3,728 matches
-
noroi în gură. Iubisem în felul meu o femeie, sigur că o iubisem, dar mă lepădasem de ea. Dinu îmi fusese singurul prieten la azil. Acum zăcea, poate din pricina mea, în fundul mlaștinei. Tot ce atingeam murdăream așadar și transformam în pustiu. Nu mai exista nimeni care să-mi fie aproape, nu mă mai lega nimic de alții, făcusem tot ce depinsese de mine ca pustiul din jurul meu să fie cât mai mare și ca să nu mai am nimic sfânt. Mă întorceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
azil. Acum zăcea, poate din pricina mea, în fundul mlaștinei. Tot ce atingeam murdăream așadar și transformam în pustiu. Nu mai exista nimeni care să-mi fie aproape, nu mă mai lega nimic de alții, făcusem tot ce depinsese de mine ca pustiul din jurul meu să fie cât mai mare și ca să nu mai am nimic sfânt. Mă întorceam mereu, oricât mă zbăteam, acolo de unde n-ar fi trebuit poate să mă scol niciodată, în soarta - ce soartă? băltoacă stătută - pe care Emilia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se alătură cînd dau buzna pe ușă. Wakefield rămîne nemișcat la fereastră mult timp. Apoi Își strînge meticulos lucrurile, Își Împachetează În trusa de cosmetice periuța de dinți, pasta, crema de ras și lama și se Întoarce În apartamentul lui pustiu. Camera este mai liniștită: nu se mai aude nici un ciocănit, nici un fel de sunet. „Am ucis monstrul“, spune cu voce tare și se Întinde mulțumit pe patul cu baldachin. Aude sirenele În stradă, apoi vocile În curtea de alături și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
unor scopuri comune și al unei pasiuni împărtășite. Asta, își dădu seama deodată, era ceea ce lipsea. Nu simțea nici urmă de pasiune când Fran vorbea despre Laurence. Dar, ce-i drept, se gândi ea cu tristețe, privind în urmă la pustiul propriei vieți, cu ce se alesese ea în urma pasiunii? Probabil că spulberase orice șansă de fericire normală pe care ar fi avut-o vreodată. Odată ce-l cunoscuse pe Ralph, trebuise să fie el sau nimeni altcineva. Poate că pasiunea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
duc Să-și mai odihnească fața. Are numai două roți, Una-n deal și una-n vale: Tu te urci în șa, de poți, Și le-nvârți doar din pedale. Dacă n-ar avea picioare Și n-ar merge prin pustiu, Ai zice că-i munte viu, Cu două piscuri pe spinare. Nu vreau un răspuns cu sila, Îmi asum aceste riscuri: E la fel ca și cămila, Însă n-are două piscuri. Chiar de vrei, nu poți să-l minți
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
în ulcior și-un lucru mai scump și mai rar: grămada de boabe de chihlimbar, lacrimi pe care o pădure le-a plâns, când ultimul alb unicorn s-a stins. OEDIP ÎN FAȚA SFINXULUI Ascult. Adâncul tău ce-amar și ce pustiu, cât de fierbinte, dulce trebuie să fie. În preajma ta, în larg, se stinge tot ce-i viu, doar pajiștea cu oseminte învie. Aștept aici cu-nspăimîntată bucurie, tăcerea lungă să se rupă între noi, cumplit, amarnic sfâșiată ca o iie într-
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Bine, Galilei, abjură și vei fi liber"... După câteva clipe, probabil abjurasem, eram în stradă. Și, tot mergând eu, m-am izbit de un zid. Am luat-o de-a lungul lui și am nimerit afară din cetate, într-un pustiu, unde m-am culcat, ca să-mi treacă sila. Când m-am trezit, soarele dogorea nemilos și tot trupul meu ardea ca o rană. M-am sculat și am vrut să pornesc spre colinele care se vedeau în zare, dar m-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
bine și rău, între viață și moarte. Îi consideram pe ucigaș, pe călău, pe bufon și pe prostituată drept uși ascunse spre casa de taină a puterii. Dar nu găseam răspunsul, și acele porți, odată deschise, dădeau la iveală numai pustiul sufletesc. Astfel, din eșec în eșec, din blasfemie în blasfemie, m-am stricat la suflet. Ziua continuam să fac pe evlaviosul, dar la asfințitul soarelui tenebrele puneau stăpânire și pe sufletul meu. Pentru a mă simți puternic, aveam mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care luna octombrie s-a făcut simțită printr-o chiciură înainte de vreme. Au fost luate prin surprindere până și berzele ce-și făcuseră cuiburile pe coloanele forului ruinat. Plecasem din Cividale în zori și, călătorind la pas, am străbătut un pustiu de gheață. Aproape fiind de Aquileia, m-am oprit să privesc panorama abandonului, și inima mea s-a mâhnit. Ruine antice la tot pasul, și copitele calului au crăsunat solitare pe lespezile din fața bazilicii. Am îngenuncheat la poarta însinguratei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
