5,384 matches
-
Virgil Maxim ne aduce mărturie, povestind cum în iarna 1963 - 1964, ținut trei luni într-o celulă foarte rece, deși foarte slăbit, rezistă în mod inexplicabil pentru opresori: „Tot timpul mă rugam și cântam psalmi. Nu-mi era frig, nu răcisem, nici măcar un strănut. Mă deșteptam proaspăt la suflet și la trup, deși mai toată noaptea o petreceam în priveghi; dispoziția sufletească și mintea limpede și sprintenă mă făceau să cuget probleme dificile ca înțelesuri, care acum se dezlegau singure, ca
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
În mod obișnuit. Căci un beci, cumsecade făcut, adică o cavitate aflată la câțiva metri buni sub pământ, profită de marea inerție termică a pământului, lutului din jur, care n’apucă nici vara să se Încălzească, nici iarna să se răcească, menținând astfel pentru sine constantă temperatura medie multianuală a zonei. Adică Între 11 grade C În sudul și 9 gradeC În nordul Moldovei. Lucru ce se Întâmplă și cu apa fântânii, rece vara - numai bună de răcit un harbuz -, caldă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
iarna să se răcească, menținând astfel pentru sine constantă temperatura medie multianuală a zonei. Adică Între 11 grade C În sudul și 9 gradeC În nordul Moldovei. Lucru ce se Întâmplă și cu apa fântânii, rece vara - numai bună de răcit un harbuz -, caldă iarna, deși mereu se află În jurul acelor 10 grade... Și asta nu din cauza căldurii sale specifice mari - chitesența inerției termice -, mai mari chiar decât a lutului - de două ori la același volum -, ci pentru că se află, În fundul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Încălzit cu gaze ori electric, a unui cuptor cu microunde, respectiv a unui frigider - cu freon; ah! ozonul... Față de soluția tradițională, cu consum energetic minim, respectiv de loc, ambele elemente civilizatoare consumă energie, și pentru a Încălzi, și pentru a răci, eliberând deșeul firesc sursei sale fosile: un bioxid de carbon fosil și nu numai pe el... Câștigul? Pentru noi, oarece comodități: ambele, cuptor și beci, se află În bucătăria de la etajul X, fără cenușă sau umezeală. Doar că prețul Îl
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aceleiași ființe vii, nu unei mașini, dar despre care spunem, convinși de nevoie ori de obișnuință, că sunt bune... Ambele, cuptor și beci sunt, mai bine zis erau cândva, protective pentru Natură. Beciul Însă, care mai e și pasiv - netrebuind răcit În prealabil precum cuptorul Încălzit -, e chiar ecologic, În cel mai pur sens al cuvântului... adică acordă bioticul cu abioticul. Căci vița de vie acumulează tot mai puțin zahăr, implicit dă un vin tot mai slab, care pentru a fi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un curent electric, zișii curenți Foucault, din ce altceva decât din energia rotației, oferită volantului prin inițialul bobârnac. Care curenți sunt disipați În căldură de către metal, mai precis de rezistivitatea lui, frânând volantul văduvit puțin câte puțin de energie. Să răcesc dispozitivul, astfel Încât să apară supraconductibilitatea, anihilarea rezistivității. Doar că asta e posibilă În totalitate doar la temperatura de zero absolut, care nu va putea fi atinsă În veci, căci În atari condiții entropia devine, ca nicăieri În Univers, zero... Dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o căciulă, vine furtună. - Dacă rândunelele zboară pe jos, razant cu pământul, va ploua. Explicația: insectele care constituie hrana acestora au aripile grele de umezeală și sunt nevoite să zboare jos. - Dacă porcul umblă cu paiul în gură, vremea se răcește. - Dacă furnicile fac mușuroaie în iarbă, deasupra pământului sau pe cioate de lemn, vin ploi de durată. - Dacă limacșii (orbari, melci fără casă) se urcă pe garduri, e semn că vine ploaie de durată. - Dacă sobolii fac mușuroaie, se schimbă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mușețel, două ouă și o lingură de unsoare se bat bine și se dau animalului pe gură. Imediat apoi se freacă animalul cu paie până se înfierbîntă. Cailor răciți li se agață după cap o traistă cu ovăz înfierbântat. Râmătorilor, răciți la stomac li se dă să mănânce sânge de porc, sărat. Răgușeală. Se bea lapte dulce, fiert bătut cu un ou. Se face abureală de pleavă și se bea ceai de giugiumă. Râie. Se folosește var stins și cenușă de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
