazuri proaste Cumu-s eu, Măria Voastră! Mă lăsați că-s om sărac, De când sunt n-am văz't turaua, nici măcar de la petac. Zise unul cătră dînsul: Dacă tu ne-i pute face, (150) Fata - mpăratului Roșu s-o luăm, poți merge-n pace. - Ce n-o luați Domnia - Voastră, că sunteți mai tari, mai mulți? - Ei, pe noi ne simte - ndată, să ne - apropiăm desculți, Suntem duhuri necurate și-mpăratul cela
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]