așternuturile aranjate, cu pernele umflate. Parcă nu dormise nimeni În el. Se forță totuși să gândească pozitiv. Pesimismul său Îi influența negativ Întâmplările vieții. Într-o zi, acesta va fi patul nostru, și nu-mi va mai părea atât de pustiu. Suntem cuprinși În aceeași lacrimă/ ca soarele cu o stea. Sasha Își căută colocatarul, pe Godot, dar pisoiul cel sălbatec se ascunsese. Coșulețul era rece. Îi umplu farfurioara cu lapte. Îl căuta, mieunând și miorlăind - sub sofa, prin debaraua din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Școala Gimnazială Băișești comuna Cornu Luncii Suceava profesor coordonator Ilica Paula Pariul meu cu viața O rimă, un vers... O secundă, un infinit Care m-a uitat. Privesc în neant și încet mă ridic Pe aripi de vânt. Dincolo de nori, pustiul mă așteaptă Îndemnând, parcă, să plec. Mă zbat între viață și moarte, Mă aprind și mă sting iarăși. Urc între stele, Iar lacrima-mi lucește letargic Aspirând fără tăgadă spre liniște deplină Ușor, de aici - De aproape de îngeri, Privesc mai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o deranja. Iar acum, urmărind cursul unui râu de munte, cu soarele dispărând după linia orizontului, era momentul perfect pentru o aventură memorabilă... Deodată ceva păru să licărească printre copaci. O sclipire albăstruie, micuță, ca un safir rătăcit în acel pustiu. Sidney o văzu cu coada ochiului și o studie cu atenție. Nu era o iluzie, era un glob sclipitor plutind în aer, ce se îndepărta cu fiecare secundă. Fata îl urmă. O conducea prin pădure, în direcția opusă satului bunicilor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se Îndepărta pe drum. - Pacoste de bretonă! tună el ridicîndu-și valiza pe rotile aruncată din portbagaj și zăcînd acum Într-o băltoacă. Evident, ploaia Începuse iarăși să cadă. - Nesuferită regiune! Rafalele se tînguiau pierzîndu-se printre monoliții sitului, acum sinistru de pustiu. Furios, lipăind fără voia lui prin clisa drumului desfundat, care parcă Încerca să-i aspire cu zgomot frumoșii lui pantofi marca Weston, Înaintă cu dificultate, tîrÎndu-și anevoie valiza. Marie Își stoarse pletele Încă umede. Ploaia izbea În rafale ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să iasă, poate că se vor Încrucișa cu cineva, poate că va găsi un mijloc să dea alarma, să-l ajute pe Lucas dacă mai era vreo șansă. Dar străduța era pustie, obloanele rămîneau Închise. Ajunseră În port, și el pustiu la ora aceea matinală, pescarii plecaseră deja odată cu refluxul, nu era țipenie de om, destinul Îi era potrivnic. Stéphane o conduse pînă la vedeta jandarmeriei, ea opuse rezistență, dar el o azvîrli pur și simplu la bord și sări apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
moartea lumii materiale”, asociată necunoașterii sau neinițierii prin încheierea etapei cunoașterii empirice, mărturisită chiar de erou: “ș-apoi ce mai atâta vorbă lungă; dintr-o pereche de boi m-am ales cu o pungă, ș-apoi și asta pute a pustiu, bădiță dragă”. Punga goală reprezintă vidul material, care este cauza ce se află la baza următoarei etape. Depășind latura tragică a situației, ea devine simbolul renașterii în alt plan, fiind echivalentul unui “regressus ad uterum”. Cea de-a doua etapă
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
prezent la fereastra spitalului: Ad sum, cum răspundeam la școală la citirea catalogului - sau ab est, cum răspundeam În cor când un loc În bancă era liber. Orașul Înfățișa mile Întregi de goliciune a toamnei târzii - Împietrirea Înghețată a pământului, pustiul bulevardelor ramificate, aspectul golaș al fațadelor zugrăvite, verdele veșted al parcurilor - clima temperată cu anotimpurile ei luând‑o la vale. Iarna Înstăpânindu‑se lent. Când a sunat din nou telefonul, am răspuns eu; aveam de gând să‑l feresc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
gata... Pur și simplu i-am fi lăsat aici... Ar fi aplaudat o vreme, noi n-am fi ieșit la rampă, ei s-ar fi plictisit și ar fi plecat... Nu? Ar fi avut o teribilă senzație de gol, de pustiu... Ar fi fost ceva... (MAESTRUL DE CEREMONII se uită la ceas și mai dictează un semnal.) BRUNO: E o prostie... Dar să-i lăsăm singuri, la sfârșit, să se aplaude chiar pe ei, dacă se poate, ar fi fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
