2,674 matches
-
Lanzarote. Saramago a murit în casa sa de la Lanzarote, în Insulele Canare în ziua de 18 iunie 2010. Stilul narativ al lui Saramago, uneori comparat cu cel al lui Kafka, cu fraze lungi, deseori cuprinzînd o pagină întreagă, cu reguli de punctuație proprii, cu propoziții scurte, ritmice, aproape ca într-o poezie, este puternic expresiv, clar, detaliat, cititorul este legănat ca într-o barcă pe un rîu liniștit, și rămâne apoi melancolic, cu un zâmbet pe față. Scriitorul american John Updike a
José Saramago () [Corola-website/Science/298329_a_299658]
-
numim talent. Talentul este deci puterea de expresivitate ce o au îndeosebi unii, pe lângă iritabilitatea ce o au toți”." Caragiale este prezentat ca apărător înverșunat al scrisului său, luptând cu editorii, pentru ca aceștia să-i respecte textul integral, ortografia și punctuația. Conștiința de artist impecabil și scrupulozitatea sa sunt mărturii exprimate în numeroasele scrisori către amici cărora le face reproșul „sosului greșelilor de ortografie și punctuație” și a „enormelor greșeli fundamentale”. Sică Alexandrescu a propus o tipărire corectă, la baza căreia
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
al scrisului său, luptând cu editorii, pentru ca aceștia să-i respecte textul integral, ortografia și punctuația. Conștiința de artist impecabil și scrupulozitatea sa sunt mărturii exprimate în numeroasele scrisori către amici cărora le face reproșul „sosului greșelilor de ortografie și punctuație” și a „enormelor greșeli fundamentale”. Sică Alexandrescu a propus o tipărire corectă, la baza căreia să stea un text confruntat științific cu edițiile „Socec”, „Șaraga”, cu manuscrisele lui Caragiale, "„un text în care ortografia marelui scriitor să fie repusă în
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
afirmat că, pentru a scrie, este nevoie să citești foarte mult, atât în cadrul genului ales de tine, cât și în afara lui, până la „saturație”. El a avertizat că scrisul este o muncă dificilă și că scriitorii trebuie să „facă din gramatică, punctuație și silabisire o parte a vieții lor.” Cu toate acestea, lui Pratchett îi place să scrie și privește recompensa materială mai curând ca pe o "consecință inevitabilă" decât ca un motiv pentru a scrie. Deși în trecut a scris și
Terry Pratchett () [Corola-website/Science/297460_a_298789]
-
fără a folosi liniuța de dialog pentru a indica faptul că Moartea comunică telepatic. Alte personaje sau tipologii de personaje au un mod aparte de a vorbi: Auditorii Realității nu folosesc liniuța de dialog, băcanii din Ankh-Morpork nu folosesc corect punctuația, iar golemii încep cu literă mare fiecare cuvânt. Pratchett a inventat și o nouă culoare, octarinul, un 'mov galben verzui fluorescent', care reprezintă a opta culoare dintre spectrul culorii magiei de pe "Lumea Disc". Numărul opt este, de fapt, un număr
Terry Pratchett () [Corola-website/Science/297460_a_298789]
-
decât de standardul literar folosit de cele două țări România și Moldova. Principala diferență de ortografie între cele două variante (folosirea literelor â și î) a fost abolită prin publicarea „"Dicționarului ortografic al limbii române (ortoepic, morfologic, cu norme de punctuație)"” (elaborat de Academia de Științe a Moldovei și recomandat spre editare în urma ședinței din 15 noiembrie 2000). Înainte, în timp ce în româna standard erau folosite ambele glife, cu reguli clare de folosire (a se vedea â și î), în româna moldovenească
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
î din i" și "sînt"). Decizia de a reforma ortografia pentru a include și caracterul „â” a fost luată de Academia Română în 1993. Cu toate acestea în noua ediție a „"Dicționarului ortografic al limbii române (ortoepic, morfologic, cu norme de punctuație)"” se aplică Hotărârea Adunării generale a Academiei Române din 17 februarie 1993 privind la revenirea la „â” și „sunt” în ortografia limbii române. „"Dicționarul ortografic al limbii române (ortoepic, morfologic, cu norme de punctuație)"” este elaborat pe baza „"Dicționarului ortografic cu
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
limbii române (ortoepic, morfologic, cu norme de punctuație)"” se aplică Hotărârea Adunării generale a Academiei Române din 17 februarie 1993 privind la revenirea la „â” și „sunt” în ortografia limbii române. „"Dicționarul ortografic al limbii române (ortoepic, morfologic, cu norme de punctuație)"” este elaborat pe baza „"Dicționarului ortografic cu elemente de ortoepie și morfologie"”, apărut la Chișinău în anul 1990, care, la rândul lui, a fost pregătit după „"Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române"”, publicat la Editura Academiei Române în anul