acum, în 1938, mare nevoie de bani, deoarece preotul își aduce aminte de 10.000 de lei pe care-i ceruse Mitropoliei cu patru ani înainte, dar pe care nu-i putuse cheltui, in cauză că timpul atunci s-a răcit simțitor și nu s-a mai putut lucra, drept care s-au restituit Sfintei Mitropolii 125. Este, însă, neașteptat ceea ce urmează: astăzi comitetul având nevoie de bani, cu plecată smerenie rog a ni se trimite suma de 10.000 lei spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
O spune explicit în Cezara: Simt o adorare în inima mea pentru tine care poate ar deveni amor... dacă... ei bine, dacă nu m-ai iubi tu pe mine. (s.n.) Eu singur nu știu cum să-ți descriu simțirea ciudată care-mi răcește inima, adică nu mi-o răcește atâta cât mi-o face somnolentă. Nu am dorințe și tu m-ai învățat de-a le avea... Îți pare ciudat asta... dar și mie. Pare că te-aș săruta... dacă nu m-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
o adorare în inima mea pentru tine care poate ar deveni amor... dacă... ei bine, dacă nu m-ai iubi tu pe mine. (s.n.) Eu singur nu știu cum să-ți descriu simțirea ciudată care-mi răcește inima, adică nu mi-o răcește atâta cât mi-o face somnolentă. Nu am dorințe și tu m-ai învățat de-a le avea... Îți pare ciudat asta... dar și mie. Pare că te-aș săruta... dacă nu m-aș teme că mi-ai da sărutarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Nu era moda, dar nici industrie nu era, exact ca acum! Biata măicuța ne spunea să stăm cuminți-cuminți, da, dar dacă se depărta puțin, noi cu picioruțele și fundulețele goale fugeam, nu stăteam noi cuminți. Și, măicuța țipa, să nu răcim. Habar n-aveam noi de răceală, la joacă! Apoi, venea vara cu seceta. Pe atunci nu se organizau mitinguri, cum am apucat mai târziu, de nu mai scăpam de ele nici astăzi, dar preotul, părintele Stelian strângea lumea din parohie
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ieșit din casă și-am fugit la el într-un suflet. Florinel ajunsese și el cu un medic. Bițu avea în gură un tub de cauciuc. Ochii erau ficși, sticloși, ațintiți spre tavan. Trupul și mâinile încă nu i se răciseră. Trei medici, veniți în pripă, se agitau, îl resuscitau, încercau să-i facă un orificiu sub coastă, spre a elibera sângele care umpluse cușca toracică. Era o acțiune tardivă, ineficientă, zadarnică. Oamenii în halat ne-au rugat s-așteptăm pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
jumătate din luna aprilie. Începusem probabil să semăn cu un șobolan, pe măsură ce de la o zi la alta mă prindea din urmă și mă cotropea posomorala de funcționar de cursă lungă a tatălui meu. Tâmplele-mi zvâcneau și fruntea mi se răcea și dădea În clocot În ritmul sacadat al pompei hidroforului pornind și oprindu-se din jumătate În jumătate de minut; eram vecini, perete-n perete cu centrala termică a blocului, În timp ce vegheam același uruit dincoace de peretele frunții mele. Uitasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
asta chinuită de grilaj, Însă după câte văd ea ține de competența lui Andrei, pe care uite-l foindu-se În armura asta de piele de porc ca o mireasă. De bună seamă că o ia pe el ca să nu răcească. În hangar e cam răcoare la ora asta a amiezii. Probabil că-i trecut de ora unu. — O să facem focul până una-alta, spune Andrei și pune un pachet de electrozi pe sobă. Să uscăm electrozii ăștia, să mai amorțim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-te, părințele. Bolborosea cu ochii Închiși, cu fruntea căzută peste mâinile Împreunate În dreptul sticlei de rom, pradă unui extaz Înfricoșător, roagă-te, Relule, roagă-te, și mă rugam Împreună cu mama și fruntea mea și fruntea tatălui meu asudau și se răceau și pulsau În ritmul sacadat al pompei hidroforului și toată povestea aia mi se zbătea În cap și dădea să-mi sară prin tâmple o dată cu sângele din mine. Dacă vrei, mergi cu mine, mă trezi glasul tovarășului meu. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bere nemțească. Eu și părințelul nu prea apucasem să vedem așa ceva până atunci și ne-a pus să le Îngrămădim În găleata puțului pe care-a umplut-o până-n gură, erau zece, și să le lăsăm la fund să se răcească. S-or fi clocit cât le-o fi ținut ascunse acolo-n birou, așteptându-l pe ăsta să i le bea, iar noi habar n-am avut că i le-am păzit ca proștii atâtea nopți. Se potrivea desigur băutura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