îi doare pe toți? Altfel, pentru că durerea e altfel pentru fiecare, durerea de a fi, de a nu fi, ce să fii? Un nimic? O să le-arăt io ce e aia nimic! Trăzni-i-ar! Pe toți! Doamne! Și ce scârbă! Ce pustiu, Doamne! Nu pricep nimic, niște boi. Să se termine cu orăcăiala! Să se termine cu durerea asta grozavă de cap și de mădulare și cu uraganele astea care-mi bântuie măruntaiele! Sigur, toată lumea plânge de mila copiilor și chiar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Traducerea nu e literară, dar e exactă. Vă rog să vă închipuiți cele două picioare imense de granit, niște coloane ca la Karnak, apoi chipul îngrozitor, prăvălit în nisip, apoi vorbele gravate pe soclul rămas intact, iar de jur împrejur pustiul fără capăt. E o lumină ca într-un tablou de Chirico și vântul bate necontenit. Și totuși Ozymandias a trăit și a fost odată, așa cum a trăit și a fost și sculptorul lui. N-o să vă cer, fiți liniștiți, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de Basarabia, auzi dor pă capul ei cu scrisori la securitate, noi la vremea noastră eram mai concreți, cu idealisme cum le-am avut noi cu fuga-n Egipt, avea avânt Păstrămaț și mă excita la mare viteză, senzații de pustiu și deșert mă prindea la mațe când începea el să-mi povestească de Egipt și de Nilu cu crocodilu și păsări bibis și palmieri și deșertul care pândește la ușă, te dai jos din autobuz și calci în deșert, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ce bărbat, doamne, avea Rozica, finuț, intelectual, citea până adormea, comenta și istorie, cu el mai vorbeam de Egipt, că nu-mi ieșise din minte Păstămaț cu idealismele lui, trăiam cu Macatist, dar tot mai tânjeam la Nilul ăla, la pustiul care îmi arsese mațele, la piramidele care zicea Păstămaț e tot ce poate fi mai super mega pă lumea asta, cum le mai povestea Sofronică al lui Rozica de toate imaginile astea, parcă vedeam totul, ca și cum eram acolo ș-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu ce mijloace să devină experimentată, matură și utilizatoare de compromis. Și bineînțeles că n-are nici bani. MAREA DEZAMĂGIRE Nu există dezamăgire mai mare decât să vezi că noua planetă pe care ai descoperit-o e de fapt un pustiu fără viață. Speranțe spulberate; aceleași raporturi preliminarii terne, aceleași răspunsuri morocănoase de la bază. Universul rămâne lipsit de imaginație, nu-i așa? întreabă generalii și amiralii folosind o frază lansată nu se știe exact de cine, iar inimile se strâng de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un deșert alcătuit din dune repetate la infinit. Se obișnuise și cu monotonia asta, pentru că o făcea de dragul Margaretei. Nu simțea absolut nimic, nici jenă, nici oroare, nici plictis, nici milă față de biata lui soție. Îi era de ajuns un pustiu care nu exista și un soare electronic. Se trântea din nou pe nisip, planificându-și acțiunile: o nouă resetare, apoi oprire, trei zile pauză, pe urmă o diagnosticare de rutină și lucrurile o vor lua de la capăt. Călătorii, destinații exotice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cafea. Demn de remarcat este faptul că grădina țigăncilor prezintă o structurare interioară, care corelată cu motivul umbrei (antiteză a căldurii, simbol al ispitei) și al senzaților olfactive intense, susține intenția de a diferenția calitativ locul de spațiul indistinct al „pustiului” străzii, copleșită de arșița zilei de vară. Există două modele ale grădinii-modelul paradisiac, care induce reacția de beatitudine protagonistului și grădina „demonizată” sub forma unor hățișuri care înconjură bordeiul (coliba sacră), amintind descrierea din Sărmanul Dionis, de Mihai Eminescu. La
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
rumeni, plăcinte ”poale’n brâu” cu brânză de oi, învârtită și câte și mai câte bunătăți, așa cum numai ea știa să le facă. Dar, acum... acum, masa era goală, nu mai era nimic pe ea... Și, casa era goală... doar pustiul și întristarea o umpleau. La gândul ăsta, izbucni într-un hohot de plâns, un plâns cu sughițuri... cu fața ascunsă în pumni. Candela de sub icoana Maicii Domnului pâlpâia liniștit. Maica Domnului, privindu-l cu milă, coborî de pe lemnul sfințit și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]