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
astfel de echilibru are loc atunci când o anumită specie suferă evoluții biologice semnificative într-un scurt interval de timp. Ulterior, datorită neliniarității evoluției propusă de această teorie, specia poate evolua foarte puțin pentru o lungă perioadă de timp, până la următoarea "punctuație". Motivul esențial al folosirii teoriei echilibrului punctat este saltul extraordinar al volumului creierului, de la circa 900 cm la indivizii speciei "Homo erectus" până la circa 1.300 cm, în cazul grupului "Homo sapiens" arhaic, volum al creierului care s-a menținut
Homo sapiens arhaic () [Corola-website/Science/317633_a_318962]
-
seară, împreună cu colegul de breaslă Ion Dumeniuc, ciclul « Învățăm a citi și a scrie cu caractere latine ». În 1990 a editat (în colaborare) mai multe lucrări pentru familiarizarea publicului cu normele scrierii în grafie latină (« Normele ortografice, ortoepice și de punctuație ale limbii române », « Îndreptar de ortografie », « Elemente de ortografie și ortoepie a limbii române », « Ortografia și ortoepia limbii române în tabele și blocuri schematice » etc.). Pentru a-i ajuta pe rusofonii din republică să însușească limba oficială, a susținut, în
Nicolae Mătcaș () [Corola-website/Science/318167_a_319496]
-
Termenul punctuație se poate referi atât la sistemul de semne grafice convenționale care au rolul de a marca părțile de propoziție, propozițiile, frazele, pauzele etc. cât și la ramura gramaticii care indică folosirea corectă a acestor semne. În antichitate și în Evul
Punctuație () [Corola-website/Science/319853_a_321182]
-
ramura gramaticii care indică folosirea corectă a acestor semne. În antichitate și în Evul Mediu timpuriu, se foloseau puncte (unul sau mai multe) pentru despărțirea cuvintelor, sau în cazul inscripțiilor romane, de exemplu, pentru despărțirea cuvintelor. Persoane importante în dezvoltarea punctuației până în secolul al XVI-lea au fost Sf. Ieronim (în secolul al V-lea d.H.) în traducerile în latină a Bibliei, Alcuin (învățat la curtea lui Carol cel Mare, responsabil cu dezvoltarea unui nou sistem de punctuație și ortografie pentru
Punctuație () [Corola-website/Science/319853_a_321182]
-
importante în dezvoltarea punctuației până în secolul al XVI-lea au fost Sf. Ieronim (în secolul al V-lea d.H.) în traducerile în latină a Bibliei, Alcuin (învățat la curtea lui Carol cel Mare, responsabil cu dezvoltarea unui nou sistem de punctuație și ortografie pentru manuscriptele biblice sau liturgice), doi tipografi venețieni (bunic și nepot) din secolele XV și XVI, ambii cu numele de Aldus Manutius, care au inventat un sistem de semne echivalent punctului, celor două puncte, punctului și virgulei și
Punctuație () [Corola-website/Science/319853_a_321182]
-
de Aldus Manutius, care au inventat un sistem de semne echivalent punctului, celor două puncte, punctului și virgulei și virgulei de astăzi, și criticul elizabetan George Puttenham, a cărui lucrare "Arte of English Poesie" din 1589 include indicații cu privire la folosirea punctuației pentru marcarea înțelesului și a ritmului textului. În limba engleză punctuația de dinainte de secolul al XVII-lea a fost strâns legată de cum se vorbea, adică când se făceau pauze pentru respirat, dar ulterior regulile s-au bazat în principal pe
Punctuație () [Corola-website/Science/319853_a_321182]
-
punctului, celor două puncte, punctului și virgulei și virgulei de astăzi, și criticul elizabetan George Puttenham, a cărui lucrare "Arte of English Poesie" din 1589 include indicații cu privire la folosirea punctuației pentru marcarea înțelesului și a ritmului textului. În limba engleză punctuația de dinainte de secolul al XVII-lea a fost strâns legată de cum se vorbea, adică când se făceau pauze pentru respirat, dar ulterior regulile s-au bazat în principal pe structura gramaticală. În secolul al XVII-lea, scriitorul Ben Jonson a
Punctuație () [Corola-website/Science/319853_a_321182]
-
secolul al XVII-lea a fost strâns legată de cum se vorbea, adică când se făceau pauze pentru respirat, dar ulterior regulile s-au bazat în principal pe structura gramaticală. În secolul al XVII-lea, scriitorul Ben Jonson a pus baza punctuației bazată pe sintaxă. Aceste idei ale lui au fost incluse postum în lucrarea sa "English Grammar" din 1640. Folosirea corectă a punctuației s-a stabilit în limba română în parte prin uz, în parte prin îndreptarele și manualele școlare din
Punctuație () [Corola-website/Science/319853_a_321182]