reușim să trecem dincolo? Naiba știe. Așteptă trei secunde, pârțul prelung și sonor păru cel mai potrivit răspuns. Ne vom Întoarce, Relule... Ne vom Întoarce bogați și plini de glorie, vom fi primiți cu toate onorurile cuvenite... Sfinte Dumnezeule, am răcit la găoază de cât am fugit. N-a apucat moșu' să ne pună să facem doape de cur. Da’ bășinile mele și-așa nu miros. Simțeam curentul strecurându-se pe sub geam și pe sub ușa compartimentului. Răcisem, da, mă lua cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cuvenite... Sfinte Dumnezeule, am răcit la găoază de cât am fugit. N-a apucat moșu' să ne pună să facem doape de cur. Da’ bășinile mele și-așa nu miros. Simțeam curentul strecurându-se pe sub geam și pe sub ușa compartimentului. Răcisem, da, mă lua cu frig de la atâta zbucium și alergătură de azi dimineață. Am desfăcut și a doua sticlă și am aprins țigări. Cine l-o fi omorât pe moșu'? se Întrebă Andrei, În timp ce eu mă apăsam Între picioare. — Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și cheful de vorbă odată cu foamea. Îmi Întinse lingura, sughiță și râgâi prelung, și numai bine, vere, că până termină ei, termini și tu fiertura. Era un fel de mâncare de cartofi scăzută, cu multă ceapă prăjită În ea. Se răcise și era numai bună de mâncat. * O vedeam că se uită cam cruciș tot Învârtindu-se prin țarcul ei printre noi, goală pușcă și parcă i-ar fi pierit tot cheful. Ce naiba nu priise? Tăcea Încruntată acum, nu mai gemea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Am mers atunci prin ninsoare spre blocul ei, iar pe drum a avut destul timp să-mi spună ce nu izbutise să dea afară din ea În vară. Nu era mare lucru. Știu, știam că sunt o bestie, și-și răcea gura de pomană spunându-mi că-s o bestie fără suflet și Întrebându-mă dacă am iubit vreodată pe cineva. Știam bine c-am iubit-o pe ea și pe mă-sa și pe fii-sa și pe soră-sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ar fi nerodul ăla care să se Înhame la o astfel de treabă, să le aducă bucureștenilor la nas ziarul cu ultimele știri din Orașul Revoluției? Ar fi meritat mai mult de un leu efortul elocvenței sale, și oricum Își răcea gura de pomană. - Să vă fie rușine obrazului! Păcat de tinerii care și-au dat viața și sângele! Ca să faceți voi speculă și bișniță, d-asta a murit tinerii! Huooo! Unde-i domnu’ Iliescu să vă vază? Să vază pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
omoară omoară omoară, vă mulțumesc. A trebuit să revenim În plină vară În demisolul din Bariera Vergului, un adăpost subteran care se dovedea la fel de sigur ca și altădată, ferindu-ne de pericolele orașului subteran de afară. Pe urmă s-a răcit vremea, așa Încât nu ne-am mai mutat Înapoi În garsonieră, iar Ortansa mai avea puțin până să nască. Țin minte că-n toamna aia, În urma câtorva articole publicate am Început În sfârșit să-mi dau drumul și să mă Înfierbânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
plaja asta? Mi-e că pe mămica mea Felicia pe care-au chinuit-o și au hăcuit-o În halu’ ăla și n-am să mai găsesc În veci ce caut, pe tăticu’ meu contabuilul de cursă lungă, cu fruntea răcindu-se și dând În clocot În ritmul sacadat al pompei hidroforului, Tatăl nostru carele ești În ceruri, oh, Tatăl nostru Ceresc... Taci că ăsta-i al meu! L-am găsit! Era un puști scheletic la vreo cincisprezece ani, În bermude negre și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de încordat. „ - Ioti, bade Gheorghiță..!”, rupse băiatul tăcerea aceea cumplită care se lăsase între ei, înțelegând ce se petrece în sufletul unchiului său.” .. Ioti,.. tușa Anghelina ț-o trimăs o boandă, să-ț’ țâie de cald... că vremea acuș’ se răcește, și..!” Căpitanul o luă cu degetele tremurându-i, o duse la buze și cu ochii închiși.. simți mirosul mâinilor ei moi și calde. „ - Nică !..măi, Nică..!”, Baltă i se adresă, după o vreme, băiatului, privindu-l în ochi până în suflet
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]