-
au bazat în principal pe structura gramaticală. În secolul al XVII-lea, scriitorul Ben Jonson a pus baza punctuației bazată pe sintaxă. Aceste idei ale lui au fost incluse postum în lucrarea sa "English Grammar" din 1640. Folosirea corectă a punctuației s-a stabilit în limba română în parte prin uz, în parte prin îndreptarele și manualele școlare din ultimii 150 de ani. În limba română se folosesc, printre altele, următoarele semne de punctuație:
Punctuație () [Corola-website/Science/319853_a_321182]
-
English Grammar" din 1640. Folosirea corectă a punctuației s-a stabilit în limba română în parte prin uz, în parte prin îndreptarele și manualele școlare din ultimii 150 de ani. În limba română se folosesc, printre altele, următoarele semne de punctuație:
Punctuație () [Corola-website/Science/319853_a_321182]
-
Lucrările de normare a limbii române stabilesc reguli pentru uzul virgulei în propoziții și fraze. Ca regulă de poziționare, virgula stă lipită de cuvântul anterior și separată cu un spațiu de cuvântul următor (xx, xx). Ca și celelalte semne de punctuație, rolul virgulei este de a evidenția structura unei propoziții, ușurând astfel cititul. Totodată, virgula ajută la clarificarea înțelesului frazei, evitându-se ambiguitățile. De exemplu, în frazele următoare, prezența virgulei schimbă cu totul semantica, cele două având chiar înțelesuri opuse: Virgula
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
despre care Academia Română afirmă că este singura formă admisă. În tehnoredactarea românească, de regulă între ghilimele — atît cele românești cît și cele franțuzești — și textul inclus nu se lasă spațiu. În schimb se lasă spațiu în exteriorul ghilimelelor. În general, punctuația textului în raport cu ghilimelele urmează regula: dacă textul citat este o frază întreagă sau o secvență de fraze, semnul de punctuație final (punctul, semnul exclamării, al întrebării etc.) se pune în interiorul ghilimelelor. Altfel citatul se consideră a fi un fragment din
Ghilimele () [Corola-website/Science/316308_a_317637]
-
și cele franțuzești — și textul inclus nu se lasă spațiu. În schimb se lasă spațiu în exteriorul ghilimelelor. În general, punctuația textului în raport cu ghilimelele urmează regula: dacă textul citat este o frază întreagă sau o secvență de fraze, semnul de punctuație final (punctul, semnul exclamării, al întrebării etc.) se pune în interiorul ghilimelelor. Altfel citatul se consideră a fi un fragment din fraza exterioară, iar semnul de punctuație final se trece în exterior:
Ghilimele () [Corola-website/Science/316308_a_317637]
-
dacă textul citat este o frază întreagă sau o secvență de fraze, semnul de punctuație final (punctul, semnul exclamării, al întrebării etc.) se pune în interiorul ghilimelelor. Altfel citatul se consideră a fi un fragment din fraza exterioară, iar semnul de punctuație final se trece în exterior:
Ghilimele () [Corola-website/Science/316308_a_317637]
-
, numit și semn de întrebare, este un semn de punctuație folosit în scriere pentru a marca intonația propozițiilor sau a frazelor interogative. Se notează cu „?” și se așază după cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziții și fraze care au un caracter interogativ sau care reprezintă întrebări directe, precum și după titlurile care
Semnul întrebării () [Corola-website/Science/316307_a_317636]
-
un succes care nu se dezminte de secole. În 1450, existau două sute cincizeci de manuscrise. Textul "Imitațiunii lui Cristos" este compus pentru a fi citit ritmat, potrivit măsurilor metrice gregoriene. În fapt, un manuscris al "Imitațiunii" din 1441, prezintă o punctuație metrică, prin care se sugerează citirea fiecărei fraze potrivit unui ritm precis, așa cum se citesc "Psalmii". În cei peste 500 de ani câți au trecut de la redactarea ei, după Biblie, "Imitatio Christi" este cartea de îndrumare spirituală cea mai tipărită
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
din direcțiile cardinale și este inscripționată astfel încât marginea dinspre nord este partea de sus a textului. Textul complet al tăbliței explicative este detaliat mai jos. Imaginea din stânga prezintă aspectul general al tăbliței. Tăblița conține oarecum câteva greșeli în ceea ce privește semnele de punctuație, și, de asemenea, scrie greșit cuvântul "pseudonim". Ortografia originală, semnele de punctuație și sfârșiturile de linie din textul au fost păstrate în transcrierea care urmează mai jos. În centrul fiecărei margini a tăbliței se află câte un mic cerc, fiecare
Georgia Guidestones () [Corola-website/Science/325504_a_326833]